Decizie nr. 119 din 25 martie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, excepţie ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Sanse Egale şi o Societate mai Buna, prin reprezentant Ion Antonescu, în Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspund autorul excepţiei, prin reprezentant Ion Antonescu, precum şi părţile Viorica Stefania Oprea, Elena Lupu, Ramona Oprea, Ştefan Oprea, Catalina Coanda şi Marcel Coanda.

Reprezentantul autorului excepţiei solicita acordarea unui nou termen de judecată, în vederea primirii de la Senat şi Camera Deputaţilor a punctelor de vedere prevăzute de art. 19 din Legea nr. 47/1992, republicată. Reprezentantul Ministerului Public se opune amânării judecării cauzei, având în vedere ca dosarul se afla la al patrulea termen de judecată şi ca, potrivit art. 19 din Legea nr. 47/1992, republicată, instituţiile menţionate nu sunt obligate sa trimită punctele lor de vedere asupra excepţiei ridicate.

Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Reprezentantul autorului excepţiei solicita admiterea excepţiei ridicate, arătând ca, deşi textul criticat a fost abrogat prin Legea partidelor politice nr. 14/2003, soluţia legislativă a fost preluată în art. 21 alin. (4) şi art. 26 alin. (4) din acest act normativ. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, care soluţionează contestaţia formulată împotriva deciziei Tribunalului Bucureşti de respingere a cererii de înregistrare a unui partid politic, este definitivă, ceea ce îl priveaza pe autorul excepţiei, în mod neconstitutional, de calea de atac a apelului. Considera ca textul criticat contravine art. 1, 21, 24 şi 128 din Constituţie şi prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Celelalte părţi citate arata ca sunt de acord cu susţinerile autorului excepţiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca, potrivit art. 128 din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusiva de a reglementa numărul căilor de atac, iar conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate instanţele şi la toate căile de atac.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 1 aprilie 2002, Tribunalul Bucureşti Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, excepţie ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Sanse Egale şi o Societate mai Buna, prin reprezentant Ion Antonescu, în Dosarul nr. 27/P/2000 al acelei instanţe.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a arătat ca textul criticat încalcă dispoziţiile art. 21, 24 şi 128 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie, dreptul la apărare şi folosirea căilor de atac, întrucât hotărârea definitivă a Curţii de Apel Bucureşti, care soluţionează contestaţia formulată împotriva deciziei Tribunalului Bucureşti de respingere a cererii de înregistrare a unui partid politic, este definitivă, neputând fi apelata. S-a susţinut, de asemenea, ca imposibilitatea atacarii cu apel a acestei hotărâri încalcă şi numeroase texte din acte internaţionale la care România este parte, printre care Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În susţinerea acestei excepţii s-a invocat încălcarea următoarelor texte constituţionale:

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

–Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2)În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

–Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază ca dispoziţiile atacate sunt constituţionale, întrucât "rezultă cu evidenta ca petentul s-a putut adresa justiţiei, a beneficiat de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti şi de drepturile şi garanţiile procesuale recunoscute oricărei părţi în procesul civil român". Pe de altă parte, Constituţia prevede, în art. 128, ca exercitarea căilor de atac se face "în condiţiile legii", or legea partidelor politice stabileşte, în conformitate cu textul constituţional, căile de atac şi termenele de exercitare a acestora în materia partidelor politice.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul susţine ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În esenta, Guvernul considera ca, "în anumite cazuri, hotărârile judecătoreşti, inclusiv încheierile, nu pot fi atacate sau împotriva lor pot fi exercitate numai anumite cai de atac". Referindu-se la jurisprudenta constanta în acest sens a Curţii Constituţionale, Guvernul apreciază ca "dreptul la folosirea căilor de atac nu presupune accesul la toate instanţele judecătoreşti".

Avocatul Poporului considera ca textul atacat este constituţional, deoarece, conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, "competenţa de judecată şi procedura sunt stabilite de legiuitor, care poate prevedea reguli diferite, asigurând părţilor posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

La data pronunţării Curtea constata ca Legea nr. 27/1996 nu mai este în întregime în vigoare, însă dispoziţiile legale criticate se regăsesc în art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie asadar dispoziţiile art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, text care are următorul cuprins:

(4)Curtea de Apel Bucureşti se pronunţa în termen de 15 zile de la înregistrarea contestaţiei, iar hotărârea sa este definitivă şi irevocabilă.

Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 21, 24 şi 128 din Constituţie, care au următorul conţinut:

–Art. 21 - Accesul liber la justiţie:

(1)Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.;

–Art. 24 - Dreptul la apărare:

(1)Dreptul la apărare este garantat.

(2)În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.;

–Art. 128 - Folosirea căilor de atac:

Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine următoarele:

Caracterul definitiv al deciziei Curţii de Apel nu numai că nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 128 referitoare la folosirea căilor de atac, în condiţiile legii, ci este în deplina concordanta cu acestea, în sensul că reglementează tocmai calea de atac împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti. Or, potrivit dispoziţiilor constituţionale, reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti este atributul exclusiv al legiuitorului.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, Curtea a statuat în mod constant, în jurisprudenta sa, ca accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, deoarece, asa cum prevede art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite.

În acest sens este şi jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, şi Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 26 iunie 2001.

În ceea ce priveşte susţinerea conform căreia textul criticat contravine şi art. 24 din Constituţie, care garantează dreptul la apărare, Curtea constata ca textul criticat nu conţine dispoziţii de natura sa ingradeasca drepturile procesuale ale părţilor ori dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului, astfel ca, şi sub acest aspect, excepţia este neîntemeiată.

De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra soluţiei legislative criticate de autorul excepţiei. Prin Decizia nr. 268 din 17 octombrie 2002, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor a fost respinsă. În cauza de faţa nu s-au invederat elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Sanse Egale şi o Societate mai Buna, prin reprezentant Ion Antonescu, în Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Madalina Stefania Diaconu

──────────────