Decizie nr. 648 din 1 noiembrie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Ciprian Ionuţ Cobzac în Dosarul nr. 15.478/236/2015 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 51D/2016.

2.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei. Lipseşte partea Penitenciarul Giurgiu faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 322D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Emil Ivaşcu în Dosarul nr. 17.420/233/2015 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală.

4.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Penitenciarul Galaţi a formulat cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea comunicării documentelor depuse la dosar de către autorul excepţiei.

5.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la cererea formulată, apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât pe citaţia comunicată părţii se precizează numărul de dosar şi parola de acces online la documentele din dosarul electronic al Curţii Constituţionale în vederea pregătirii apărării.

6.Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de Penitenciarul Galaţi, de acordare a unui nou termen de judecată în vederea comunicării documentelor depuse la dosar de către autorul excepţiei, întrucât citarea părţilor s-a făcut potrivit dispoziţiilor art. 49 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale adoptat de Plenul Curţii Constituţionale prin Hotărârea nr. 6 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2012, iar formularul de citaţie cuprinde indicaţii privind accesul online la documentele din dosarul electronic al Curţii Constituţionale, prin pagina de internet www.ccr.ro

7.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 322D/2016 la Dosarul nr. 51D/2016, care a fost primul înregistrat.

8.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei din Dosarul Curţii nr. 51D/2016 care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal a intrat în vigoare fără un regulament de aplicare, această situaţie menţinându-se până la adoptarea, în anul 2016, a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013.

9.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. În susţinerea acestei soluţii arată că, potrivit art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru implementarea altor acte normative, după alin. (1) al art. 188 din Legea nr. 254/2013 s-a introdus un nou alineat, care prevede aplicabilitatea actelor normative existente până la intrarea în vigoare a actelor normative subsecvente, emise în executarea Legii nr. 254/2013, în măsura în care nu contravin acesteia, tuturor unităţilor penitenciare, centrelor educative, centrelor de detenţie, centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi centrelor de arestare preventivă. Totodată, apreciază că aspectele invocate de autorul excepţiei nu privesc neconstituţionalitatea Legii nr. 254/2013, ci interpretarea şi aplicarea acesteia de către instanţa de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

10.Prin Încheierea din 13 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 15.478/236/2015, Judecătoria Giurgiu - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de Ciprian Ionuţ Cobzac cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate împotriva unei încheieri a judecătorului de supraveghere a privării de libertate prin care a fost respinsă plângerea formulată de persoana privată de libertate împotriva unei hotărâri a comisiei de disciplină din penitenciar prin care i s-a aplicat sancţiunea suspendării dreptului la pachet şi cumpărături pentru o perioadă de două luni, întrucât, "la data de 17 octombrie 2015, în jurul orelor 20,45, în Penitenciarul Giurgiu, la percheziţia efectuată la camera E11.14, s-a descoperit pe patul petentului un telefon mobil".

11.Prin Sentinţa penală nr. 1.766 din 29 octombrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 17.420/233/2015, Judecătoria Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de Emil Ivaşcu cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate împotriva unei încheieri a judecătorului de supraveghere a privării de libertate prin care a fost respinsă plângerea formulată de persoana privată de libertate împotriva unei hotărâri a comisiei din penitenciar prin care s-a hotărât repartizarea petentului la regimul de maximă siguranţă de executare a pedepsei.

12.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul din Dosarul Curţii nr. 51D/2016 susţine, în esenţă, că aplicarea Legii nr. 254/2013, în lipsa unui regulament de aplicare a acesteia, este neconstituţională, fiind contrară atât dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, cât şi prevederilor convenţionale privind obligaţia de a respecta drepturile omului, dreptul la un proces echitabil şi interzicerea abuzului de drept. Arată că, potrivit dispoziţiilor art. 187 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestui alineat, dar nu mai târziu de la data intrării în vigoare a Legii nr. 254/2013, Guvernul trebuia să adopte hotărârea privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, precum şi, prin hotărâre, regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 254/2013. Art. 187 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 a intrat în vigoare la 5 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv la data de 19 august 2013, iar termenul prevăzut de lege pentru adoptarea Regulamentului său de aplicare era 19 februarie 2014, dar nu mai târziu de la data intrării în vigoare a legii, care a fost 1 februarie 2014. Susţine că există doar un proiect al Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013, nepublicat în Monitorul Oficial al României, astfel încât, potrivit art. 108 alin. (4) din Constituţie, acesta este inexistent. În plus, autorul excepţiei din Dosarul Curţii nr. 322D/2016 susţine că Legea nr. 254/2013 nu are o normă de punere în aplicare, similar legii anterioare privind executarea pedepselor, astfel încât aceasta nu întruneşte toate exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate.

13.Judecătoria Giurgiu - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2014: "După alineatul (1) al articolului 188 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins: «(2) Până la intrarea în vigoare a actelor normative subsecvente, emise în executarea prezentei legi, se vor aplica prevederile actelor normative existente, în măsura în care nu contravin acesteia, tuturor unităţilor penitenciare, centrelor educative, centrelor de detenţie, centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi centrelor de arestare preventivă.»" Aşadar, în opinia instanţei, Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 este cel de aplicare a Legii nr. 274/2006, în măsura în care dispoziţiile acestei din urmă legi nu contravin legii noi. Arată, de asemenea, că o serie de dispoziţii din Legea nr. 254/2013 nu fac trimitere la regulamentul de aplicare a legii, iar o parte dintre dispoziţiile acestei legi au făcut obiect al controlului de constituţionalitate, excepţiile de neconstituţionalitate invocate fiind respinse de instanţa de contencios constituţional. Apreciază, totodată, că, într-o astfel de cauză, este pe deplin asigurată contradictorialitatea, prin posibilitatea atât a persoanei condamnate, cât şi a penitenciarului de a depune concluzii scrise, aceştia beneficiind de aceleaşi drepturi procesuale. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 6 din Convenţie arată că instanţa europeană de contencios al drepturilor omului a statuat în Cauza Pilla împotriva Italiei că, în măsura în care cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenţie este inaplicabil.

14.Judecătoria Galaţi - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Prevederile Legii nr. 254/2013 contravin principiului legalităţii procesului penal, în condiţiile în care o lege trebuie să fie previzibilă şi accesibilă, conformă standardelor constituţionale şi de protecţie a drepturilor omului, astfel încât orice persoană să îşi poată da seama ce activităţi procesuale intră sub incidenţa legii.

15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

16.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Apreciază că dispoziţiile art. 16 din Constituţie nu sunt încălcate, prevederile legale criticate aplicându-se în mod nediferenţiat tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică - condamnate la pedeapsa închisorii ori a detenţiunii pe viaţă. Totodată, apreciază că actul normativ criticat nu afectează accesul liber la justiţie, întrucât procedura legală privind exercitarea drepturilor deţinuţilor presupune parcurgerea mai multor etape, care vădesc respectarea dreptului persoanei de a-şi expune punctul de vedere, de a fi ascultată şi, în general, de a se adresa judecătorului ori instanţei de judecată. Astfel, persoana condamnată poate fi ascultată la locul de deţinere de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, iar procedura de judecată a contestaţiei împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate se judecă cu citarea persoanei condamnate, aceasta având posibilitatea de a depune memorii şi concluzii scrise. Precizează că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, procedurile judiciare care interesează executarea pedepselor nu sunt considerate o acuzaţie în materie penală, cu consecinţa inaplicabilităţii dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, precizează că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2014, după alin. (1) al art. 188 din Legea nr. 254/2013 s-a introdus un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins: "(2) Până la intrarea în vigoare a actelor normative subsecvente, emise în executarea prezentei legi, se vor aplica prevederile actelor normative existente, în măsura în care nu contravin acesteia, tuturor unităţilor penitenciare, centrelor educative, centrelor de detenţie, centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi centrelor de arestare preventivă."

17.Avocatul Poporului, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 51D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Menţionează că intrarea în vigoare a legilor este reglementată de prevederile art. 78 din Legea fundamentală, drept urmare, conform rigorilor constituţionale, aplicarea unei legi nu este condiţionată de adoptarea unor norme/regulament de aplicare. Apreciază că dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 21, precum şi prevederile convenţionale ale art. 1, art. 6 paragraful 1 şi art. 17 nu au incidenţă în cauză în raport cu criticile formulate de autorul excepţiei.

18.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

19.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

20.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu modificările şi completările ulterioare.

21.Autorul excepţiei din Dosarul Curţii nr. 51D/2016 susţine că actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi prevederilor art. 1 privind obligaţia de a respecta drepturile omului, art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 17 cu privire la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În plus, autorul excepţiei din Dosarul Curţii nr. 322D/2016 consideră că actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit cărora, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

22.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de modul de interpretare şi aplicare a Legii nr. 254/2013, în lipsa unui regulament de aplicare a acesteia, în condiţiile în care art. 187 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 a prevăzut că, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestui alineat, dar nu mai târziu de data intrării în vigoare a legii, Guvernul trebuie să adopte hotărârea privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, precum şi, prin hotărâre, regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 254/2013.

23.Faţă de motivele de neconstituţionalitate formulate de autori, Curtea reţine că prin art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2014, după alin. (1) al art. 188 din Legea nr. 254/2013 s-a introdus un nou alineat, alin. (2), care prevede aplicabilitatea actelor normative existente până la intrarea în vigoare a actelor normative subsecvente, emise în executarea Legii nr. 254/2013, în măsura în care nu contravin acesteia, tuturor unităţilor penitenciare, centrelor educative, centrelor de detenţie, centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi centrelor de arestare preventivă. Competenţa de a interpreta şi aplica prevederile art. 188 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 revine însă judecătorului a quo învestit cu soluţionarea litigiului, aspectele invocate de autori neintrând sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 254/2013 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

24.De altfel, Curtea constată că, prin Hotărârea nr. 157/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 11 aprilie 2016, Guvernul a aprobat Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 157/2016 prevăd că, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013, se adoptă, pe de o parte, ordinele ministrului justiţiei, ordinul ministrului afacerilor interne şi deciziile directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, iar, pe de altă parte, regulamentele de ordine interioară din toate locurile de deţinere, iar, potrivit art. 2 alin. (3) din aceeaşi hotărâre de Guvern, până la intrarea în vigoare a actelor normative prevăzute la alin. (1) şi (2) se vor aplica prevederile actelor normative existente, în măsura în care nu contravin Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013, tuturor unităţilor penitenciare, centrelor educative, centrelor de detenţie, centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi centrelor de arestare preventivă.

25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Ciprian Ionuţ Cobzac în Dosarul nr. 15.478/236/2015 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală şi de Emil Ivaşcu în Dosarul nr. 17.420/233/2015 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală şi Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 1 noiembrie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. Valer Dorneanu

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu