Decizie nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum şi a ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, excepţie ridicată de Alina Tuş în Dosarul nr. 9.468/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.829D/2009 şi nr. 3.922D/2009, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 2.828D/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.829D/2009 şi nr. 3.922D/2009 la Dosarul nr. 2.828D/2009.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.829D/2009 şi nr. 3.922D/2009 la Dosarul nr. 2.828D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea acesteia, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale. De asemenea, se mai arată că autorul excepţiei invocă în susţinerea acesteia şi dispoziţiile art. 148 din Constituţie, raportate la prevederile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene, însă un atare examen al conformităţii actului normativ naţional cu cel comunitar nu este de competenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 27 aprilie 2009, 29 aprilie 2009 şi 8 mai 2009, pronunţate în dosarele nr. 9.468/30/2008, nr. 9.469/30/2008, nr. 3.614/3/2009, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum şi a ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, excepţie ridicată de Alina Tuş, Gabriel Vasile Silaghi şi Gheorghiţă-Viorel Rogoz-Popescu în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative de impunere.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că ordonanţa de urgenţă criticată este discriminatorie, întrucât nu se aplică persoanelor fizice sau juridice, de drept privat sau de drept public, utilizatoare a autovehiculelor deja înmatriculate, în pofida faptului că şi autoturismele deja înmatriculate reprezintă un factor poluator. În acest condiţii, se apreciază că există o discriminare între persoanele care deţin deja autoturisme înmatriculate şi cele ce îşi înmatriculează autoturismele ulterior intrării în vigoare a taxei speciale, respectiv a taxei pe poluare.

De asemenea, se consideră că textul legal care instituie taxa pe poluare este retroactiv, că taxa pe poluare nu putea fi introdusă în Codul fiscal pe calea adoptării unei ordonanţe de urgenţă, act inferior legii, iar ordonanţa de urgenţă în sine încalcă libertatea individuală, dar şi exigenţele art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie.

În fine, se apreciază că întreaga ordonanţă de urgenţă contravine art. 148 din Constituţie, precum şi art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, întrucât taxa pe poluare, aşa cum este reglementată, diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientaţi din punct de vedere fiscal să achiziţioneze autovehicule deja înmatriculate în România. În acest sens, sunt invocate o serie de hotărâri ale Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.828D/2009, a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată.

Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.829D/2009, nu şi-a exprimat opinia, încălcând, astfel, prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.922D/2009, a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate formulată este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. În realitate, autorii excepţiei, astfel cum rezultă din critica acestora, contestă constituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 lit. a) şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, precum şi ordonanţa de urgenţă în ansamblu. În consecinţă, prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii art. 4 lit. a) şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, care au următorul cuprins:

–Art. 4 lit. a): "Obligaţia de plată a taxei intervine:

a)cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; [...]".

–Art. 11: "Taxa rezultată ca diferenţă între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule, şi cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă".

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectării supremaţiei Constituţiei şi a legilor, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind delegarea legislativă şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, se constată următoarele:

1.Prin Decizia nr. 802 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, Curtea a statuat că ordonanţa de urgenţă criticată a fost adoptată în contextul în care Comisia Europeană deschisese procedura de infringement împotriva României în temeiul art. 226 din Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene. Pentru a evita o eventuală procedură în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene, Guvernul a emis această ordonanţă de urgenţă. De asemenea, Curtea a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (4) din Constituţie, autorităţile statului român s-au angajat să garanteze ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din tratatele constitutive ale Uniunii Europene, din reglementările comunitare cu caracter obligatoriu şi din actul de aderare. În acest sens, Guvernul este abilitat din punct de vedere constituţional ca, prin mijloacele pe care le are la îndemână, să garanteze îndeplinirea obligaţiilor României faţă de Uniunea Europeană. Astfel, folosirea ordonanţelor de urgenţă pentru punerea de acord a legislaţiei naţionale cu cea comunitară în situaţia în care era iminentă declanşarea procedurii de infringement în faţa Curţii de Justiţie este pe deplin constituţională. În aceste condiţii, s-a constatat că ordonanţa de urgenţă criticată respectă exigenţele art. 115 alin. (4) din Constituţie.

În final, Curtea a reţinut că ordonanţa de urgenţă nu este un act normativ inferior legii din punct de vedere al forţei juridice. Aceasta se adoptă în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţie, text care permite Guvernului să emită astfel de ordonanţe cu condiţia respectării unor exigenţe strict stabilite prin textul Constituţiei.

2.Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1.178 din 17 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, cu privire la constituţionalitatea art. 4 lit. a) din ordonanţa de urgenţă, a statuat că textul de lege criticat în mod punctual, precum şi ordonanţa de urgenţă în ansamblul său, nu prevăd obligaţia plăţii taxei pe poluare decât la prima înmatriculare a autovehiculului. Or, în mod firesc, pentru autovehiculele înmatriculate înainte de intrarea în vigoare a taxei speciale şi ulterior a taxei pe poluare, nu se plăteşte taxa în cauză. O asemenea chestiune ţine de opţiunea legiuitorului, care, în considerarea anumitor factori, în viitor va putea adopta o soluţie legislativă diferită.

3.Curtea, prin Decizia nr. 499 din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 mai 2009, cu privire la constituţionalitatea art. 11 din ordonanţa de urgenţă, a statuat că taxa instituită iniţial prin art. l din Legea nr. 343/2006 avea un pronunţat caracter de taxă pe poluare, o atare concluzie fiind întărită de faptul că anexa nr. 4 din lege stabilea că valoarea taxei depinde de capacitatea motorului, de standardele de emisie şi de vârsta autovehiculului. Art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 redefineşte taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, astfel cum rezultă şi din prevederile art. 4 şi art. 14 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, stabilind că obiectul ordonanţei de urgenţă menţionate îl constituie autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România.

Prin urmare, Curtea a reţinut că redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct faţă de cel iniţial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică.

Faptul că iniţial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule şi ulterior a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme respectiva taxă formase deja obiectul unor acte administrativ-fiscale (decizii de impunere), care, la momentul contestării lor, fuseseră aduse la îndeplinire prin plată voluntară, iar art. 11 din ordonanţa de urgenţă viza numai restituirea sumei plătite în plus de contribuabil faţă de cuantumul datorat. Astfel, natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia şi diminuarea cuantumului său.

4.În fine, se constată că nu este de competenţa Curţii Constituţionale să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (Tratatul CE) prin prisma art. 148 din Constituţie. O atare competenţă, şi anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea naţională şi Tratatul CE, aparţine instanţei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 234 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene. În situaţia în care Curtea Constituţională s-ar considera competentă să se pronunţe asupra conformităţii legislaţiei naţionale cu cea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicţii între cele două instanţe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. a) şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum şi a ordonanţei de urgenţă în ansamblu, excepţie ridicată de Alina Tuş, Gabriel Vasile Silaghi şi Gheorghiţă-Viorel Rogoz-Popescu în dosarele nr. 9.468/30/2008, nr. 9.469/30/2008 şi nr. 3.614/3/2009 ale Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly