Decizie nr. 726 din 24 octombrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lucheria Ivlampie şi Clavia Iordan în Dosarul nr. 326/C/2006 al Tribunalului Brăila - Secţia civilă şi de Jăniţa Ioniţă în Dosarul nr. 11.262/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 2.114D/2006 la Dosarul nr. 1.391D/2006, mai înainte înregistrat, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.

Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea celor două dosare.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 16 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 326/C/2006, Tribunalul Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lucheria Ivlampie şi Clavia Iordan.

Prin Încheierea din 13 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 11.262/2005, Tribunalul Iaşi - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Jăniţa Ioniţă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate, care interzic mandatarului care reprezintă interesele unei părţi din proces de a pune concluzii orale în faţa instanţei, creează o discriminare faţă de partea care şi-a ales un mandatar avocat şi care poate susţine cauza, inclusiv în cadrul dezbaterilor orale. Pe această cale, sunt împiedicate şi accesul liber la justiţie, precum şi dreptul la apărare, aşa cum sunt acestea garantate de Constituţie şi tratatele la care România este parte.

Tribunalul Brăila - Secţia civilă şi Tribunalul Iaşi - Secţia contencios administrativ apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, limitele şi condiţiile în care poate fi exercitat mandatul fiind stabilite de legiuitor potrivit competenţei sale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale fiind constantă.

Avocatul Poporului consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, textul de lege criticat fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul conţinut: "Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea."

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.

De asemenea, se mai susţine nesocotirea prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. c) referitoare la dreptul acuzatului de a fi asistat de un apărător ales de el şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării, cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi ale art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, prevederi referitoare la interzicerea oricărei forme de discriminare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 31/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 5 martie 2004, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În cuprinsul acestei decizii Curtea a reţinut că reprezentarea părţilor într-un proces prin mandatar, care poate fi avocat ori altă persoană cu sau fără pregătire juridică, este una dintre modalităţile prin care Codul de procedură civilă asigură accesul liber la justiţie, precum şi exercitarea dreptului la apărare al părţilor, drepturi fundamentale prevăzute de art. 21, respectiv de art. 24 din Constituţie. Restricţia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanţă nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiţie, întrucât partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri, să propună probe în tot cursul procesului, precum şi să depună concluzii scrise.

De asemenea, Curtea a reţinut că posibilitatea reprezentării părţii prin mandatar este prevăzută doar de art. 67 şi 68 din Codul de procedură civilă, care stabilesc condiţiile de exercitare a acestui mandat. Aceste condiţii, precum şi limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecată.

Faţă de cele arătate, Curtea constată că dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, precum şi cu reglementările internaţionale invocate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lucheria Ivlampie şi Clavia Iordan în Dosarul nr. 326/C/2006 al Tribunalului Brăila - Secţia civilă şi de Jăniţa Ioniţă în Dosarul nr. 11.262/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu