Decizie nr. 357 din 12 decembrie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Biroul de Turism şi Tranzacţii" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.483/2001 al Judecătoriei Mangalia.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 151C/2002 şi nr. 152C/2002, având în vedere ca atât obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, cat şi autorul acesteia sunt identice cu cele ale cauzei menţionate.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, şi ale art. 164 alin 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 151C/2002 şi nr. 152C/2002 la Dosarul nr. 130C/2002, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, arătând ca asupra constituţionalităţii textelor legale criticate Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, statuand ca acestea sunt constituţionale. Precizează că nu au intervenit elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 24 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.483/2001, precum şi prin încheierile din 23 noiembrie 2001, pronunţate în dosarele nr. 3.784/2001 şi nr. 3.785/2001, Judecătoria Mangalia şi, respectiv, Tribunalul Constanta au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Biroul de Turism şi Tranzacţii" - S.A. din Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei considera - pentru ipoteza în care terenurile aparţin societăţilor comerciale - ca, prin efectul art. 10 alin. 4 din lege, acestea devin proprietate de stat, ceea ce ar reprezenta "o expropriere", contravenind astfel art. 41 alin. (3) din Constituţie. Au fost, tot astfel, în opinia autorului excepţiei, incalcate şi prevederile art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (6) din Legea fundamentală. Neconstituţionalitatea textului menţionat ar atrage, astfel cum considera autorul excepţiei, şi neconstituţionalitatea altor texte din aceeaşi lege, de care regimul terenului afectat locuinţelor ce se vand nu poate fi disociat; este vorba despre art. 7 alin. 1, 5 şi 6, ca şi despre art. 10 alin. 1, 2, 3 şi 6 din Legea nr. 85/1992, republicată. În fine, se mai susţine ca art. 10 alin. 4 din lege, incalcand prevederile Constituţiei, contravine şi Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Al doilea text criticat pentru neconstituţionalitate este art. 7 alin. 4 din legea menţionată. Autorul excepţiei considera ca "Modalitatea în care s-a stabilit prin lege indexarea nu are nici o justificare obiectivă şi raţională, determinând ruperea justului echilibru şi antrenand încălcarea art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţia deja menţionată". Pe de altă parte, arata autorul excepţiei, "legiuitorul a prevăzut ca dreptul de proprietate asupra părţilor comune ale clădirii şi dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei se transmite obligatoriu şi fără nici un contraechivalent, iar această măsură este o privare de proprietate care contravine art. 1 din primul protocol la convenţie".

Instanţele de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. Se considera ca "modalitatea de stabilire a preţului de vânzare pentru locuintele menţionate, precum şi atribuirea terenului aferent în condiţiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 nu încalcă principiul dreptei şi prealabilei despăgubiri prevăzute de art. 41 alin. (3) din Constituţie, deoarece vânzarea vizează doar locuintele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, iar terenul atribuit în proprietate este, de asemenea, teren aparţinând statului. Faptul ca, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, în cadrul procesului de privatizare, parata a devenit societate pe acţiuni cu capital mixt nu este de natura sa atragă neconstituţionalitatea prevederilor legale invocate".

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. 4 şi a art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, este neîntemeiată. Aceasta excepţie are la baza - în opinia Guvernului - o gresita interpretare a legii, căci art. 10 alin. 4 din legea menţionată "nu prevede o expropriere, ci o trecere a terenurilor în proprietatea deţinătorilor de locuinţe, fosti chiriaşi ai acestora, dobândite prin cumpărare de la unităţile economice sau bugetare de stat. Prin urmare, atribuirea terenurilor se face integral sau proporţional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcţiei respective". Pe de altă parte, observa Guvernul, "Faptul ca în aceste cazuri autorul excepţiei critica preţul de vânzare al locuinţelor nu priveşte constituţionalitatea textului criticat, fiind o problemă de opţiune legislativă". Este citata în acest sens jurisprudenta Curţii, de exemplu Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, dispoziţii care au următorul cuprins:

–Art. 7 alin. 4: "Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzura din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţara la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992." ;

–Art. 10 alin. 4: "Pentru persoanele care dobândesc locuintele în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în condiţiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991."

Motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei privesc atât modalitatea de stabilire şi, implicit, cuantumul preţului de vânzare, cat şi atribuirea în proprietatea deţinătorilor de locuinţe, fosti chiriaşi ai acestora, dobândite prin cumpărare de la unităţile economice sau bugetare de stat, a terenurilor pe care se afla aceste construcţii, considerându-se ca textul criticat nu respecta cerinţele impuse de prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, cum ar fi, de exemplu: Decizia nr. 10 din 8 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, Decizia nr. 46 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 29 aprilie 1999, Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000.

S-a apreciat, în soluţia data de Curte, în sensul constituţionalităţii textului art. 7 din legea menţionată, ca prin aceste prevederi a fost consacrată "o norma de justiţie socială, întrucât s-a dat posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cărora au participat direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic". Iar în cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri a fost construită locuinta ce a făcut obiectul vânzării, obligaţia de vânzare către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este - astfel cum a statuat Curtea Constituţională - o obligaţie în rem, deci în considerarea obiectului (locuinta construită din fondurile unităţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie în personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat naştere pe calea privatizării.

Atât soluţiile, cat şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea constata, de asemenea, ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Acest text de lege face referire numai la modalitatea concretă de atribuire a terenurilor pe care se găsesc locuintele dobândite prin vânzare-cumpărare în condiţiile Legii nr. 85/1992, republicată. Deci acest articol nu prevede o expropriere, ci o trecere a terenurilor în proprietatea deţinătorilor de locuinţe, fosti chiriaşi ai acestora, dobândite prin cumpărare de la unităţile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor făcându-se integral sau proporţional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcţiei respective.

De altfel, şi asupra constituţionalităţii acestui text Curtea s-a pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 164 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002, şi Decizia nr. 270 din 22 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 6 decembrie 2002, statuand ca dispoziţiile art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, sunt constituţionale.

Atât soluţiile, cat şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Biroul de Turism şi Tranzacţii" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.483/2001 al Judecătoriei Mangalia, precum şi în dosarele nr. 3.784/2001 şi nr. 3.785/2001 ale Tribunalului Constanta.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 decembrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu