Decizie nr. 439 din 9 iunie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronie.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Ioana Floarea Beniog în Dosarul nr. 5.303/90/2013 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 447D/2015.

2.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin avocatul Mădălina Cristina Beniog, cu împuternicire avocaţială. Lipsesc părţile Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de partea Casa Naţională de Pensii Publice, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, arătând că dreptul la pensie a fost dobândit în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990. Până la modificarea acestui act normativ prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 55/1998, s-a prevăzut că deciziile comisiilor însărcinate cu aplicarea Decretului-Lege nr. 118/2010 puteau fi atacate în faţa instanţei de contencios administrativ. Ulterior, atribuţiile acestor comisii au fost preluate de casele de pensii.

5.Ca efect al dispoziţiilor art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, casele de pensii au dobândit posibilitatea de "a ataca" deciziile emise în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990, dispunând, în mod abuziv şi unilateral, revizuirea unor drepturi obţinute cu 21 de ani în urmă. Astfel, au fost încălcate prevederile art. 15 alin. (2) şi art. 1 alin. (4) din Constituţie, reglementarea fiind retroactivă şi permiţând substituirea caselor de pensii puterii judecătoreşti. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 55 din 22 martie 2000, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990.

6.În continuare, susţine că sunt încălcate art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 din Constituţie, cu trimitere la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, arătându-se că este necesar să se limiteze în timp posibilitatea de revizuire a unor decizii privind acordarea drepturilor, întrucât, în caz contrar, se încalcă securitatea raporturilor juridice şi dreptul la un proces echitabil.

7.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că deciziile caselor de pensii nu sunt legi, astfel încât nu poate fi invocată încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie. De altfel, textul de lege se aplică numai pentru viitor. Totodată, arată că dispoziţiile de lege criticate se întemeiază pe îmbogăţirea fără justă cauză şi au ca obiectiv îndepărtarea unor erori apărute la momentul stabilirii pensiei. În plus, precizează că stabilirea stagiului de cotizare revine instanţei de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

8.Prin Încheierea din 3 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.303/90/2013, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Ioana Floarea Beniog cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de stabilire a pensiei.

9.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, care prevăd, între altele, posibilitatea revizuirii din oficiu a pensiei de către casele de pensii şi recuperarea sumelor acordate în mod nelegal în termenul general de prescripţie, sunt contrare art. 1 alin. (4), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 15 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie. Astfel, arată că, "dispunând revizuirea drepturilor acordate prin acte emise anterior, în temeiul dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, revizuire ce poate duce la anularea sau la modificarea drepturilor respective, casele judeţene de pensii au posibilitatea să pronunţe decizii cu caracter evident retroactiv, dispunând pentru trecut".

10.Totodată, arată că, în temeiul dispoziţiilor de lege criticate, casele judeţene de pensii pot să se comporte discreţionar, privilegiat faţă de cetăţeni, aceştia neavând decât posibilitatea de a apela la instanţele de judecată pe calea contestaţiilor, în timp ce decizia unilateral pronunţată de casa judeţeană de pensii este imediat şi unilateral pusă în executare după ce a fost emisă, fapt ce încalcă prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitor la separaţia puterilor în stat. În sensul celor arătate, aminteşte şi Decizia nr. 55 din 22 martie 2000, în care Curtea Constituţională a statuat că "spiritul de justiţie nu permite perpetuarea beneficiului unor drepturi obţinute prin încălcarea dispoziţiilor legale, dar declararea nulităţii sau anularea actelor prin care au fost acordate drepturile nu se poate face decât de către autoritatea competentă să stabilească, de asemenea, responsabilităţile pentru încălcarea legii, autoritate care nu poate fi alta decât autoritatea judecătorească. Altfel, s-ar afecta grav stabilitatea raporturilor juridice."

11.În continuare, autorul excepţiei susţine că art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 afectează stabilitatea raporturilor juridice şi din cauza faptului că nu s-a stabilit o limitare în timp a dreptului caselor de pensie de a revizui pensia. Astfel, sunt încălcate prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

12.Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie în măsura în care sintagma "ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite" se interpretează în sensul că, oricând după stabilirea şi/sau plata drepturilor de pensie, casa teritorială de pensii poate, din oficiu, să opereze modificarea acestora prin decizie de revizuire. Astfel, o revizuire din oficiu a unei pensii legal stabilite şi aflate în plată după trecerea unei perioade de 8 ani, cum este cazul în speţă, reprezintă o aplicare a legii cu caracter retroactiv şi încalcă în mod evident dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi condiţiile vizând restrângerea exerciţiului dreptului la pensie, condiţii care reies, printr-o interpretare per a contrario, din cele reţinute de Curtea Constituţională în deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 şi nr. 977 din 12 iulie 2011.

13.Totodată, susţine că pensia legal stabilită reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar revizuirea acesteia cu consecinţa diminuării, fără nicio justificare rezonabilă, aduce atingere acestor prevederi convenţionale.

14.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

15.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, referitor la critica vizând încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, arată că deciziile caselor teritoriale de pensii nu pot fi calificate ca fiind legi. Totodată, textul de lege criticat nu conţine dispoziţii cu efect retroactiv, ci se aplică numai pentru viitor, începând cu data intrării sale în vigoare. În plus, obligaţia de restituire a sumelor încasate necuvenit cu titlu de drepturi de asigurări sociale izvorăşte din caracterul ilicit al dobândirii acestora şi se întemeiază pe normele de drept comun referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză, cuprinse în art. 1.345 din Codul civil.

16.În ceea ce priveşte existenţa unor eventuale greşeli la calcularea stagiului de cotizare, îndreptăţirea sau nu a autorului excepţiei de neconstituţionalitate la vechimea în muncă prevăzută de Decretul-Lege nr. 118/1990, consideră că acestea constituie probleme de fapt a căror stabilire intră în competenţa exclusivă a instanţei de judecată.

17.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora "(1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.

(2)Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor."

20.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (4) referitor la separaţia puterilor în stat, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, consideră că sunt încălcate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dispoziţii privind dreptul la un proces echitabil.

21.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică, în esenţă, competenţa pe care dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate o dau în sarcina caselor teritoriale ori sectoriale de pensii de a revizui pensia dacă, ulterior stabilirii pensiei, sunt constatate diferenţe faţă de sumele care s-ar fi cuvenit în mod legal. Nemulţumirea acestuia este determinată de faptul că revizuirea poate atrage scăderea cuantumului pensiei stabilite şi/sau aflate în plată şi obligaţia de restituire a sumelor care au fost încasate în mod necuvenit, precum şi de faptul că revizuirea poate avea loc oricând după stabilirea pensiei, neexistând o limită temporală.

22.Faţă de criticile formulate de autorul excepţiei, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate prevăd posibilitatea revizuirii pensiei, din oficiu, de către casele teritoriale sau sectoriale de pensii ori la cererea pensionarului, în situaţia în care se constată o diferenţă între cuantumul stabilit al pensiei şi ceea ce s-ar cuveni potrivit dispoziţiilor legale. De asemenea, se prevede posibilitatea de a acorda ori de a recupera sumele care reprezintă diferenţe între cuantumul stabilit al pensiei şi cel legal cuvenit. Astfel, revizuirea apare ca o modalitate de punere de acord a cuantumului pensiei cu dispoziţiile legale în vigoare la momentul stabilirii pensiei. Prin urmare, nu se poate vorbi despre afectarea retroactivă a unui "drept câştigat", de vreme ce, aşa cum preciza Curtea Constituţională prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, de acest atribut se bucură doar "cuantumul pensiei stabilit potrivit principiului contributivităţii", şi nu cuantumul pensiei aflate în plată, stabilit însă cu încălcarea dispoziţiilor legale. Din contră, privită din această perspectivă, obligaţia restituirii sumelor încasate necuvenit este, mai degrabă, o expresie particularizată în materia asigurărilor sociale a instituţiei îmbogăţirii fără justă cauză, prevăzută de art. 1.345 din Codul civil.

23.Pe de altă parte, Curtea constată că textul de lege criticat nu are în vedere doar ipoteza diminuării pensiei, ci şi pe cea a măririi cuantumului acesteia, atunci când pensionarul solicită constatarea unei diferenţe între suma legal cuvenită şi cuantumul pensiei stabilit şi aflat în plată, astfel că poate fi privit şi ca un mijloc de protecţie a dreptului la pensie.

24.De altfel, posibilitatea recuperării sumelor încasate necuvenit, chiar şi a celor obţinute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, a fost prevăzută şi în legislaţia anterioară, atât în art. 89 şi art. 187 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cât şi în art. 84 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 82 din 6 august 1977.

25.Cât priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate ar contraveni prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, Curtea constată că autorul excepţiei invocă o substituire a caselor de pensii în competenţa instanţelor de judecată. Or, de vreme ce deciziile caselor de pensii pot fi atacate în faţa instanţelor de judecată, potrivit dispoziţiilor capitolului VIII - Jurisdicţia asigurărilor sociale din Legea nr. 263/2010, Curtea apreciază că o asemenea critică apare ca fiind în mod evident nefondată.

26.De asemenea, Curtea apreciază că este lipsită de susţinere şi critica vizând inexistenţa unui termen în care casele teritoriale ori sectoriale de pensii pot revizui pensiile, de vreme ce dispoziţiile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 prevăd că "Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor", astfel că obligaţia de restituire nu se poate extinde în trecut în mod nelimitat.

27.Cât priveşte invocarea de către autorul excepţiei a celor reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 55 din 22 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 7 august 2000, Curtea observă că această decizie s-a referit la situaţia particulară a beneficiarilor drepturilor prevăzute prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 9 aprilie 1990 şi care a fost republicată de mai multe ori, situaţie ce nu poate fi extrapolată şi asupra drepturilor la pensie care nu au ca temei dispoziţiile acestui act normativ. Încadrarea autorului excepţiei în ipoteza Decretului-lege nr. 118/1990 şi aplicarea regimului special prevăzut de acest act normativ reprezintă probleme de aplicare a legii, ce revin competenţei instanţei de judecată.

28.Totodată, Curtea observă că, prin dispoziţiile art. 1 alin. (1)-(3) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 24 septembrie 2014, s-a prevăzut că "(1) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflaţi în evidenţa sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a prezentei legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie pentru însoţitor, nu se recuperează.

(2)Sumele cu titlu de pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie pentru însoţitor provenite din debite şi recuperate de la pensionari începând cu data de 1 ianuarie 2011 şi până la data intrării în vigoare a prezentei legi se restituie eşalonat, pe o perioadă de 5 ani calendaristici, începând de la data de 1 ianuarie 2015, prin plăţi anuale egale.

(3)Restituirea se realizează pe baza cererilor depuse de către pensionari la casele judeţene de pensii, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, respectiv casele de pensii sectoriale."

29.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioana Floarea Beniog în Dosarul nr. 5.303/90/2013 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea