Convenţie nr. 134 din 30 octombrie 1970

* Traducere.

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de către Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi întrunită la 14 octombrie 1970 în cea de-a cincizeci şi cincea sesiune a sa,

luînd nota de termenii convenţiilor şi recomandărilor internaţionale existente referitoare la munca, care se aplică muncii de la bordul navelor şi în porturi şi care privesc prevenirea accidentelor de muncă ale navigatorilor maritimi şi, în special, de termenii Recomandarii asupra inspecţiei de muncă (navigatori maritimi), 1926; ai Recomandarii asupra prevenirii accidentelor de muncă, 1929; ai Convenţiei asupra protejării docherilor contra accidentelor (revizuită), 1932; ai Convenţiei asupra examinării medicale a navigatorilor maritimi, 1946, şi a Convenţiei şi Recomandarii asupra protecţiei maşinilor, 1963,

luînd nota de termenii Convenţiei pentru salvarea vietilor omeneşti pe mare, 1960, şi ai reglementării anexate la Convenţia internationala asupra liniilor de încărcare, revizuită în 1966, care prevăd un anumit număr de măsuri de securitate ce trebuie luate la bordul navelor pentru a asigura protecţia persoanelor care lucrează aici,

după ce a decis sa adopte diferite propuneri referitoare la prevenirea accidentelor la bordul navelor pe mare şi în porturi, problema care constituie al cincilea punct al ordinii de zi a sesiunii,

după ce a decis ca aceste propuneri vor lua forma unei convenţii internaţionale,

luînd nota ca pentru succesul acţiunii întreprinse în domeniul prevenirii accidentelor de la bordul navelor este important să fie menţinută o strinsa colaborare, în domeniile respective, între Organizaţia Internationala a Muncii şi Organizaţia Interguvernamentală Consultativa a Navigaţiei Maritime,

luînd nota ca normele următoare au fost elaborate în consecinţa prin cooperare cu Organizaţia Interguvernamentală Consultativa a Navigaţiei Maritime şi ca se propune să se continue cooperarea cu aceasta organizaţie cu privire la aplicarea acestor norme, adopta, la 30 octombrie 1970, convenţia ce urmează, care va fi denumita Convenţie asupra prevenirii accidentelor (navigatori maritimi), 1970:

Articolul 1

1.În sensul prezentei convenţii, expresia navigator maritim se aplică oricărei persoane angajate în orice calitate la bordul oricărei nave care nu este o nava militară, care este înmatriculată într-un teritoriu în care se aplică prezenta convenţie şi care este în mod normal afectată navigaţiei maritime.

2.În caz de dubiu dacă anumite categorii de persoane trebuie considerate ca navigatori maritimi în sensul prezentei convenţii, acesta va fi rezolvat de către autoritatea competentă din fiecare ţara, după consultarea organizaţiilor armatorilor şi ale navigatorilor maritimi interesate.

3.În sensul prezentei convenţii, expresia accident de muncă se aplică accidentelor ale căror victime sînt navigatorii maritimi, prin faptul sau cu ocazia îndeplinirii funcţiei lor.

Articolul 2

1.În fiecare ţara maritima autoritatea competentă va lua măsurile necesare pentru ca accidentele de muncă să fie anchetate şi raportate corespunzător şi pentru a se stabili analiza statisticii amanuntite asupra acestor accidente.

2.Orice accident de muncă trebuie declarat, iar statisticile vor inregistra toate accidentele de muncă şi nu se vor limita numai la accidentele mortale sau la cele în care a avut de suferit însăşi nava.

3.Statisticile se vot referi la numărul, natura, cauzele şi consecinţele accidentelor de muncă şi vor preciza în care parte a navei - de exemplu puntea, sala maşinilor sau încăperile diverselor servicii - şi în ce loc - de exemplu pe mare sau într-un port - s-a produs accidentul.

4.Autoritatea competenţa va trebui sa întreprindă o ancheta asupra cauzelor şi împrejurărilor în care s-au produs accidentele de muncă cauzatoare de pierderi de vieţi omeneşti sau grave leziuni corporale, precum şi asupra oricăror alte accidente specificate de către legislaţia naţionala.

Articolul 3

Pentru a avea o baza trainica de prevenire a accidentelor datorate riscurilor specifice activităţii pe navele maritime, trebuie întreprinse cercetări asupra evoluţiei generale în domeniul accidentelor de aceasta natura, precum şi asupra riscurilor semnalate de statistici.

Articolul 4

1.Dispoziţiile de prevenire a accidentelor de muncă trebuie prevăzute pe cale legislativă, prin culegeri de directive practice şi prin orice alte instrumente potrivite.

2.Aceste dispoziţii se vor referi la toate dispoziţiile generale privind prevenirea accidentelor şi igiena muncii, susceptibile de a se aplică la munca navigatorilor maritimi, şi vor preciza măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea accidentelor specifice exercitării meseriei de navigator maritim.

3.Aceste dispoziţii se vor referi, în special, la următoarele puncte:

a)dispoziţii generale şi dispoziţii de baza;

b)aspecte structurale ale navelor;

c)maşini;

d)măsuri speciale de securitate deasupra şi sub punti;

e)material de încărcare şi de descărcare;

f)prevenirea şi stingerea incendiilor;

g)ancore, lanturi şi parime;

h)incarcaturi periculoase şi balast;

i)echipament individual de protecţie.

Articolul 5

1.Dispoziţiile privind prevenirea accidentelor prevăzute de art. 4 vor trebui sa indice în mod clar obligaţia armatorilor, a navigatorilor maritimi şi a altor persoane interesate de a respecta aceste dispoziţii.

2.În general, orice obligaţie care revine armatorului de a furniza material de protecţie sau alte dispozitive de prevenire a accidentelor va trebui să fie însoţită de dispoziţii în virtutea cărora navigatorii maritimi să fie obligaţi sa folosească aceste materiale şi dispozitive şi să respecte măsurile de prevenire care îi privesc.

Articolul 6

1.Se vor lua măsuri corespunzătoare pentru a asigura, prin inspecţii adecvate sau prin alte mijloace, punerea în aplicare a dispoziţiilor prevăzute de art. 4.

2.Se vor lua măsurile corespunzătoare pentru respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 4.

3.Autorităţile însărcinate cu inspectarea şi controlul aplicării dispoziţiilor prevăzute de art. 4 vor trebui să fie familiarizate cu munca pe navele maritime şi cu uzanţele acesteia.

4.În scopul usurarii aplicării dispoziţiilor prevăzute de art. 4, textele sau rezumatele acestor dispoziţii vor fi aduse la cunoştinţa navigatorilor maritimi, de exemplu prin afişarea lor la bord, într-un loc uşor vizibil.

Articolul 7

Se vor lua măsuri în vederea numirii uneia sau mai multor persoane calificate sau constituirii unui comitet calificat, aleşi dintre membrii echipajului navei care, sub autoritatea căpitanului, vor răspunde de prevenirea accidentelor.

Articolul 8

1.Programele de prevenire a accidentelor de muncă se vor stabili de autoritatea competentă în cooperare cu organizaţiile de armatori şi organizaţiile de navigatori maritimi.

2.Punerea în aplicare a acestor programe va trebui să fie organizată astfel încît autoritatea competentă, celelalte organisme interesate, armatorii şi navigatorii maritimi sau reprezentanţii acestora să poată participa activ la realizarea lor.

3.În mod special, se vor crea comisii mixte, naţionale sau locale, însărcinate cu prevenirea accidentelor, sau grupe speciale de lucru, în cadrul cărora vor fi reprezentate organizaţiile de armatori şi organizaţiile de navigatori maritimi.

Articolul 9

1.Autoritatea competenţa va incuraja şi, pe cît posibil, ţinînd cont de condiţiile specifice fiecărei tari, va prevedea includerea instruirii în vederea prevenirii accidentelor şi a igienei muncii în programele centrelor de formare profesională destinate navigatorilor maritimi de diverse funcţii şi categorii; aceasta instruire va face parte integrantă din învăţămîntul profesional.

2.Deosebit de aceasta, se vor lua toate măsurile (de exemplu notele oficiale conţinînd diferite instrucţiuni necesare) pentru a atrage atenţia navigatorilor asupra unor riscuri deosebite.

Articolul 10

Statele membre vor depune eforturi, eventual cu ajutorul organizaţiilor interguvernamentale sau al altor organizaţii internaţionale, pentru a coopera în vederea uniformizarii, cît mai mult posibil, a oricăror alte dispoziţii vizind prevenirea accidentelor de muncă.

Articolul 11

Ratificarile formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, care le va inregistra.

Articolul 12

1.Prezenta convenţie nu va angaja decît statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale căror ratificări vor fi înregistrate de către directorul general.

2.Ea va intra în vigoare după 12 luni de la înregistrarea de către directorul general a primelor doua ratificări din partea statelor membre.

3.Drept urmare, aceasta convenţie va intra în vigoare, pentru fiecare stat membru, după 12 luni de la data la care a fost înregistrată ratificarea acestuia.

Articolul 13

1.Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie o poate denunta la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării în vigoare iniţiale a convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de către acesta. Denunţarea nu va intra în vigoare decît la un an după ce a fost înregistrată.

2.Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, în decurs de un an de la expirarea perioadei de 10 ani menţionată în paragraful precedent, nu va face uz de posibilitatea de denunţare prevăzută în prezentul articol, se va angaja pentru o noua perioada de 10 ani şi, drept urmare, va putea denunta prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condiţiile prevăzute în prezentul articol.

Articolul 14

1.Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor şi denuntarilor care i-au fost comunicate de către membrii organizaţiei.

2.Notificînd statelor membre ale organizaţiei înregistrarea celei de a doua ratificări care i-a fost comunicată, directorul general va atrage atenţia statelor membre ale organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.

Articolul 15

Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunică secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru a fi înregistrate, conform art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite, informaţii complete în legătură cu fiecare ratificare şi fiecare act de denunţare înregistrate conform articolelor precedente.

Articolul 16

Ori de cîte ori va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicării prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parţiale a acesteia.

Articolul 17

1.În cazul în care conferinţa va adopta o noua convenţie care va revizui total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu dispune altfel:

a)ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va antrena de plin drept, fără a se mai tine seama de articolul 13 de mai sus, denunţarea imediata a prezentei convenţii, cu condiţia ca noua convenţie de revizuire sa fi intrat în vigoare;

b)cu începere de la data intrării în vigoare a noii convenţii de revizuire, prezenta convenţie va inceta sa mai fie deschisă pentru ratificare de către statele membre.

2.Prezenta convenţie va rămîne în orice caz în vigoare, în forma şi conţinutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica convenţia de revizuire.

Articolul 18

Versiunile franceza şi engleza ale textului prezentei convenţii au egala valabilitate.