Decizie nr. 407 din 7 octombrie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7, 21 şi 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Şerban Simedrea în Dosarul nr. 10.169/CA/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că la data de 4 noiembrie 2004 autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită judecarea în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dreptul de acces liber la justiţie, consacrat de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 martie 2004, pronunţată în Dosarul 10.169/CA/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7, 21 şi 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Excepţia a fost ridicată de Şerban Simedrea într-o cauză civilă prin care solicită obligarea ministrului afacerilor externe la furnizarea unor informaţii de interes public.

În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine că prin aplicarea prevederilor ce formează obiectul excepţiei se îngrădeşte liberul acces la justiţie prevăzut de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată. În argumentarea susţinerilor sale, autorul excepţiei arată că art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 stabileşte că persoana care se consideră vătămată în drepturile sale prevăzute de legea în discuţie poate face plângere la instanţa de contencios administrativ competentă, în 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7 din aceeaşi lege. Or, pentru obţinerea informaţiilor solicitate este necesar, conform dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 544/2001, un interval de timp mai lung decât acest termen impus pentru introducerea plângerii. Autorul concluzionează că, "prin aplicarea prevederilor celor trei articole, plângerea la tribunal trebuie depusă cu 16 zile înainte de terminarea ciclului pentru obţinerea informaţiei"; altfel spus, se îngrădeşte liberul acces la justiţie, încălcându-se prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2).

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată. În acest sens, se arată că introducerea unei plângeri la instanţa competentă nu este condiţionată, potrivit art. 22 din Legea nr. 544/2001, de o procedură prealabilă administrativă. În continuare, precizează că persoana lezată nu este obligată să dovedească nici că a făcut reclamaţie administrativă conform art. 21 din lege, nici că această reclamaţie a fost soluţionată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, comunicat cu Adresa nr. 5/6.687/A.N. din 2 august 2004, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât din conţinutul textelor de lege criticate "nu rezultă existenţa unei interdicţii pentru cei interesaţi de a se adresa instanţelor de judecată". Precizează că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că instituirea prin lege a unei proceduri administrative ori administrativ-jurisdicţionale prealabile sesizării instanţelor judecătoreşti nu este de natură să îngrădească exerciţiul dreptului de acces la justiţie, ci, dimpotrivă, constituie o măsură de protecţie care nu poate avea ca efect, în nici un mod, limitarea accesului la justiţie, legiuitorul având competenţa exclusivă de a institui asemenea proceduri.

Avocatul Poporului a comunicat punctul său de vedere cu Adresa nr. 5.281 din 9 iulie 2004, prin care opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, Curtea Constituţională a stabilit că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale. Precizează că principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalităţile instituite prin lege. Din această perspectivă, consideră că stabilirea, prin textele de lege criticate, a anumitor termene în cadrul cărora instanţa de contencios administrativ poate fi sesizată cu cererea persoanei care se consideră vătămată în drepturile sale prevăzute prin Legea nr. 544/2001 "nu are semnificaţia încălcării principiului fundamental al accesului liber la justiţie".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7, 21 şi 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001. Conţinutul textelor menţionate este următorul:

–Art. 7: "(1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.

(2)Refuzul comunicării informaţiilor solicitate se motivează şi se comunică în termen de 5 zile de la primirea petiţiilor.

(3)Solicitarea şi obţinerea informaţiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condiţiile tehnice necesare, şi în format electronic.";

–Art. 21: "(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.

(2)Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamaţie la conducătorul autorităţii sau al instituţiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de către persoana lezată.

(3)Dacă după cercetarea administrativă reclamaţia se dovedeşte întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atât informaţiile de interes public solicitate iniţial, cât şi menţionarea sancţiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.";

–Art. 22: "(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.

(2)Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale.

(3)Hotărârea tribunalului este supusă recursului.

(4)Decizia Curţii de apel este definitivă şi irevocabilă.

(5)Atât plângerea, cât şi apelul se judecă în instanţă în procedură de urgenţă şi sunt scutite de taxă de timbru."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 7, 21 şi 22 din Legea nr. 544/2001 contravin art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, potrivit cărora:

–Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 7, 21 şi 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public nu încalcă dreptul fundamental de liber acces la justiţie, aşa cum este reglementat de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, cel interesat având posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată pentru apărarea sau recunoaşterea drepturilor sale prevăzute de Legea nr. 544/2001.

Textele criticate de autorul excepţiei dau expresie dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Cu privire la problema compatibilităţii unor proceduri speciale sau a particularităţilor procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor cu principiul liberului acces la justiţie, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, Curtea Constituţională a statuat că "este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. (...) Pe cale de consecinţă, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege".

De altfel, instituirea unei proceduri administrative de soluţionare a cererilor, prealabilă sesizării instanţelor judecătoreşti, nu este de natură a îngrădi accesul liber la justiţie, legea prevăzând că solicitantul nemulţumit are posibilitatea să se adreseze instanţei de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7, 21 şi 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Şerban Simedrea în Dosarul nr. 10.169/CA/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu