Decizie nr. 138 din 5 octombrie 1999

Ioan Muraru - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Arpad Alexandru Darnai în Dosarul nr. 183/1999 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30 septembrie 1999 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 5 octombrie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 23 aprilie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 183/1999, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Arpad Alexandru Darnai.

În motivarea excepţiei s-a susţinut ca dispoziţiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 48 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, deoarece limitează la doua situaţii posibilitatea acordării de despăgubiri victimelor unor erori judiciare, şi anume când persoana condamnata nu a săvârşit fapta imputată sau aceasta nu exista. Se arata ca art. 48 alin. (3) din Constituţie, în concordanta cu reglementările art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituie răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin orice eroare judiciară săvârşită în procesele penale. Potrivit actualei reglementări, răspunderea statului pentru erorile judiciare se limitează numai la situaţiile prevăzute la art. 10 lit. a) şi la art. 10 lit. c) din Codul de procedură penală şi nu are în vedere şi prevederile art. 10 lit. b) din Codul de procedură penală.

Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, dispoziţiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală fiind în conformitate cu Constituţia.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală este în concordanta cu dispoziţiile art. 48 alin. (3) din Constituţie doar în măsura în care sfera sa de aplicabilitate nu este restrânsă la situaţiile pe care textul le prevede expres. Cu alte cuvinte, textul constituţional urmează a se aplică direct situaţiilor în care se solicita despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale, fără restricţiile prevăzute de art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală. În sensul celor arătate este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 45 din 10 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 18 mai 1998.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală este intemeiata numai în măsura în care se interpretează ca sunt limitate cazurile în care statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale. Este invocată, de asemenea, Decizia nr. 45/1998, prin care Curtea Constituţională a statuat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată.

Art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, ce formează obiectul criticii de neconstituţionalitate, prevede: "Orice persoană care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecarii cauzei s-a stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârşit fapta imputată ori ca acea fapta nu exista."

Aceasta dispoziţie legală a mai fost supusă controlului Curţii Constituţionale, care prin Decizia nr. 45 din 10 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 18 mai 1998, a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatând ca dispoziţiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale numai în măsura în care nu limitează la ipotezele prevăzute de text cazurile în care statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale, potrivit art. 48 alin. (3) din Constituţie.

Prin decizia menţionată s-a statuat ca principiul responsabilităţii statului faţă de persoanele care au suferit din cauza unei erori judiciare săvârşite în procesele penale, reglementat de art. 48 alin. (3) din Constituţie, trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori. Circumstantierea, "potrivit legii", nu priveşte posibilitatea legiuitorului de a restrânge răspunderea statului doar la unele erori judiciare, ci stabilirea modalităţilor şi condiţiilor în care angajarea acestei raspunderi urmează a se face pentru plata despăgubirilor cuvenite. Cu alte cuvinte, potrivit normei constituţionale menţionate, organul legislativ nu ar putea stabili ca anumite erori judiciare, neimputabile victimei, să fie suportate de aceasta.

De asemenea, s-a reţinut ca dispoziţiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, care instituie doua cauze care antreneaza răspunderea statului pentru erorile judiciare săvârşite în procesele penale, exclud angajarea răspunderii statului pentru oricare alta eroare judiciară ce nu ar fi imputabilă victimei, limitare care este neconstitutionala, întrucât art. 48 alin. (3) din Constituţie instituie numai competenţa legiuitorului de a reglementa despăgubirea şi nu de a alege erorile judiciare pentru care statul trebuie să răspundă.

Soluţia constituţională este în concordanta cu reglementările prevăzute în art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, potrivit cărora, în cazul anulării unor condamnări definitive, pentru ca un fapt nou sau recent descoperit dovedeşte ca s-a produs o eroare judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă din cauza acestei condamnări este despagubita conform legii ori practicii în vigoare în statul respectiv, cu excepţia cazului în care se dovedeşte ca nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este imputabilă.

Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României şi au putere numai pentru viitor. Aceasta înseamnă ca textul de lege a cărui neconstituţionalitate a fost constatată de Curtea Constituţională nu va mai putea fi aplicat. Drept urmare, conform art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevederile legale a căror neconstituţionalitate a fost stabilită printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale nu pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi, în consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală este inadmisibila.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Arpad Alexandru Darnai în Dosarul nr. 183/1999 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 1999.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu