Decizie nr. 323 din 14 septembrie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 teza finală, art. 46, 47, art. 48 alin. (3) şi (5) şi ale art. 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată, excepţie ridicată de Teodor Ioan Voştinaru în Dosarul nr. 1.900/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei şi pentru părţile: Spânu Voştinaru Iulia Elena, Voştinaru Domnica, Voştinaru Teodor Ioan junior şi Voştinaru Teodora Ioana, avocatul Chelmoş Viorica, iar pentru Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, apărătorul Şerban Liliana, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul autorului excepţiei arată că textele legale criticate nu permit părţilor interesate să depună documentele necesare pentru dovedirea pretenţiilor formulate, iar termenul de 5 zile este prea scurt pentru a permite instanţei administrarea în cadrul litigiului dedus judecăţii a unor expertize tehnico-economice. Această reglementare încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

Reprezentantul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului depune la dosar concluzii scrise şi solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece nu sunt încălcate dispoziţiile invocate de autor. Textele de lege se aplică uniform tuturor părţilor în litigiu, fără discriminare, şi nu prevăd reguli diferite în funcţie de calitatea avută în proces. Liberul acces la justiţie nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia. Legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură ca modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, în considerarea unor situaţii diferite, fără a îngrădi prin aceasta dreptul substanţial de care depinde, intrinsec, soluţionarea cauzei. De asemenea, nici o dispoziţie din textele legale criticate nu duce la concluzia că părţilor în proces le este îngrădit dreptul la apărare. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului mai consideră că normele contestate sunt de imediată aplicabilitate şi nu conţin dispoziţii cu caracter retroactiv.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, deoarece textele legale criticate reglementează o procedură specială care nu afectează în nici un fel drepturile procesuale ale părţilor şi nu conţin dispoziţii cu caracter retroactiv. Legiuitorul are deplina libertate de a reglementa procedura de judecată, în virtutea căreia poate stabili termene de soluţionare mai scurte, probele urmând a fi administrate înlăuntrul acestor termene.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.900/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 teza finală, art. 46, 47, art. 48 alin. (3) şi (5) şi ale art. 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată.

Excepţia a fost ridicată de Teodor Ioan Voştinaru în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect daune materiale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că art. 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 încalcă principiul neretroactivităţii legii, deoarece litigiul dedus judecăţii se situează pe tărâmul răspunderii civile delictuale care presupune că data naşterii dreptului la o asemenea acţiune începe cu data la care s-a săvârşit faptul cauzator de prejudicii. Or, în speţă faptele cauzatoare de prejudicii s-au săvârşit anterior promulgării modificărilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 (Legea nr. 409/2001) şi, cu toate acestea, art. 82 din ordonanţă prevede că soluţionarea litigiilor, indiferent de faza în care acestea se află, se va efectua la simpla cerere a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare (în prezent Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), potrivit procedurii prevăzute la capitolul IX al aceluiaşi act normativ, procedură care, în opinia autorului, este discriminatorie.

De asemenea, dispoziţiile art. 45, 46, 47 şi 48 din ordonanţă fac imposibilă aplicarea corectă a actului de justiţie, deoarece judecarea de urgenţă şi cu precădere a litigiilor în termen de 15 zile, cu o amânare posibilă de maximum 7 zile, pun debitorul în imposibilitatea de a se apăra, dat fiind că, potrivit procedurii, sunt admise ca probe doar înscrisurile şi interogatoriul. Or, complexitatea cauzei necesită, în speţă, depunerea aproximativă a trei tone de înscrisuri. Această împrejurare presupune posibilitatea existenţei unui timp suficient pentru studiu, situaţie care este însă în contradicţie cu inserarea în lege a unor termene scurte în vederea soluţionării litigiului de urgenţă. În plus, din cauza acestor termene mici nu este posibilă încuviinţarea ca probă a expertizei financiarcontabile, fapt ce generează o gravă atingere dreptului la apărare al cetăţeanului.

În sfârşit, prin noţiunea de termen rezonabil se înţelege nu numai perioada înăuntrul căreia trebuie soluţionată cauza sub aspectul celerităţii, ci presupune şi existenţa unui "termen suficient şi rezonabil pentru a da posibilitatea părţii să pregătească apărarea, să angajeze un apărător şi să beneficieze de administrarea probelor pe care le consideră utile pentru a-şi demonstra nevinovăţia". De altfel, în opinia autorului, din întreaga reglementare criticată se desprinde concluzia existenţei unei prezumţii de vinovăţie, cu scopul vădit ca, după o judecată sumară şi formală (dat fiind că art. 48 alin. (1) din ordonanţă obligă instanţa să se pronunţe în termen de 5 zile de la încheierea dezbaterilor, obligaţie care face imposibilă pronunţarea, în cazurile complexe, a unei soluţii juste, echitabile şi fundamentate), Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare să fie în măsură să valorifice după bunul plac bunurile debitorilor.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială opinează că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale contestate este neîntemeiată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. De asemenea, potrivit art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile legale criticate reglementează procedura specială de soluţionare a litigiilor privind creanţele neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare în considerarea naturii deosebite a acestor creanţe şi a strânsei legături a acestora cu datoria publică, bugetul statului şi ocrotirea interesului public şi nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, dreptul la apărare şi nici dreptul de a beneficia de un proces echitabil, întrucât nu sunt prevăzute, în situaţii egale, drepturi procedurale diferenţiate pentru AVAB şi pentru debitorii săi.

Prevederile art. 82 din ordonanţa de urgenţă contestată nu aduc atingere dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece, în opinia Guvernului, criticile vizează aspecte de aplicare în timp a legii şi nu de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, deoarece dispoziţiile legale în cauză stabilesc reguli speciale privind soluţionarea litigiilor şi executarea silită, reguli care se constituie în ansamblul lor în norme de procedură propriu-zise, care, potrivit art. 725 din Codul de procedură civilă, sunt de imediată aplicare. Determinarea situaţiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare reprezintă o problemă de aplicare a legii în timp, care excedează competenţei Curţii Constituţionale, fiind atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti.

Textele legale criticate nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fiind aplicabile tuturor părţilor din proces, fără a institui discriminări sau privilegii, pe considerente arbitrare.

Soluţionarea în procedură de urgenţă şi cu precădere a cererilor de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAB, nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, deoarece, tocmai în temeiul acestei proceduri contestate de autor, soluţiile pronunţate pot fi atacate în justiţie de către persoanele interesate.

În sfârşit, reglementarea prin lege a unei proceduri speciale, cum este cea privind soluţionarea cererilor în legătură cu activele bancare preluate de AVAB, nu este contrară dreptului la apărare şi nu îngrădeşte în nici un fel acest drept.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 teza finală, art. 46, 47, art. 48 alin. (3) şi (5) şi ale art. 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, dispoziţii care au următorul conţinut:

–Art. 45 teza finală: "Cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAB, inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii definiţi la art. 38, sunt de competenţa Curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.";

–Art. 46: "(1) Reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază şi, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţă. Judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare. Prevederile acestui alineat se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepţia cererilor formulate în timpul judecăţii sau a celor prin care se exercită o cale de atac.

(2)Primul termen de judecată se stabileşte la cel mult 15 zile de la data depunerii cererii de chemare în judecată.

(3)Întâmpinarea este obligatorie şi se depune cel târziu până la primul termen de judecată. Întâmpinarea, actele pe care se întemeiază şi, după caz, interogatoriul scris se comunică de către parte, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de termenul prevăzut la alin. (2). Nerespectarea obligaţiei de comunicare prezumă renunţarea de către parte la apărările ce puteau fi formulate prin întâmpinare şi la probele în susţinerea acestor apărări.";

–Art. 47: "(1) Orice cerere se judecă la primul termen, în afara cazului în care instanţa dispune administrarea de probe noi. Dacă din motive întemeiate părţile nu sunt în măsură să îşi prezinte apărările în mod complet, instanţa va putea, în mod excepţional, să acorde un termen în cunoştinţă de cel mult 7 zile.

(2)Acelaşi termen de 7 zile se acordă o singură dată şi pentru administrarea de probe noi, dispuse de instanţă, la primul termen.";

–Art. 48 alin. (3) şi (5): "[...] (3) În recurs nu se pot invoca apărări ce nu au fost formulate în faţa instanţei a cărei hotărâre este recurată, cu excepţia celor de ordine publică [...]

(5)Termenele prevăzute la art. 46 alin. (2), la art. 47 alin. (1) şi (2) şi la alin. (1) al prezentului articol se aplică şi în situaţia judecării recursului [...]";

–Art. 82: "(1) Litigiile în curs în legătură cu creanţele bancare cedate AVAB, indiferent de faza în care se află, vor continua şi se vor soluţiona cu aplicarea procedurii prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. Actele procedurale încheiate rămân valabile. La cererea AVAB această procedură poate fi aplicată şi executărilor silite începute potrivit procedurii de drept comun. Actele de executare încheiate îşi menţin valabilitatea.

(2)Executarea silită începută de AVAB prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecătoreşti continuă şi pe parcursul soluţionării contestaţiilor formulate de debitori, aceştia având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile."

Potrivit art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23 din 15 aprilie 2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004, în cuprinsul actelor normative în vigoare, denumirile: Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare şi Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului se înlocuiesc, în mod corespunzător prevederilor ordonanţei de urgenţă, începând cu data de 1 mai 2004, cu denumirea "Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului".

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legilor, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare şi art. 56 referitoare la contribuţii financiare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate reglementează o procedură specială de soluţionare a litigiilor privind creanţele neperformante preluate de fosta Autoritate pentru Valorificarea Activelor Bancare (în prezent Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), în considerarea naturii deosebite a acestor creanţe şi a strânsei legături a acestora cu datoria publică, bugetul statului şi ocrotirea interesului public. Aceste dispoziţii legale instituie norme de procedură care vizează faza de executare a unor titluri deja constituite şi se aplică numai pentru viitor. Articolul 82 din ordonanţă nu conţine nici o prevedere cu caracter retroactiv, ci, dimpotrivă, redactarea textului este formulată prin folosirea viitorului verbelor întrebuinţate: "Litigiile... vor continua şi se vor soluţiona."

În ceea ce priveşte dispoziţiile privind termenele în care urmează să se judece litigiile la care se referă ordonanţa, acestea sunt în concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, care lasă libertatea legiuitorului să reglementeze procedurile judiciare în spiritul exigenţei prevăzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, referitoare la soluţionarea litigiilor într-un termen rezonabil.

Prin aceste norme de procedură nu se încalcă dreptul la apărare al autorului excepţiei, acesta având posibilitatea să folosească toate mijloacele de apărare prevăzute de lege - inclusiv ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, care, indiferent de modul cum va fi rezolvată, îi conferă un răgaz substanţial pentru a-şi pregăti apărarea.

În sfârşit, nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, deoarece dispoziţiile legale contestate se aplică fără privilegii şi fără discriminări tuturor părţilor în proces.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 teza finală, art. 46, 47, art. 48 alin. (3) şi (5) şi ale art. 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată, excepţie ridicată de Teodor Ioan Voştinaru în Dosarul nr. 1.900/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent

Afrodita Laura Tutunaru