Convenţie din 29 iunie 1994

PREAMBUL

Părţile contractante,

pornind de la dorinţa ferma de a intensifica colaborarea lor privind gospodărirea apelor în domeniul protecţiei şi utilizării apei,

preocupate de apariţia şi existenta unor ameninţări, generând efecte nefavorabile, pe termen scurt sau lung, de schimbările intervenite în starea cursurilor de apa din bazinul Dunării, ce influenţează mediul înconjurător, economiile şi bunăstarea statelor dunarene,

accentuând nevoia urgenta de intarire a măsurilor naţionale şi internaţionale de prevenire, control şi reducere semnificativă a impactului transfrontier cauzat de substantele periculoase şi de nutrientii evacuati în mediul acvatic din bazinul Dunării, acordind, totodată, o atenţie deosebită Marii Negre,

apreciind măsurile deja adoptate prin initiativele naţionale ale ţărilor dunarene, cele convenite la nivel bilateral şi multilateral al cooperării lor, precum şi eforturile deja întreprinse în procesul C.S.C.E. de către Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa şi de Comunitatea Europeană, având ca obiectiv promovarea colaborării la nivel bilateral şi multilateral pentru prevenirea şi controlul poluarii transfrontierei, gospodărirea durabila a apelor, utilizarea raţională şi conservarea resurselor de apa,

referindu-se în mod special la Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apa transfrontiere şi lacurilor internaţionale din 17 martie 1992, precum şi la colaborarea bilaterala şi multilaterala, existenta între statele dunarene, care va fi continuată şi luată în considerare în cooperarea tuturor statelor dunarene, referindu-se, totodată, la Convenţia privind protecţia Marii Negre împotriva poluarii din 21 aprilie 1992,

straduindu-se sa realizeze o imbunatatire de durata şi o protecţie a fluviului Dunarea şi a apelor din bazinul sau hidrografic, în special în context transfrontier şi pentru o gospodărire durabila a apei, luând în considerare interesele statelor dunarene în domeniul utilizării apei şi, în acelaşi timp, contribuind la protecţia mediului marin al Marii Negre, au convenit:

Partea IPrevederi generale

Articolul 1Definiţii

În sensul prezentei convenţii:

a)state dunarene sunt statele suverane care deţin o parte considerabila a bazinului hidrografic al Dunării. Prin parte considerabila se înţelege o cota care depăşeşte 2.000 kmp din totalul bazinului hidrografic; b) bazinul hidrografic al fluviului Dunarea înseamnă partea din bazinul hidrografic al fluviului de care beneficiază părţile contractante;

c)impact transfrontier înseamnă orice efect nefavorabil semnificativ produs asupra mediului înconjurător riveran, rezultat dintr-o schimbare în condiţiile apelor, cauzată de activităţi umane, şi care depăşeşte zona care se afla sub jurisdicţia unei părţi contractante. Asemenea modificări pot afecta viaţa şi proprietatea, securitatea instalaţiilor şi ecosistemele acvatice în cauza; d) substanţe periculoase sunt acele substanţe care produc efecte toxice, cancerigene, mutagene, teratogene sau bioacumulative, în special cele remanente şi care au un impact nefavorabil semnificativ asupra organismelor vii; e) substanţe periculoase pentru apa sunt substantele care reprezintă un pericol potenţial deosebit de ridicat pentru resursele de apa, astfel încât manipularea lor necesita măsuri speciale preventive şi de protecţie;

f)surse de poluare a apei punctuale şi nepunctuale înseamnă sursele de poluanti şi nutrienti, a căror patrundere în apa este cauzată fie de descărcări locale determinate (surse punctuale), fie de efectele difuze larg raspindite în bazinul hidrografic (surse nepunctuale); g) balanţa apei semnifica relaţia care caracterizează resursele naturale de apa din întregul bazin hidrografic al unui riu, cuprinzând toate componentele (precipitatii, evaporare, scurgeri de suprafaţa şi subterane). Suplimentar, sunt incluse şi efectele acţiunii umane, rezultate din utilizarea apei şi care influenţează calitatea acesteia; h) date aferente sunt datele rezumative, deduse din balantele de apa din amonte, în măsura în care sunt relevante şi necesare pentru elaborarea balantelor de apa din aval şi a unei balante generale de apa pentru fluviul Dunarea. Astfel, datele aferente acoperă componentele balanţei de apa pentru toate apele transfrontiere importante din bazinul hidrografic al fluviului Dunarea. Datele aferente se referă la secţiunile transversale ale apelor transfrontiere acolo unde ele delimiteaza, traverseaza sau sunt situate la frontierele dintre părţile contractante; i) Comisia internationala este organizaţia stabilită prin art. 18 al prezentei convenţii.

Articolul 2Obiective şi principii ale cooperării

(1)Părţile contractante vor depune eforturi pentru realizarea scopurilor unei gospodariri durabile şi echitabile a apelor, inclusiv pentru conservarea, îmbunătăţirea şi utilizarea raţională a apelor de suprafaţa şi a celor subterane din bazinul hidrografic, în măsura în care acestea sunt posibile. De asemenea, părţile contractante vor depune toate eforturile pentru controlul pericolelor provocate de accidente cu substanţe periculoase pentru apa, inundaţii şi inghet pe fluviul Dunarea. În plus, ele vor incerca să contribuie la reducerea incarcarilor poluante ale Marii Negre din surse situate în bazinul hidrografic.

(2)În conformitate cu prevederile acestei convenţii, părţile contractante vor coopera în probleme fundamentale de gospodărire a apelor şi vor lua toate măsurile legale, administrative şi tehnice adecvate pentru a menţine cel puţin şi a îmbunătăţi starea actuala a mediului înconjurător şi condiţiile de calitate a apei fluviului Dunarea şi a apelor din bazinul sau hidrografic, pentru a preveni şi reduce, pe cît posibil, impacturile şi schimbările nefavorabile ce apar sau pot fi cauzate. (3) În acest scop, părţile contractante, luând în considerare urgenta măsurilor de reducere a poluarii şi necesitatea utilizării rationale, durabile a apei, vor stabili priorităţile adecvate şi vor întări, armoniza şi coordona măsurile adoptate şi cele planificate a fi luate la nivel naţional şi internaţional în întreg bazinul Dunării, având ca obiectiv dezvoltarea durabila şi protecţia mediului fluviului Dunarea. În mod special, acest obiectiv vizează asigurarea unei utilizări durabile a resurselor de apa pentru alimentare cu apa potabilă industriala şi pentru irigaţii, precum şi pentru conservarea şi reconstructia ecosistemelor, raspunzind, de asemenea, şi altor cerinţe din domeniul sănătăţii publice. (4) Principiul poluatorul plăteşte şi principiul precautiei constituie baza tuturor măsurilor pentru protecţia fluviului Dunarea şi a apelor din bazinul sau hidrografic. (5) Cooperarea în domeniul gospodăririi apei se va orienta spre o gospodărire durabila a apelor, pornind de la criteriile unei dezvoltări stabile şi ecologice adecvate, care vizează în acelaşi timp:

–menţinerea calităţii generale a vieţii;

–menţinerea accesului continuu la resursele naturale;

–evitarea pagubelor ecologice de durata şi asigurarea protecţiei ecosistemelor;

–aplicarea unei abordari preventive.

(6)Nu este admis ca aplicarea prevederilor acestei convenţii sa cauzeze vreo creştere semnificativă, directa sau indirecta, a impacturilor asupra mediului riveran. (7) Fiecare parte contractantă are dreptul sa adopte şi să aplice măsuri mai ferme decît cele care rezultă din prevederile prezentei convenţii.

Articolul 3Domeniu de aplicabilitate

(1)Aceasta convenţie se aplică pentru bazinul hidrografic al fluviului Dunarea, asa cum a fost definit în art. 1 subparagraful b). (2) Obiectul acestei convenţii îl reprezintă, în special, următoarele activităţi planificate sau în curs de realizare, în măsura în care acestea produc sau pot produce impactul transfrontiere: a) evacuarea apelor uzate, introducerea de nutrienti şi substanţe periculoase, atât din surse punctuale cît şi nepunctuale, precum şi evacuarea caldurii; b) activităţi şi măsuri planificate în domeniul amenajărilor hidrotehnice, în special regularizări, controlul scurgerii şi nivelul de stocare a cursurilor de apa, controlul inundaţiilor şi îndepărtarea pericolului de inghet, precum şi efectul instalaţiilor, situate în sau în afară cursului de apa, asupra regimului lui hidraulic; c) alte activităţi şi măsuri planificate, în scopul utilizării apei cum ar fi: hidroenergia, transferul şi captarea apei; d) exploatarea construcţiilor hidrotehnice existente, de exemplu acumulari, hidrocentrale, măsuri pentru prevenirea impactului ecologic incluzind: deteriorarea condiţiilor hidrologice, eroziuni, surpari, inundaţii şi transportul sedimentelor; măsuri pentru protecţia ecosistemelor; e) manipularea substanţelor periculoase pentru apa şi prevenirea accidentelor. (3) Aceasta convenţie se aplică în cazul pescuitului şi navigaţiei interne, în măsura în care sunt vizate probleme de protecţie a apei împotriva poluarii cauzate de asemenea activităţi.

Articolul 4Forme de cooperare

Formele de cooperare realizate potrivit acestei convenţii vor fi, de regula, următoarele:

a)consultări şi activităţi comune în cadrul Comisiei internaţionale, în conformitate cu prevederile acestei convenţii; b) schimb de informaţii despre acorduri bilaterale şi multilaterale, reglementări legale şi măsuri în domeniul gospodăririi apelor; schimb de documente legale, linii directoare şi de alte publicaţii; alte forme de schimb de informaţii şi de experienta. Partea a II-a Cooperarea multilaterala

Articolul 5Prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier

(1)Părţile contractante vor dezvolta, adopta şi aplica măsuri legislative, administrative şi tehnice adecvate, vor asigura premisele interne şi bazele necesare pentru protecţia eficienta a calităţii apei şi utilizarea durabila a apei, realizind astfel prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier. (2) În acest scop, părţile contractante vor lua, separat sau în comun, măsurile indicate mai jos: a) înregistrează condiţia resurselor naturale de apa din bazinul hidrografic al fluviului Dunarea, aplicind parametrii cantitativi şi calitativi stabiliţi de comun acord, inclusiv metodologiile adecvate; b) adopta norme legale prin care se vor stabili cerinţele de îndeplinit, inclusiv limitele de timp care trebuie respectate de evacuarile de ape uzate; c) adopta norme legale pentru manipularea substanţelor periculoase pentru apa; d) adopta norme legale pentru reducerea introducerii de nutrienti sau substanţe periculoase din surse difuze, în special din aplicarea nutrientilor, a substanţelor de protecţie a plantelor şi pesticidelor în agricultura; e) în scopul armonizării acestor reglementări la un înalt nivel de protecţie, precum şi pentru implementarea armonizata a măsurilor corespunzătoare, părţile contractante vor lua în considerare rezultatele şi propunerile Comisiei internaţionale; f) părţile contractante vor coopera şi vor lua măsuri adecvate pentru evitarea efectelor transfrontiere nefavorabile produse de deşeuri şi substanţe periculoase, în special de cele provenind din transport.

Articolul 6Măsuri speciale pentru protecţia resurselor de apa

Părţile contractante vor lua măsuri adecvate pentru prevenirea sau reducerea impacturilor transfrontiere, pentru o utilizare durabila a resurselor de apa, precum şi pentru conservarea resurselor ecologice, în special prin:

a)identificarea resurselor de apa subterana, care vor trebui să fie protejate pe termen lung, precum şi a zonelor de protecţie pentru asigurarea alimentarii cu apa potabilă, existente şi viitoare; b) prevenirea poluarii resurselor de apa subterana, în special a celor rezervate pentru alimentarea cu apa potabilă pe termen lung, în particular cea cauzată de nitrati, substanţe pentru protecţia plantelor şi pesticide, precum şi de alte substanţe periculoase; c) minimalizarea riscurilor poluarilor accidentale prin măsuri de prevenire şi control; d) luarea în considerare a posibilelor influente asupra calităţii apei rezultate din activităţile planificate şi măsurile aplicate, în conformitate cu art. 3 paragraful (2); e) evaluarea importantei diferitelor elemente ale biotopului pentru ecologia riverana şi propunerea de măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor ecologice litorale şi acvatice.

Articolul 7

Limitarea emisiei.

Obiective şi criterii de calitate a apei

(1)Ţinând cont de propunerile Comisiei internaţionale, părţile contractante vor stabili limite de emisie aplicabile în sectoarele industriale individuale sau în industrie, în funcţie de incarcarile şi concentratiile poluante şi, pe cît posibil, bazate pe tehnologii cu poluare redusă sau nepoluante la sursa. La evacuarea substanţelor periculoase, limitele de emisie se vor baza pe cele mai bune tehnologii disponibile pentru reducerea la sursa şi/sau pentru tratarea apelor uzate. Pentru apele uzate orăşeneşti, limitele de emisie vor fi bazate pe aplicarea cel puţin a unei tratari biologice sau a unui nivel de tratare echivalent. (2) Părţile contractante vor stabili prevederi suplimentare pentru prevenirea sau reducerea evacuarii de substanţe periculoase şi de nutrienti în cazul surselor nepunctuale, în special atunci când sursele principale provin din agricultura, luând în considerare cele mai bune practici ecologice. (3) În scopul prevăzut la paragrafele (1) şi (2), în anexa nr. II a prezentei convenţii este cuprinsă o lista a sectoarelor industriale şi a industriilor, precum şi o lista suplimentară în care sunt enumerate substantele periculoase şi grupele de substanţe, a căror evacuare din surse punctuale şi nepunctuale va trebui să fie evitata sau redusă considerabil. Actualizarea anexei nr. II va fi realizată de către Comisia internationala. (4) În mod suplimentar, părţile contractante vor defini împreună obiectivele de calitate a apei, atunci când este cazul, şi vor aplica criterii de calitate a apei, în scopul prevenirii, controlului şi reducerii impactului transfrontier. Recomandările generale, care sunt prezentate în anexa nr. III, vor fi aplicate şi specificate de către părţile contractante atât la nivel naţional, cît şi împreună, atunci când este cazul. (5) Pentru realizarea unei limitări eficiente a emisiilor în zonele care se afla sub jurisdicţia lor, părţile contractante vor asigura condiţiile preliminare necesare şi vor aplica măsurile corespunzătoare.

Ele vor asigura ca:

a)reglementările naţionale pentru limitarea emisiilor şi nivelul lor impus prin standarde sunt armonizate, pas cu pas, cu limitele de emisie stabilite prin aceasta convenţie; b) fără excepţie, evacuarile de ape uzate se bazează pe un aviz anterior emis de către autorităţile competente şi având termen de valabilitate limitat; c) reglementările şi avizele pentru măsuri de prevenire şi de control, în cazul instalaţiilor industriale noi sau modernizate, în special cele care implica folosirea unor substanţe periculoase, sunt orientate spre cele mai bune tehnologii disponibile şi sunt implementate cu cea mai mare prioritate; d) sunt aplicate prevederi mai restrictive decît cele ale standardelor - în cazuri individuale chiar interziceri - în situaţia în care caracterul apei receptoare şi ecosistemul sau o cere, în concordanta cu prevederile paragrafului (4); e) autorităţile competente supraveghează ca activităţile de natura sa cauzeze impacturi transfrontiere să se desfăşoare în conformitate cu avizele şi aprobările impuse; f) evaluarea impactului ecologic se realizează în conformitate cu reglementările naţionale şi internaţionale sau cu alte proceduri pentru evaluarea şi aprecierea efectelor ecologice; g) la planificarea, acordarea licenţei şi implementarea activităţilor şi măsurilor menţionate în art. 3 paragraful (2) şi art. 16 paragraful (2), autorităţile competente iau în considerare riscul accidentelor cu substanţe periculoase pentru apa, impun măsuri preventive şi ordonă reguli de comportament pentru combaterea efectelor negative după accidente.

Articolul 8Inventarieri ale emisiilor, programe de acţiune şi evaluarea progreselor înregistrate

(1)Părţile contractante vor întocmi periodic inventarieri ale surselor de poluare punctuale şi nepunctuale relevante din bazinul hidrografic al fluviului Dunarea, care vor cuprinde inclusiv măsurile de prevenire şi reducere deja luate pentru respectivele evacuari, precum şi cu privire la eficienta acestor măsuri, ţinând cont de prevederile art. 5 paragraful (2) subparagraful a). (2) Pe o asemenea baza, părţile contractante vor stabili, în etape, o lista de măsuri preventive şi de reducere, ce urmează a fi aplicate, treptat, atât cît este necesar pentru realizarea obiectivelor acestei convenţii. (3) Inventarul emisiilor şi lista de măsuri care vor fi adoptate formează baza pentru dezvoltarea programelor comune de acţiune pe care le desfăşoară părţile contractante, ţinând cont de priorităţile stabilite în funcţie de urgenta şi eficienta.

Asemenea programe de acţiune vor fi orientate, în special, spre reducerea încărcării şi concentratiilor poluante provenind atât din surse punctuale industriale şi municipale, cît şi din surse nepunctuale. Acestea vor cuprinde, printre altele, şi măsuri de prevenire şi reducere, inclusiv estimari ale duratei şi costului.

(4)În mod suplimentar, părţile contractante vor urmări progresul obţinut în implementarea programelor comune de acţiune, întocmind rapoarte periodice. Aceste rapoarte vor cuprinde atât măsurile de protecţie realizate, cît şi rezultatele obţinute în ceea ce priveşte condiţiile riverane în lumina evaluării actuale.

Articolul 9Programe de monitoring

Pe baza activităţilor lor naţionale, părţile contractante vor coopera în domeniul monitoringului şi al evaluării.

(1)În acest scop ele:

–vor armoniza sau vor face comparabile metodele lor de monitoring şi de evaluare aplicabile la nivel naţional, în special în domeniul calităţii apei, controlului emisiilor, prognozei inundaţiilor şi balanţei de apa pentru a se putea obţine rezultate comparabile, care să fie introduse în activităţile comune de monitoring şi evaluare;

–vor dezvolta sisteme concertate sau comune la care se vor utiliza echipamente stationare sau mobile de măsura, facilităţi pentru comunicaţii şi procesare a datelor;

–vor elabora şi implementa programe comune pentru monitoringul condiţiilor de scurgere pe suprafaţa bazinului hidrografic al fluviului Dunarea, atât sub aspectul calităţii, cît şi al cantităţii apei, precum şi a sedimentelor şi ecosistemelor riverane, ca baza pentru evaluarea impacturilor transfrontiere, cum ar fi: poluarea transfrontiera, schimbările regimurilor de curgere, balanţa apei şi riscurile de inundaţii sau de inghet;

–vor dezvolta metode comune sau armonizate pentru monitoring şi evaluare a evacuarilor de ape uzate, inclusiv pentru procesarea, interpretarea şi înregistrarea de date, luând în considerare abordarea specifică, care are ca obiect limitarea emisiei (anexa nr. II, partea I);

–vor elabora inventare ale surselor punctuale importante, incluzind poluantii evacuati (inventare ale emisiilor), şi vor estima poluarea apei din surse nepunctuale, ţinând cont de anexa nr. II, partea a II-a; vor revizui aceste documente în concordanta cu situaţia actuala.

(2)Vor stabili, de comun acord, punctele de monitoring, caracteristicile de calitate a apelor şi parametrii de poluare, care vor fi înregistrate pe fluviul Dunarea cu suficienta regularitate, ţinând cont de caracterul ecologic şi hidrologic al cursului de apa avut în vedere şi de emisiile tipice de poluanti evacuati în bazinul hidrografic. (3) Pe baza unei metodologii armonizate, părţile contractante vor stabili balantele naţionale ale apei, precum şi balanţa generală a apei din bazinul fluviului Dunarea. Părţile contractante vor oferi datele de corelare care să fie comparabile într-o măsura suficienta prin aplicarea unei metodologii armonizate. De asemenea, pe baza acestor date, se pot întocmi şi balantele de apa pentru principalii afluenti ai fluviului Dunarea. (4) Periodic, ele vor evalua condiţiile de calitate a fluviului Dunarea şi progresele înregistrate prin măsurile adoptate, în scopul prevenirii, controlului şi al reducerii impacturilor transfrontiere. Rezultatele vor fi puse la dispoziţia publicului prin intermediul unor publicaţii adecvate.

Articolul 10Obligaţii de raportare

Părţile contractante vor prezenta Comisiei internaţionale rapoarte cu privire la problemele de baza care sunt necesare comisiei pentru îndeplinirea sarcinilor sale. Acestea vor include, în special:

a)rapoarte şi documente, prevăzute în aceasta convenţie sau solicitate de către comisie; b) informaţii privind existenta, încheierea, amendarea sau denunţarea acordurilor bilaterale şi multilaterale şi a tratatelor care reglementează protecţia şi gospodărirea apelor fluviului Dunarea şi a apelor din bazinul sau hidrografic, sau care sunt relevante pentru aspectele ce prezintă interes; c) informaţii privind legile, ordonanţele şi alte reglementări generale naţionale ce reglementează protecţia şi gospodărirea apelor fluviului Dunarea şi a apelor din bazinul sau hidrografic, sau care sunt relevante pentru aspectele ce prezintă interes; d) comunicarea în termenul stabilit, după adoptarea hotărîrilor de către Comisia internationala, a modului, cadrului temporar şi dimensiunilor financiare pentru implementarea hotărîrilor de acţiune la nivel naţional, cum ar fi recomandări, programe şi măsuri; e) desemnarea instituţiilor competente care să fie contactate de către Comisia internationala sau de către celelalte părţi contractante pentru cooperare în cadrul acestei convenţii; f) comunicarea activităţilor planificate care, prin caracterul lor, ar putea produce impact transfrontier.

Articolul 11Consultări

(1)După realizarea unui schimb de informaţii preliminar, la cererea uneia sau mai multor părţi contractante interesate, părţile contractante implicate vor participa la consultări asupra activităţilor planificate de genul celor la care se face referire în art. 3 paragraful (2), care ar putea cauza impact transfrontier, în cazul în care acest schimb de informaţii şi asemenea consultări nu sunt încă incluse în cooperarea bilaterala sau internationala. Consultarile se desfăşoară, de regula, în cadrul Comisiei internaţionale, în vederea soluţionării unei probleme. (2) Înainte de adoptarea unei decizii privind activităţile propuse, autorităţile competente - cu excepţia cazurilor ce prezintă pericol - vor aştepta rezultatele consultărilor, cu excepţia cazului când acestea nu sunt finalizate cel mai tirziu într-un an de la începerea lor.

Articolul 12Schimbul de informaţii

(1)Conform hotărârii Comisiei internaţionale, părţile contractante vor desfăşura un schimb de date rezonabile disponibile, printre altele cu privire la: a) condiţiile generale ale mediului riveran din bazinul hidrografic al Dunării; b) experienta acumulată prin aplicarea şi exploatarea celei mai bune tehnologii disponibile şi a rezultatelor cercetării şi dezvoltării; c) date cu privire la emisii şi monitoring; d) măsuri aplicate şi planificate pentru prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier; e) reglementări privind evacuarile de ape uzate; f) accidente în care sunt implicate substanţe periculoase pentru apa. (2) Pentru armonizarea limitelor emisiilor, părţile contractante vor desfăşura schimburi de informaţii cu privire la reglementările lor. (3) Dacă unei părţi contractante i se cer de către celelalte părţi contractante date sau informaţii care nu sunt disponibile, aceasta se va strădui sa satisfacă cererea, dar o poate face condiţionat, pe bază de plată de către partea solicitanta, care cuprinde costuri pentru colectare şi, unde este necesar, pentru procesarea datelor respective. (4) În scopul aplicării prevederilor acestei convenţii, părţile contractante vor facilita schimbul celei mai bune tehnologii disponibile, în special prin promovarea de: schimburi comerciale de tehnologii disponibile, contacte şi cooperare industriala directa, inclusiv cu societăţi mixte; schimburi de informaţii şi experienta; acordarea de asistenţa tehnica. De asemenea, părţile contractante vor susţine programe comune de instruire şi organizare de seminarii şi intilniri relevante. (5) Prevederile acestei convenţii nu vor afecta drepturile sau obligaţiile părţilor contractante în conformitate cu legile, reglementările, prevederile administrative sau cu practicile legale acceptate şi reglementările internaţionale aplicabile pentru protecţia datelor personale, proprietăţii intelectuale, inclusiv a secretului industrial şi comercial sau a siguranţei naţionale. (6) Dacă o parte contractantă hotărăşte să ofere unei alte părţi contractante o astfel de informaţie protejata, partea care primeşte aceasta informaţie va respecta confidenţialitatea informatiei primite şi condiţiile în care aceasta i-a fost oferită şi va folosi aceasta informaţie numai în scopul pentru care i-a fost oferită.

Articolul 13Protecţia informaţiilor furnizate

În conformitate cu prevederile acestei convenţii, secretele industriale şi comerciale sau alte componente confidenţiale ale informatiei sunt transmise în condiţiile legilor naţionale. Părţile contractante care le primesc vor respecta caracterul secret al unor asemenea informaţii, folosindu-le exclusiv în scopul stipulat în prezenta convenţie, fără să le publice şi fără a le pune la dispoziţia unor terţe părţi. În cazul când o parte contractantă considera că nu se va putea conformă obligaţiile privind confidenţialitatea informatiei ce i-a fost transmisă, aceasta va informa, fără întârziere, partea trimitatoare şi va restitui informaţia în cauza. Datele personale vor fi transmise părţilor contractante conform legislaţiei naţionale a părţii contractante trimitatoare.

Datele personale vor fi folosite de partea primitoare numai în scopul indicat şi în condiţiile specificate de către partea trimitatoare.

Articolul 14Informarea publicului

(1)Părţile contractante vor asigura, cît mai curînd posibil, ca autorităţile lor competente să fie determinate sa pună la dispoziţia oricărei persoane fizice sau persoane juridice, la un preţ rezonabil, informaţiile disponibile privind starea calităţii mediului riveran al fluviului Dunarea, ca răspuns la orice cerere rezonabila, fără a fi necesar ca persoana respectiva să-şi întemeieze cererea formulată. (2) Informaţiile menţionate în paragraful (1) al acestui articol, care sunt deţinute de către autorităţile publice, pot fi oferite în scris, vizual sau oral sau sub forma de baze de date. (3) Prevederile acestui articol nu vor afecta dreptul părţilor contractante de a refuza o cerere de astfel de informaţii, în conformitate cu sistemul legal naţional şi reglementările internaţionale aplicabile, dacă aceasta afectează: a) confidenţialitatea activităţii autorităţilor publice, relaţiile internaţionale şi apărarea naţionala; b) siguranţa publică; c) probleme care sunt sau au fost în curs de judecată sau sunt supuse unei anchete, inclusiv anchete disciplinare sau care sunt supuse unor proceduri preliminare; d) confidenţialitatea comercială şi industriala, precum şi proprietatea intelectuală; e) confidenţialitatea datelor şi/sau a dosarelor personale; f) materiale furnizate de o terta parte fără ca acea parte să aibă obligaţia legală sa procedeze astfel; g) materialul, a cărui dezvaluire ar face ca mediul înconjurător la care materialul face referire să fie prejudiciat. (4) O autoritate publică va răspunde unei persoane care cere o informaţie cît mai repede posibil. Motivul unui refuz de a oferi informaţia cerută trebuie să fie argumentat în scris. ART. 15

Cercetare şi dezvoltare

(1)Pentru a promova ţelurile prezentei convenţii, părţile contractante vor elabora programe de cercetare ştiinţifică sau tehnica complementare sau comune şi, în conformitate cu o procedură care va trebui să fie reglementată de către Comisia internationala, vor transmite comisiei: a) rezultatele unor asemenea cercetări complementare, comune sau ale altor cercetări relevante, la care autorităţile publice au acces; b) părţi relevante ale altor programe de cercetare ştiinţifică şi tehnica. (2) Procedând astfel, părţile contractante vor avea în vedere activitatea desfăşurată sau sprijinita în acest domeniu de către organizaţiile şi agenţiile internaţionale competente în materie.

Articolul 16Sisteme de comunicaţii, avertizare şi alarma, planuri de urgenta

(1)Părţile contractante vor face pregatirile necesare pentru constituirea unor sisteme coordonate sau comune de comunicaţie, avertizare şi alarma în contextul întregului bazin hidrografic, în măsura în care acestea sunt necesare pentru a suplimenta sistemele stabilite şi exploatate la nivel bilateral. Ele se vor consulta cu privire la modalităţile şi mijloacele de armonizare a sistemelor naţionale de comunicaţie, avertizare şi alarma şi a planurilor de urgenta. (2) În cadrul Comisiei internaţionale, părţile contractante se vor informa reciproc despre autorităţile competente sau la punctele de contact, desemnate pentru cazuri de urgenta, cum sunt: poluarile accidentale, alte condiţii critice ale apei, inundaţii sau pericole generate de inghet. În consecinţa, autorităţile competente vor coopera pentru stabilirea unor planuri comune de urgenta, unde este necesar, suplimentar planurilor existente la nivel bilateral. (3) Dacă o autoritate competentă identifica o creştere brusca a conţinutului de substanţe periculoase în fluviul Dunarea sau în apele din bazinul sau hidrografic, sau ia cunoştinţa de o catastrofa sau un accident, ce poate cauza un impact serios asupra calităţii apei fluviului Dunarea, afectind statele dunarene din aval, autoritatea respectiva va informa imediat punctele de contact desemnate şi Comisia internationala, conform procedurii introduse de comisie. (4) Pentru a controla şi reduce riscurile provenite din inundaţii, incluzind pericolele generate de inghet, autorităţile competente vor informa imediat statele dunarene din aval, posibil a fi afectate, precum şi Comisia internationala, cu privire la producerea scurgerilor sau inundaţiilor, precum şi referitor la prognoza pericolelor generate de inghet.

Articolul 17Asistenţa mutuala

(1)În interesul intaririi cooperării şi pentru facilitarea îndeplinirii obligaţiilor acestei convenţii, în special în cazul apariţiei unor situaţii critice ale condiţiilor riverane, părţile contractante vor asigura asistenţa mutuala la cererea celorlalte părţi contractante. (2) Comisia internationala va elabora procedurile pentru asistenţa mutuala, abordând, printre altele, următoarele aspecte: a) direcţia, controlul, coordonarea şi supravegherea asistenţei; b) serviciile şi facilităţile locale puse la dispoziţie de partea contractantă care solicită asistenţa, incluzind, când este necesar, facilităţile la formalităţile de trecere a frontierei; c) aranjamente pentru compensarea, despăgubirea şi/sau rambursarea costurilor cheltuielilor părţii contractante, care oferă asistenţa, şi/sau personalului acesteia, precum şi pentru tranzitarea teritoriilor părţilor contractante terţe, atunci când este necesar; d) metode de rambursare a costurilor serviciilor de asistenţa. Partea a III-a Comisia Internationala

Articolul 18Înfiinţare, sarcini şi competente

(1)În scopul realizării obiectivelor şi prevederilor acestei convenţii, va fi înfiinţată Comisia internationala pentru protecţia fluviului Dunarea, denumita Comisia internationala, în sensul prezentei convenţii. Părţile contractante vor coopera în cadrul Comisiei internaţionale. Pentru îndeplinirea obligaţiilor părţilor contractante, conform art. 1-18, Comisia internationala va elabora propuneri şi recomandări pentru părţile contractante. (2) Structura şi procedurile Comisiei internaţionale, precum şi competentele acesteia sunt stipulate în detaliu în anexa nr. IV la aceasta convenţie, constituind statutul acestei comisii. (3) Pe lângă problemele care îi sunt încredinţate în mod explicit, Comisia internationala este competenţa sa abordeze orice alte probleme ce îi sunt încredinţate prin mandat de către părţile contractante în cadrul art. 3 al acestei convenţii. (4) Aplicarea hotărîrilor adoptate de Comisia internationala este sprijinita atât prin obligaţiile părţilor contractante de a raporta comisiei în conformitate cu art. 10, cît şi prin prevederile acestei convenţii, referitoare la bazele naţionale şi realizarea cooperării multilaterale. (5) Comisia internationala analizează experienta acumulată prin îndeplinirea acestei convenţii şi prezintă propuneri părţilor contractante cu privire la amendamente sau completări la aceasta convenţie sau pregăteşte bazele pentru elaborarea altor reglementări pentru protecţia şi gospodărirea apelor fluviului Dunarea şi a apelor din bazinul sau hidrografic. (6) Comisia internationala hotărăşte în privinta cooperării cu organizaţii internaţionale şi naţionale sau cu alte organisme care sunt angajate sau interesate în protecţia şi gospodărirea apelor fluviului Dunarea şi a apelor din bazinul sau hidrografic sau în probleme generale privind protecţia şi gospodărirea apelor. Aceasta cooperare are ca scop întărirea coordonării şi evitarea paralelismelor.

Articolul 19Prevederi cu caracter tranzitoriu privind Declaraţia de la Bucureşti

Activităţile care se realizează de părţile contractante în cadrul Declaraţiei privind cooperarea statelor dunarene în domeniul gospodăririi apei Dunării, în special pentru protecţia Dunării împotriva poluarii, semnată la 13 decembrie 1985 (Declaraţia de la Bucureşti), prin intermediul grupurilor de lucru pentru calitatea apei, inundaţii, prognoza acestora şi balanţa apelor, sunt transferate în cadrul acestei convenţii.

Partea a IV-aClauze procedurale şi finale

Articolul 20Validitatea anexelor

Conform art. 23, anexele nr. I-V constituie părţi integrante ale acestei convenţii.

Articolul 21Acorduri existente şi suplimentare

Părţile contractante, pe baza egalităţii şi reciprocităţii, vor adapta, în cazul în care este necesar, acordurile bilaterale, multilaterale sau alte aranjamente existente, pentru a elimina contradictiile cu principiile de baza ale acestei convenţii şi, în cazul în care este oportun, vor încheia acorduri suplimentare sau alte aranjamente.

Articolul 22Conferinţa părţilor

(1)Părţile contractante se vor întruni la recomandarea Comisiei internaţionale. (2) La astfel de întruniri, părţile contractante vor trece în revista probleme politice rezultind din aplicarea acestei convenţii, pe baza raportului Comisiei internaţionale, şi vor adopta recomandări şi hotărâri adecvate. (3) Partea contractantă, al carei conducător de delegaţie deţine preşedinţia Comisiei internaţionale, va deţine şi preşedinţia unor astfel de întruniri. (4) Conferinţa părţilor are competenţa de a adopta recomandări sau hotărâri, cu condiţia ca, după transmiterea corespunzătoare a invitaţiilor, să fie prezente cel puţin trei sferturi din delegatiile tuturor părţilor contractante. În cazul când convenţia nu prevede altfel, conferinţa părţilor va depune toate eforturile pentru a ajunge la un acord prin consens. În situaţia în care nu se poate realiza consensul, preşedintele va declara ca toate eforturile de a ajunge la un acord prin consens au fost epuizate. După o astfel de declaraţie, o recomandare sau o hotărâre se va adopta printr-o majoritate de patru cincimi dintre părţile contractante prezente şi care votează. (5) Hotărârea va deveni obligatorie în prima zi a celei de-a unsprezecea luni de la data adoptării sale pentru toate părţile contractante care au votat-o şi care, în această perioadă, nu au notificat în scris secretarului executiv că nu sunt în măsura de a accepta hotărârea. Cu toate acestea, o astfel de notificare poate fi retrasă în orice moment, retragerea devenind efectivă după primirea ei de către secretarul executiv. O asemenea hotărâre va deveni obligatorie pentru orice parte contractantă care a notificat în scris secretarului executiv ca accepta hotărârea din momentul primirii acelei notificări sau din prima zi a celei de-a unsprezecea luni de la data adoptării hotărârii, dacă această dată este ulterioară. (6) Dacă, totuşi, recomandarea sau hotărârea prezintă implicaţii financiare, recomandarea sau hotărârea va fi adoptată numai prin consens.

Articolul 23Amendamente la convenţie

Convenţia va fi amendata după cum urmează:

(1)Oricare parte contractantă poate propune un amendament la convenţie. Textul amendamentului propus împreună cu propunerea de convocare a conferintei părţilor vor fi comunicate părţilor contractante, în scris, de către depozitar. (2) Dacă cel puţin trei sferturi dintre părţile contractante susţin propunerea de convocare a conferintei părţilor, depozitarul va convoca conferinţa părţilor în termen de 6 luni, la sediul Comisiei internaţionale. (3) Adoptarea unui amendament în cadrul conferintei părţilor necesita consensul. (4) Amendamentul adoptat va fi prezentat, de către guvernul depozitar, părţilor contractante spre ratificare, acceptare sau aprobare. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea amendamentului vor fi notificate guvernului depozitar, în scris. (5) Amendamentul va intra în vigoare pentru acele părţi contractante care l-au ratificat, acceptat sau aprobat, în cea de-a 30-a zi după ce guvernul depozitar a primit notificarea ratificării, acceptării sau aprobării sale de către cel puţin patru cincimi dintre părţile contractante. După aceea, amendamentul va intra în vigoare pentru oricare altă parte contractantă în cea de-a 30-a zi după ce partea contractantă respectiva a depus instrumente de ratificare, de acceptarea sau de aprobare a amendamentului. (6) Anexele nr. I, II şi III pot fi amendate de către Comisia internationala în conformitate cu art. 5 din statutul acesteia.

Articolul 24Soluţionarea diferendelor

(1)În cazul unui diferend între doua sau mai multe părţi contractante, cu privire la interpretarea sau aplicarea acestei convenţii, părţile în cauza vor cauta o soluţionare prin negociere sau prin orice alte mijloace de soluţionare a diferendului, acceptabile lor, dacă este cazul, cu asistenţa Comisiei internaţionale. (2) a) Dacă părţile contractante în disputa nu sunt în măsura să soluţioneze diferendul, în conformitate cu paragraful (1) al acestui articol, într-un interval de timp rezonabil, dar nu mai mare de 12 luni, după ce Comisia internationala a fost notificată cu privire la respectivul diferend de către una dintre părţile în disputa, diferendul va fi supus spre reglementare obligatorie, prin unul dintre mijloacele de soluţionare paşnică:

–Curţii Internaţionale de Justiţie;

–arbitrajului, în conformitate cu anexa nr. V a acestei convenţii;

b)când ratifica, accepta, aproba sau accede la aceasta convenţie, sau oricând după aceasta, o parte contractantă poate declara în scris depozitarului ca, pentru un diferend nesolutionat în conformitate cu paragraful (1) al acestui articol, accepta una sau ambele modalităţi de soluţionare a diferendului menţionat în subparagraful a) al acestui paragraf; c) dacă părţile în diferend au acceptat ambele modalităţi de soluţionare menţionate la subparagraful a) al acestui paragraf, diferendul va fi supus deciziei Curţii Internaţionale de Justiţie, în măsura în care părţile contractante nu au convenit altfel; d) dacă părţile în diferend nu au acceptat aceleaşi modalităţi de soluţionare menţionate în subparagraful a) al acestui paragraf, diferendul va fi supus arbitrajului; e) o parte contractantă, care nu a prezentat o declaraţie în conformitate cu subparagraful b) al acestui paragraf sau a carei declaraţie nu mai este în vigoare, este considerată ca parte ce a acceptat arbitrajul.

Articolul 25Semnarea

Aceasta convenţie va fi deschisă pentru semnare de către statele dunarene, pe deplin împuternicite cu drepturi şi privilegii de membri ai O.N.U., în conformitate cu Carta O.N.U., precum şi de către Comunitatea Europeană şi oricare alta organizaţie economică de integrare regionala, căreia statele în calitate de membre, i-au transferat competenţa în privinta problemelor guvernate de prevederile acestei convenţii, semnată la Sofia la 29 iunie 1994.

Articolul 26Ratificarea, acceptarea sau aprobarea

Convenţia va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse pe lângă Guvernul României, care va acţiona ca depozitar al acestei convenţii.

Articolul 27Intrarea în vigoare

Convenţia va intra în vigoare după nouăzeci de zile de la data când a fost depus cel de-al noualea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. După depunerea celui de-al noualea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare pentru fiecare stat sau organizaţie de integrare economică regionala care ratifica, accepta, aproba sau adera la convenţie, după nouăzeci de zile de la depunerea de către statul sau organizaţia de integrare economică regionala în cauza a instrumentelor lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

Articolul 28Aderarea, participarea

(1)Un stat sau o organizaţie de integrare economică regionala, la care se face referire în art. 25 al convenţiei, pe care nu a semnat-o, poate adera la aceasta convenţie. Instrumentul de aderare va fi depus pe lângă depozitar. (2) Părţile contractante pot invita, în unanimitate, orice stat sau organizaţie de integrare economică regionala sa adere la aceasta convenţie sau sa participe cu statut consultativ.

Articolul 29Retragerea

Oricând după cinci ani de la data la care aceasta convenţie a intrat în vigoare pentru o parte contractantă, acea parte se poate retrage din aceasta convenţie, prin notificare scrisă adresată depozitarului. Orice astfel de retragere va produce efecte de un an după data primirii notificării de către depozitar.

Articolul 30Funcţiile depozitarului

Guvernul depozitar va îndeplini funcţiile de depozitar al acestei convenţii; depozitarul va informa părţile contractante, în special, cu privire la:

a)depozitarea instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, de retragere sau orice alte informaţii, declaraţii şi instrumente prevăzute în convenţii; b) data intrării în vigoare a convenţiei.

Articolul 31Textele autentice, depozitarul

Originalul acestei convenţii, ale carei texte în limbile germană şi engleza în aceeaşi măsura autentice, va fi depus pe lângă Guvernul României, care va trimite copii certificate tuturor părţilor contractante. Drept care, subsemnaţii, competent autorizaţi de către guvernele lor, au semnat Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabila a fluviului Dunarea (Convenţia pentru protecţia fluviului Dunarea).

Semnată la Sofia la 29 iunie 1994.

Pentru Republica Austria,

Franz Fischler

Pentru Republica Moldova,

Sergiu Fandofan

Pentru Republica Bulgaria,

Valentin Bossevsky

Pentru România,

Aurel Constantin Ilie

Pentru Republica Croatia,

Darinko Bago

Pentru Republica Slovaca,

Mihai Matuska

Pentru Republica Slovenia,

Radovan Tavses

Pentru Republica Federala Germania,

Clemens Stroetmann

Pentru Ucraina,

Yuria Ruban

Pentru Republica Ungaria,

Sandor Szabo

Pentru Comunitatea Europeană,

Aastassios Sideris

Jacques Vaccarezza

Anexa 1 Partea I Cele mai bune tehnici disponibile

1.Prin folosirea celor mai bune tehnici disponibile se pune accent pe folosirea tehnologiei nepoluante, dacă este posibil.

2.Termenul cele mai bune tehnici disponibile se referă la ultimul stadiu de dezvoltare (starea actuala) a proceselor, instalaţiilor sau metodelor de exploatare care indica adaptarea practica a unei măsuri particulare pentru limitarea descarcarilor, emisiilor şi deşeurilor. Pentru a determina dacă un ansamblu de procese, instalaţii şi metode de exploatare constituie cele mai bune tehnici disponibile în cazuri generale sau individuale, va fi acordată o atenţie specială pentru:

a)procese, instalaţii sau metode de exploatare comparabile care, recent, au fost încercate cu succes; b) schimbări şi progrese tehnologice în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică; c) fezabilitatea economică a unor astfel de tehnici; d) limite de timp pentru instalarea, atât în uzinele existente, cît şi în cele noi ; e) natura şi volumul descarcarilor şi emisiilor interesate.

3.Urmează ca ceea ce se considera a fi cele mai bune tehnici disponibile pentru un proces particular să fie înlocuite cu timpul, în virtutea progreselor tehnologice, a factorilor sociali şi economici, precum şi a schimbărilor intervenite în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică.

4.Dacă reducerea descarcarilor şi emisiilor rezultind din folosirea celor mai bune tehnici disponibile nu va conduce la rezultate acceptabile pentru mediu, vor fi aplicate măsuri suplimentare.

5.Termenul tehnici include atât tehnologia folosită, cît şi modul în care instalaţiile sunt proiectate, construite, întreţinute, exploatate şi demontate.

Partea a II-aCea mai buna practica de mediu

1.Cea mai buna practica de mediu se referă la aplicarea celei mai adecvate combinari a măsurilor şi strategiilor pentru controlul sectorial al mediului.

2.Pentru determinarea setului de măsuri care constituie cea mai buna practica de mediu, în cazuri generate sau individuale, trebuie acordată o atenţie specială:

–principiului precautiei;

–riscului pentru mediu al produsului, al producerii, folosirii şi depozitarii lui finale (principiul responsabilităţii);

–înlocuirii prin activităţi şi substanţe mai puţin poluante şi economisirea resurselor, inclusiv a energiei (principiul minimizarii);

–scării de folosire;

–beneficiului potenţial sau penalităţii ecologice a materialelor sau activităţilor inlocuitoare;

–progreselor şi schimbărilor în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică;

–limitelor de timp pentru implementare;

–implicatiilor sociale şi economice.

3.Pentru aceasta urmează ca cea mai buna practica de mediu, pentru o sursa particulară, să se schimbe în virtutea progreselor tehnologice, factorilor economici şi sociali, precum şi a schimbărilor în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică.

4.Dacă reducerea impacturilor, rezultind din folosirea celei mai bune practici de mediu, nu conduce la rezultate acceptabile pentru mediu, vor fi aplicate măsuri suplimentare şi va fi redefinita cea mai buna practica de mediu.

Anexa 2

SECTOARELE INDUSTRIALE ŞI SUBSTANTELE PERICULOASE

Partea ILista sectoarelor industriale şi industriile

(1)În sectoarele generatoare de căldură, energie şi sectoare miniere: a) tratarea gazelor de fum şi a aerului evacuat, a zgurii şi a produsilor de condensare de la instalaţiile de ardere; b) sisteme de răcire; c) prepararea carbunelui şi a minereului; d) îmbunătăţirea carbunelui şi recuperarea produsilor secundari ai carbunelui, brichetarea; e) prelucrarea lignitului lemnos, a carbunelui activ, a negrului de fum. (2) În industria care foloseşte piatra şi pământul ca materie prima, sectoarele materialelor de construcţii, ale sticlei şi ceramicii: a) fabricarea azbocimentului şi a produsilor de azbociment; b) fabricarea şi prelucrarea sticlei, fibrelor de sticlă şi fibrelor minerale; c) fabricarea produselor ceramice. (3) În sectorul metalelor: a) metalurgie: ateliere de galvanizare, instalaţii de decapat, instalaţii de oxidare anodica, instalaţii de polizat, instalaţii de galvanizare la cald, ateliere de calire, fabricarea tablourilor cu circuite integrate, fabricarea bateriilor, ateliere de emailare, ateliere mecanice, ateliere de lustruire; b) producerea fierului şi otelului, inclusiv turnatoriile; c) producerea metalelor neferoase, inclusiv turnatoriile; d) producerea feroaliajelor. (4) Sectorul chimiei anorganice: a) fabricarea substanţelor chimice de baza; b) fabricarea acizilor minerali, bazelor, sarurilor; c) fabricarea alcaliilor, a lesiilor alcaline şi a clorului, folosind electrolize alcoolo-cloride; d) fabricarea ingrasamintelor minerale (în afară de ingrasamintele potasice), saruri ale acidului fosforic, fosfati pentru alimente; e) producerea carbonatului de sodiu; f) producerea corindonului; g) producerea pigmentilor anorganici, ai pigmentilor minerali; h) producerea semiconductorilor, redresorilor, celulelor fotoelectrice; i) producerea substanţelor explozive, inclusiv a celor pirotehnice; j) producerea oxizilor cu grad ridicat de dispersie; k) producerea compusilor de bariu. (5) În sectorul chimiei organice: a) producerea substanţelor chimice de baza; b) producerea colorantilor, pigmentilor, vopselelor; c) producerea şi prelucrarea fibrelor sintetice; d) producerea şi prelucrarea maselor plastice, a cauciucului; e) producerea compusilor halogenului organic; f) producerea explozibilelor organice, a combustibililor solizi; g) producerea substanţelor auxiliare pentru piele, fabricarea hirtiei şi textilelor; h) fabricarea de produse farmaceutice; i) producerea biocidelor; j) fabricarea materiei prime pentru agenţi de spalare şi curatare; k) fabricarea produselor cosmetice; l) fabricarea gelatinelor, cleiurilor de piele, adezivelor. (6) În sectoarele uleiurilor minerale şi sintetice: a) producerea uleiului mineral, fabricarea produsilor uleiurilor minerale, prelucrarea hidrocarburilor; b) recuperarea uleiului din emulsiile apa-ulei, instalaţii de dezemulsionare, recuperarea şi tratarea uleiului uzat; c) producerea uleiurilor sintetice. (7) În tipografii, producţii de pelicule, tratamente de suprafaţa şi sectoare de fabricare a placilor din plastic, ca şi alte forme de producere a rasinilor şi materialelor plastice: a) fabricarea de produse grafice şi tipărite; b) laboratoare de tipărire şi laboratoare de film; c) producerea de filme; benzi audiovizuale; d) producerea de materiale de acoperire şi impregnate. (8) În sectoarele lemnului, celulozei şi hirtiei: a) fabricarea celulozei, hirtiei şi cartonului; b) fabricarea şi acoperirea cartonului de fibra de lemn. (9) În sectoarele textile, pielariei şi blanariei: a) producerea şi finisarea textilelor; b) producerea de piei, finisarea pieii, producerea inlocuitorilor din piele şi prelucrarea blanurilor; c) curatare uscata, spălătorii, curatatorii, spalarea materialelor din lina. (10) Alte sectoare: a) recirculare, tratament, stocare, încărcare, descărcare şi depozitare a deşeurilor şi a materialelor reziduale; stocarea, încărcarea, descărcarea şi transportul substanţelor chimice; b) cercetarea şi dezvoltarea domeniului medical şi ştiinţific, spitale, practica medicală, institute de radiologie, laboratoare, camere de testare; c) activităţi de curatare industriala, curatarea conteinerelor industriale; d) autoateliere, instalaţii pentru spalarea mijloacelor de transport; e) tratarea apei; f) activităţi de vopsit şi zugravit; g) fabricarea şi procesarea extractelor din plante şi animale; h) producerea şi tratarea microorganismelor şi virusilor cu acizi nucleici în vitro; i) sectoare industriale care utilizează substanţe radioactive (industria nucleara).

Partea a II-aLista orientativa cuprinzând substanţe periculoase şi grupe de substanţe

A. Grupe de substanţe prioritare

a)metale grele şi compusii lor; b) compuşi organohalogeni; c) compuşi organici de fosfor şi staniu; d) agenţi de protecţie a plantelor, pesticide (fungicide, erbicide insecticide, algicide) şi substanţe chimice folosite pentru conservarea materialului lemnos, celulozei, hirtiei, materialelor din piele şi textile etc. e) uleiuri şi hidrocarburi de origine petroliera; f) alţi compuşi organici daunatori în special mediului acvatic; g) compuşi ai azotului anorganic şi fosforului; h) substanţe radioactive, inclusiv reziduuri.

B. Substanţe periculoase individuale

Deoarece exista diferenţe considerabile datorită caracterului periculos al substanţelor incluse în anumite grupe, este necesară, de asemenea, evidentierea unor substanţe individuale care, în practica, pot juca un rol prioritar.

Anexa 3

GHID DE APRECIERE GENERALĂ A CALITĂŢII APEI

Obiective şi criterii*)

Obiectivele şi criteriile pentru calitatea apei realizate pentru atingerea scopurilor specifice pentru fluviul Dunarea şi pentru apele de suprafaţa din bazinul sau hidrografic:

a)vor lua în considerare opţiunea de menţinere şi, unde este necesar, de imbunatatire a calităţii existente a apei; b) vor urmări reducerea incarcarilor şi concentratiilor medii de poluare (în particular substanţe periculoase), până la un anumit grad într-o anume perioada de timp; c) vor lua în considerare cerinţele specifice de calitate a apei (apa bruta pentru apa potabilă, irigaţii etc.); d) vor lua în considerare cerinţele specifice privind apele protejate în mod special şi mediul lor, de exemplu: lacurile; zonele de protecţie a apelor subterane şi terenurile umede; e) vor fi bazate pe aplicarea metodelor de clasificare biologica şi pe indicatorii chimici pentru controlarea pe termen mediu şi lung a menţinerii şi îmbunătăţirii calităţii apei; f) vor lua în considerare gradul în care sunt atinse obiectivele şi, dacă sunt necesare, în cazuri particulare, măsuri suplimentare de protecţie.

Notă *) Obiectivele şi criteriile calităţii apei sunt realizate, de regula, în mod individual, şi sunt adaptate, în special, la condiţiile predominante din ecosistem ale resurselor de apa şi ale utilizării lor. Astfel, în cadrul acestei convenţii, părţilor contractante le sunt adresate doar directive de ordin general. Anexa 4

STATUTUL

Comisiei internaţionale pentru protecţia fluviului Dunarea

Structurile şi procedurile Comisiei internaţionale, suplimentar la art. 18, vor fi stabilite după cum urmează:

Articolul 1Alcătuire

(1)Comisia internationala este alcătuită din delegaţi nominalizaţi de părţile contractante. Fiecare parte contractantă nominalizeaza cel mult cinci delegaţi, incluzindu-l pe şeful delegaţiei şi reprezentantul sau. (2) Suplimentar, din fiecare delegaţie poate face parte un număr de experţi care să se ocupe cu problemele deosebite, ale căror nume sunt comunicate secretariatului Comisiei internaţionale.

Articolul 2Preşedinţia

(1)Preşedinţia Comisiei internaţionale va fi deţinută de părţile contractante, pe rind, în ordine alfabetica (în limba engleza), timp de un an. Delegaţia ce urmează la presedintie nominalizeaza unul dintre membrii săi, pentru a deveni preşedinte al Comisiei internaţionale. (2) Preşedintele, de regula, nu poate lua cuvintul în numele delegaţiei sale în cadrul intilnirilor Comisiei internaţionale. (3) Detalii suplimentare privind preşedinţia sunt determinate de Comisia internationala şi incluse în regulamentul ei de funcţionare.

Articolul 3Intilniri

(1)Comisia internationala convoacă cel puţin o dată pe an, la invitaţia preşedintelui, într-un loc ce va fi stabilit de el, organizarea unei şedinţe ordinare. (2) Întîlnirile extraordinare sunt convocate de preşedinte, la cererea a cel puţin trei delegaţii. (3) Consultări ale sefilor de delegaţii pot fi ţinute în perioada dintre întîlnirile comisiei. (4) Preşedintele propune ordinea de zi a şedinţei. Aceasta include rapoarte ale grupului de lucru permanent şi ale grupurilor de experţi. Fiecare delegaţie are dreptul sa propună pe ordinea de zi chestiunile pe care le doreşte discutate. Ordinea succesiunilor punctelor de pe ordinea de zi este stabilită de Comisia internationala, prin majoritate de voturi.

Articolul 4Luarea hotărîrilor

(1)Fiecare delegaţie are un vot. (2) Contrar prevederilor paragrafului (1) al acestui articol, Comunitatea Europeană, în aria sa de competenţa, are un număr de voturi egal cu numărul statelor ei membre care sunt părţi contractante la convenţie. Aceasta organizaţie nu îşi va exercita dreptul de vot în cazurile în care statele sale membre şi le exercita pe ale lor şi viceversa. (3) Comisia internationala este constituită în cvorum în prezenta delegatiilor a cel puţin două treimi dintre părţile contractante. (4) Procedurile scrise se vor efectua în condiţiile hotărîte prin regulamentul de proceduri al Comisiei internaţionale.

Articolul 5

(1)Hotărârile şi recomandările vor fi adoptate prin consensul delegatiilor în Comisia internationala. Dacă consensul nu poate fi realizat, preşedintele Comisiei internaţionale va declara ca toate eforturile pentru a ajunge la un acord prin consens au fost epuizate. Dacă nu este prevăzut altfel în convenţie, comisia va adopta hotărârile sau recomandările prin majoritate de voturi de patru cincimi dintre delegatiile care sunt prezente şi iau parte la vot. (2) Hotărârea va deveni obligatorie în prima zi a celei de-a unsprezecea luni de la data adoptării sale pentru toate părţile contractante care au votat-o şi care, în această perioadă, nu au notificat secretarului executiv că nu sunt în situaţia de a accepta hotărârea. Cu toate acestea, notificarea poate fi retrasă în orice moment, retragerea devenind efectivă după primirea ei de către secretarul executiv. O astfel de hotărâre va deveni obligatorie pentru oricare parte contractantă care a notificat în scris secretarului executiv ca accepta hotărârea din momentul primirii acelei notificări sau din prima zi a celei de-a unsprezecea luni de la data adoptării hotărârii, dacă această dată este ulterioară.

Articolul 6Grupe de experţi

(1)Comisia internationala înfiinţează un grup de lucru permanent. Pentru anumite domenii de activitate şi pentru probleme speciale sunt create grupe de experţi permanente sau ad-hoc. (2) Grupul de lucru permanent şi grupele de experţi sunt alcătuite din delegaţi şi experţi nominalizaţi de delegatiile din comisie. (3) La grupul de lucru permanent participa delegaţi din partea tuturor părţilor contractante. Comisia internationala nominalizeaza preşedintele acestuia şi determina numărul maxim de delegaţi. Comisia internationala decide, de asemenea, numărul experţilor participanţi în grupele de experţi.

Articolul 7Secretariatul

(1)Se stabileşte un secretariat permanent. (2) Secretariatul permanent va avea sediul la Viena. (3) Comisia internationala va numi un secretar executiv şi va oferi sugestii pentru stabilirea personalului necesar. Comisia va stabili atribuţiile postului de secretar executiv, durata şi condiţiile în care poate fi deţinut. (4) Secretarul executiv trebuie să îndeplinească funcţiile necesare pentru administrarea convenţiei şi desfăşurarea activităţii Comisiei internaţionale, precum şi alte sarcini încredinţate secretarului executiv de către Comisia internationala, în conformitate cu regulile ei de procedura şi cu reglementările ei financiare.

Articolul 8Numirea experţilor speciali

În cadrul evaluărilor rezultatelor obţinute şi pentru analiza problemelor deosebite, Comisia internationala poate numi persoane calificate, instituţii ştiinţifice sau poate stabili alte facilităţi.

Articolul 9Rapoarte

Comisia internationala prezintă părţilor contractante un raport anual privind activitatea sa şi, de asemenea, alte rapoarte solicitate, care includ şi rezultate de monitoring şi de evaluare.

Articolul 10Componente legale şi reprezentare

(1)Comisia internationala va avea o astfel de competenţa legală necesară exercitării funcţiilor sale şi îndeplinirii scopurilor propuse, în concordanta cu legile aplicabile la sediul secretariatului sau. (2) Comisia internationala va fi reprezentată de preşedintele sau. Reprezentarea comisiei va fi determinata de regulile de procedura.

Articolul 11Costuri

(1)Comisia internationala va adopta regulile sale de ordin financiar. (2) Comisia va adopta un buget anual sau bianual al cheltuielilor propuse şi va realiza estimarea bugetului pentru perioada fiscală următoare. (3) Suma totală a bugetului, inclusiv sumele suplimentare stabilite de comisie, vor fi realizate prin contribuţia părţilor contractante, altele decît Comunitatea Europeană, în părţi egale, excepţind cazul în care comisia, în unanimitate, a hotărît altfel. (4) Comunitatea Europeană va contribui cu maximum 2,5% din costurile administrative ale bugetului. (5) Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile legate de participarea, în cadrul comisiei, a reprezentanţilor experţilor şi consilierilor săi. (6) Fiecare parte contractantă suporta costurile activităţilor de evaluare şi monitoring realizate pe teritoriul lor.

Articolul 12Reguli de procedura

Comisia internationala stabileşte reguli proprii de procedura.

Articolul 13Limbi de lucru

Limbile oficiale ale Comisiei internaţionale sunt germană şi engleza.

Anexa 5

ARBITRAJUL

(1)Procedura de arbitraj, menţionată în art. 24 al acestei convenţii, va fi în conformitate cu paragrafele (2) - (10), după cum urmează: (2) a) În eventualitatea unei divergenţe pentru arbitraj, conform art. 24 paragraful (2) al acestei convenţii, va fi constituit un tribunal de arbitraj, la cererea adresată de una dintre părţile contractante care se afla în diferend cu altă parte contractantă. Cererea pentru arbitraj va menţiona subiectul de fond al cererii, incluzind, în particular, articolele convenţiei a căror interpretare sau aplicare este în diferend;

(b) partea solicitanta va informa Comisia internationala ca ea a cerut înfiinţarea unui tribunal de arbitraj, declarind numele celeilalte părţi contractante cu care este în diferend şi articolele convenţiei a căror interpretare sau aplicare, în opinia ei, sunt în diferend. Reclamantul cît şi partea pirita pot fi constituiţi dintr-o pluralitate de părţi contractante. Comisia internationala va inainta informaţiile astfel primite tuturor părţilor contractante la aceasta convenţie.

(3)Tribunalul de arbitraj va fi constituit din trei membri: atât partea sau părţile reclamante cît şi cealaltă sau celelalte părţi, cu care acestea se afla în diferend, vor desemna un arbitru, în termen de doua luni; cei doi arbitri astfel desemnaţi vor numi, de comun acord, în termen de doua luni, cel de-al treilea arbitru, care va fi preşedintele tribunalului. Acesta din urma nu va fi reprezentantul nici uneia dintre părţile aflate în diferend şi nici nu va avea reşedinţa pe teritoriul vreuneia dintre aceste părţi, nici nu va fi angajatul vreuneia dintre ele şi nici nu se va fi ocupat cu acest caz în alta calitate. (4) a) Dacă una dintre părţile contractante aflate în diferend nu desemnează un arbitru în termen de doua luni de la primirea cererii, cealaltă parte trebuie să-l informeze pe preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie, care îl va numi pe preşedintele tribunalului de arbitraj în următoarele doua luni. După numire, preşedintele tribunalului de arbitraj va cere părţii contractante care nu a desemnat un arbitru să facă acest lucru în termen de doua luni. După această perioadă, dacă arbitrul nu a fost aprobat, preşedintele tribunalului de arbitraj îl va informa pe preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie, care va face el desemnarea în următoarele doua luni; b) dacă preşedintele tribunalului de arbitraj nu va fi desemnat în termen de doua luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie îl va numi el în următoarele doua luni, la cererea oricăreia dintre părţile contractante. (5) a) Tribunalul de arbitraj va hotărî în conformitate cu legislaţia internationala, în special, cu cea a acestei convenţii; b) orice tribunal de arbitraj, format conform acestei anexe, îşi va stabili propriile reguli de procedura; c) în eventualitatea unei divergenţe care se afla sub jurisdicţia tribunalului de arbitraj, obiectul va fi decis prin hotărârea tribunalului de arbitraj. (6) a) Hotărârile tribunalului de arbitraj, atât cele de procedura, cît şi cele de fond, vor fi luate prin majoritatea de voturi a membrilor săi; b) tribunalul de arbitraj poate folosi toate mijloacele corespunzătoare în vederea stabilirii faptelor. El poate, la cererea uneia dintre părţi, sa hotărască măsuri esenţiale interimare de protecţie; c) dacă doua sau mai multe tribunale, formate conform prevederilor acestei anexe, se confrunta cu subiecte identice sau similare, ele trebuie să se informeze unul pe altul în legătură cu procedurile pentru stabilirea faptelor şi sa ţină cont de ele pe cît posibil; d) părţile în diferend vor furniza toate datele necesare conducerii eficiente a procedurilor; e) absenta unei părţi contractante în diferend nu va constitui un impediment pentru proceduri. (7) Dacă tribunalul de arbitraj nu hotărăşte altfel, datorită împrejurărilor speciale ale cazului, cheltuielile pentru tribunal, inclusiv remunerarea membrilor săi, vor fi suportate de părţile în diferend, în mod egal. Tribunalul va tine la zi cheltuielile şi va furniza o dare de seama finala fiecăreia dintre părţi. (8) Tribunalul de arbitraj îşi va prezenta hotărârea în termen de cinci luni de la data desemnării sale, dacă nu considera necesară extinderea limitei de timp pentru o perioadă care nu trebuie să depăşească cinci luni. (9) Oricare parte contractantă care are un interes de natura legală în obiectul diferendului, care poate fi afectată de hotărârea asupra cazului, poate interveni în cadrul lucrărilor, cu consimţământul tribunalului. Hotărârea tribunalului de arbitraj va deveni obligatorie pentru partea contractantă care intervine, în acelaşi mod ca şi pentru părţile în diferend. (10) a) Hotărârea tribunalului de arbitraj trebuie să fie motivată. Ea va fi definitivă pentru părţile în diferend şi va fi transmisă de tribunalul de arbitraj părţilor în diferend şi Comisiei internaţionale. Comisia internationala va transmite informaţia primită tuturor părţilor contractante la aceasta convenţie; b) orice diferend care poate aparea între părţi cu privire la interpretarea sau executarea hotărârii trebuie supus de oricare dintre părţi tribunalului de arbitraj care a luat hotărârea sau, dacă acesta nu poate fi sesizat, oricărui alt tribunal de arbitraj constituit în acest scop, în acelaşi mod ca primul.