Decizie nr. 134 din 10 martie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, precum şi ale Legii nr. 184/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003, excepţie ridicată de Bogdan-Mihail Chetreanu şi Alexe Gavrilă în Dosarul nr. 1.013/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde, prin consilier juridic, Consiliul Concurenţei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Consiliului Concurenţei solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003, arătând că acestea sunt în concordanţă cu prevederile art. 115 alin. (4) şi (5) din Constituţie. De asemenea, se consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 17 şi 18 din Legea concurenţei nr. 21/1996, întrucât autorii excepţiei critică existenţa unor carenţe cu privire la reglementarea statutului lor deţinut anterior.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate au fost adoptate în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4), iar urgenţa reglementării este dată de necesitatea închiderii provizorii a negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană cu privire la cap. 6 "Politica în domeniul concurenţei". În consecinţă, consideră că nu sunt încălcate prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie privind rolul Parlamentului. Totodată, reprezentantul Ministerului Public arată că prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (1), (2) şi (6) nu au incidenţă în cauză. De asemenea, se apreciază ca fiind neîntemeiată critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) şi ale art. 18 din Legea concurenţei nr. 21/1996 în raport cu art. 117 alin. (3) din Constituţie, întrucât Consiliul Concurenţei este o autoritate administrativă autonomă, funcţionând conform prevederilor Legii concurenţei nr. 21/1996, lege organică, şi ale Regulamentului său de organizare din anul 2004. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 155 alin. (5) din Constituţie, se consideră că acestea sunt de strictă interpretare şi, în consecinţă, nu se aplică consilierilor de concurenţă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.013/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, precum şi a celor ale Legii nr. 184/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003, excepţie ridicată de Bogdan-Mihail Chetreanu şi Alexe Gavrilă într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrative.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003, în ansamblul ei, contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (1), (2), (4) şi (6) din Constituţie, iar art. 17 şi 18 din această ordonanţă de urgenţă contravin şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1), art. 117 alin. (3) şi art. 155 alin. (5).

Autorii excepţiei apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 "a fost adoptată fără să existe o lege de abilitare în acest sens a Guvernului şi fără ca existenţa urgenţei să fie motivată în cuprinsul acesteia şi, mai mult decât atât, fără ca urgenţa să existe". Se consideră că argumentarea conform căreia "modificarea legii concurenţei era necesară pentru încheierea negocierilor cu Uniunea Europeană referitoare la Capitolul 6 «Politica în domeniul concurenţei»" nu justifică "graba cu care a fost adoptată ordonanţa de urgenţă a Guvernului", având în vedere că, la data adoptării acesteia, "Senatul României fusese deja învestit cu un proiect de lege pentru modificarea aceleiaşi legi [...] şi care urma să între în dezbaterea celei de-a două Camere în procedură de urgenţă", iar "termenul de intrare în vigoare şi de punere în practică a acquis-ului comunitar în domeniu era finalul primului trimestru al anului 2004, termen până la care s-ar fi încheiat în mod cert procedura de modificare a legii concurenţei din cadrul Parlamentului".

În optica autorilor excepţiei, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 au fost încălcate şi dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât este afectat regimul Consiliului Concurenţei, "instituţie fundamentală a statului în domeniul concurenţei, al cărei regim nu poate fi modificat de Guvern după bunul plac, prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă". De asemenea, referitor la Consiliul Concurenţei - autoritate administrativă autonomă -, autorii excepţiei consideră că "doar Parlamentul îl poate desfiinţa ori îi poate modifica modul de funcţionare, direct sau indirect". În acest context, se apreciază că dispoziţiile art. 17 şi 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 contravin "principiului garantării mandatului de învestitură a demnitarilor publici, precum şi principiului constituţional de respectare a independenţei şi autonomiei instituţionale, care rezultă din art. 61 alin. (1), art. 117 alin. (3) şi art. 155 alin. (5) [din Constituţie]". Astfel, se arată că "printr-o ordonanţă de urgenţă dată pentru modificarea şi completarea unei legi nu se poate întrerupe un mandat dat pentru o perioadă determinată", iar o susţinere contrară este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 155 alin. (5), care "prin analogie [...] se aplică şi consilierilor de concurenţă". Totodată, se apreciază că, prin procedura de numire a noilor consilieri de concurenţă, precum şi prin intervenţia Guvernului cu privire la durata mandatului foştilor consilieri de concurenţă, se deschide calea amestecului Guvernului în problemele Consiliului Concurenţei.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa apreciază că nu sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (1) şi (2), întrucât acestea "se referă la ordonanţele simple şi nu la cele de urgenţă, cum este cazul în speţa de faţă". În opinia sa, instanţa consideră că nu sunt încălcate nici prevederile art. 115 alin. (4), întrucât "emitentul actului aflat în discuţie (Guvernul) a motivat urgenţa în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 [...]: adoptarea şi punerea în practică a acquis-ului comunitar în domeniul concurenţei (o condiţie esenţială a Comisiei Europene pentru închiderea provizorie a negocierilor la cap. 6 «Politica în domeniul concurenţei») şi împrejurarea că modificarea şi completarea Legii nr. 21/1996 reprezintă unul dintre obiectivele cuprinse în planul de măsuri prioritare pentru perioada decembrie 2003 - decembrie 2004". Se mai arată că nici prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie nu sunt încălcate, având în vedere că ordonanţa de urgenţă poate fi adoptată în domeniul legilor organice, iar prevederile criticate "nu afectează regimul vreunei instituţii fundamentale a statului".

Conform opiniei instanţei de judecată, prevederile art. 155 alin. (5) din Constituţie "se referă la consilierii de conturi şi aceste prevederi nu sunt aplicabile prin analogie, ele fiind de strictă interpretare". De asemenea, instanţa apreciază că prevederile art. 17 şi 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) şi art. 117 alin. (3) "de vreme ce o ordonanţă de urgenţă [are] forţa unei legi".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că "ordonanţa de urgenţă [...] nu are la bază dispoziţiile art. 115 alin. (1) şi (2) din Constituţie, ci este adoptată în temeiul alin. (4) din acelaşi articol, avându-se în vedere urgenţa unor situaţii extraordinare, motivate". În acelaşi sens se mai arată că "în asemenea situaţii funcţionează delegarea legislativă permanentă a Guvernului şi nu cea stabilită prin lege specială, limitată la obiective de reglementare anume prevăzute - fără a fi şi din domeniul legilor organice".

Potrivit punctului de vedere prezentat, textul art. 155 alin. (5) din Constituţie se referă numai la consilierii de conturi şi, fiind o "reglementare de strictă interpretare şi aplicare, proprie legii fundamentale, [...] nu poate fi extinsă «prin analogie» la consilierii de concurenţă dintr-o reglementare ordinară, cum este cea a art. 18 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003". De asemenea, se consideră că prevederile art. 61 alin. (1) şi ale art. 117 alin. (3) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Se consideră că "Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 reprezintă o materializare a prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie [şi], pe cale de consecinţă, [...] nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (6)". În punctul de vedere prezentat, Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 115 alin. (1) şi (2) din Constituţie "nu au relevanţă în cauză, întrucât obiectul criticii este o ordonanţă de urgenţă, iar nu o ordonanţă simplă, pentru a cărei adoptare era necesară o lege specială de abilitare şi pentru care există interdicţia reglementării în domenii care fac obiectul legilor organice". De asemenea, se consideră că nici dispoziţiile art. 155 alin. (5) din Constituţie nu au relevanţă în cauză, pentru că "acestea se referă la consilierii de conturi, iar aplicabilitatea acestei norme constituţionale nu poate fi extinsă prin interpretare şi cu privire la consilierii de concurenţă".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 10 decembrie 2003, precum şi cele ale Legii nr. 184/2004 de aprobare a acesteia, cu modificări şi completări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004. Autorul excepţiei critică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 în ansamblul ei, din punct de vedere al constituţionalităţii sale extrinseci, precum şi dispoziţiile art. 17 alin. (1) şi ale art. 18 din Legea concurenţei nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 17 şi pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 şi prin articolul unic pct. 6-8 din Legea nr. 184/2004.

Dispoziţiile art. 17 alin. (1) şi ale art. 18 din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, criticate ca fiind neconstituţionale, au următorul cuprins:

–Art. 17 alin. (1): "Se înfiinţează Consiliul Concurenţei, autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei, cu personalitate juridică, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor prezentei legi. Sediul Consiliului Concurenţei este în municipiul Bucureşti.";

–Art. 18: "(1) Plenul Consiliului Concurenţei este un organ colegial şi este format din 7 membri, după cum urmează: un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 4 consilieri de concurenţă. Numirea membrilor plenului Consiliului Concurenţei se realizează de către Preşedintele României, la propunerea Guvernului.

(2)Durata mandatului membrilor plenului Consiliului Concurenţei este de 5 ani, aceştia putând fi reînvestiţi cel mult încă o dată. La numirea primului plen al Consiliului Concurenţei după intrarea în vigoare a prezentei legi, un vicepreşedinte şi 2 consilieri de concurenţă vor avea un mandat de 2 ani şi jumătate, stabilit prin decretul de numire în funcţie.

(3)Preşedintele, vicepreşedinţii şi consilierii de concurenţă trebuie să aibă o independenţă reală şi să se bucure de o înaltă reputaţie profesională şi probitate civică. Pentru a fi numit membru al Consiliului Concurenţei se cer studii superioare, înaltă competenţă profesională, o bună reputaţie şi vechime de minimum 10 ani în activităţi din domeniile: economic, comercial, al preţurilor şi concurenţei sau juridic.

(4)Preşedintele trebuie să fi îndeplinit o funcţie de conducere cu largi responsabilităţi, în care a făcut dovada competenţei sale profesionale şi manageriale.

(5)Abrogat (6) Calitatea de membru al Consiliului Concurenţei este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte activităţi profesionale sau de consultanţă, cu participarea directă sau prin persoane interpuse, la conducerea sau administrarea unor entităţi publice ori private sau cu deţinerea de funcţii ori de demnităţi publice, cu excepţia activităţii didactice din învăţământul superior. Ei nu pot fi desemnaţi experţi sau arbitri, nici de părţi şi nici de instanţa judecătorească sau de către o altă instituţie.

(7)Membrii plenului Consiliului Concurenţei nu reprezintă autoritatea care i-a numit şi sunt independenţi în luarea deciziilor.

(8)Membrii plenului Consiliului Concurenţei şi inspectorii de concurenţă nu pot face parte din partide sau alte formaţiuni politice.

(9)Mandatul de membru al plenului Consiliului Concurenţei încetează:

a)la expirarea duratei;

b)prin demisie;

c)prin deces;

d)prin imposibilitate definitivă de exercitare, constând într-o indisponibilitate mai lungă de 60 de zile consecutive;

e)la survenirea unei incompatibilităţi dintre cele prevăzute la alin. (6) şi (8), conform prevederilor alin. (12);

f)prin revocare, pentru încălcarea gravă a prezentei legi şi pentru condamnare penală, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pentru săvârşirea unei infracţiuni.

(10)Membrii plenului Consiliului Concurenţei sunt revocabili, în cazul prevăzut la alin. (9) lit. f), de către autoritatea care i-a numit. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti penale ei pot fi suspendaţi din funcţie de către aceeaşi autoritate.

(11)În caz de vacanţă a unui loc în plenul Consiliului Concurenţei pentru una dintre situaţiile prevăzute la alin. (9) lit. b)-f), se va proceda, conform prevederilor alin. (1), la desemnarea şi numirea unui nou membru pentru durata rămasă din mandat, în funcţia devenită vacantă.

(12)Membrii Consiliului Concurenţei sunt obligaţi să notifice de îndată Consiliului survenirea oricărei situaţii de incompatibilitate sau impediment dintre cele prevăzute la alin. (6) şi (8), ei fiind de drept suspendaţi din funcţie din momentul survenirii acestei situaţii, iar dacă situaţia se prelungeşte peste 10 zile consecutive, mandatul încetează şi se procedează conform prevederilor alin. (10) şi (11)."

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 61 alin. (1), ale art. 115 alin. (1), (2), (4) şi (6), ale art. 117 alin. (3) şi ale art. 155 alin. (5), având următorul cuprins:

–Art. 61 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.";

–Art. 115 alin. (1), (2), (4) şi (6): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2)Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe. [...] (4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. [...] (6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică".

–Art. 117 alin. (3): "Autorităţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică."

–Art. 155 alin. (5): "Judecătorii în funcţie ai Curţii Supreme de Justiţie şi consilierii de conturi numiţi de Parlament îşi continuă activitatea până la data expirării mandatului pentru care au fost numiţi. Pentru asigurarea înnoirii Curţii de Conturi din 3 în 3 ani, la expirarea mandatului actualilor consilieri de conturi aceştia vor putea fi numiţi pentru încă un mandat de 3 ani sau de 6 ani."

În esenţă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 a fost adoptată fără să existe o lege de abilitare a Guvernului în acest sens, ceea ce contravine, în opinia sa, prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (1) şi (2). O altă critică adusă ordonanţei de urgenţă constă, pe de o parte, în susţinerea că a fost adoptată fără să existe o situaţie extraordinară, ceea ce este contrar art. 115 alin. (4) din Constituţie, iar, pe de altă parte, că afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului, nerespectându-se astfel prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie. De asemenea, autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că, în urma modificărilor aduse prevederilor art. 17 alin. (1) şi ale art. 18 din Legea concurenţei nr. 21/1996, acestea contravin "principiului garantării mandatului de învestitură a demnitarilor publici, precum şi principiului constituţional de respectare a independenţei şi autonomiei instituţionale, care rezultă din art. 61 alin. (1), art. 117 alin. (3) şi art. 155 alin. (5) [din Constituţie]".

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003, Curtea constată că dispoziţiile art. 115 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu sunt incidente în cauză, acestea reglementând condiţiile emiterii de către Guvern a ordonanţelor în baza unei legi de abilitare, iar nu condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă.

Analizând critica autorilor excepţiei, în conformitate cu care ordonanţa de urgenţă criticată a fost adoptată fără să existe o situaţie extraordinară, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată. Curtea reţine că, anterior revizuirii Constituţiei, conceptul de "situaţie extraordinară" prevăzut de art. 115 alin. (4) din Constituţie se regăsea sub cel de "caz excepţional". În legătură cu acest aspect, Curtea Constituţională a stabilit, prin Decizia nr. 43 din 12 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 16 aprilie 2002, că "Subordonarea, prin chiar textul constituţional, a adoptării ordonanţei de urgenţă existenţei unui caz excepţional îi conferă acestuia semnificaţia de criteriu de constituţionalitate. Aşa fiind, Curtea este competentă să verifice, de la caz la caz, în măsura în care este sesizată, dacă ordonanţa de urgenţă dedusă controlului de constituţionalitate este impusă de o situaţie care întruneşte trăsăturile unui caz excepţional". De asemenea, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995 că, în absenţa unei definiţii constituţionale a noţiunii de "caz excepţional", acesta trebuie definit în raport cu "necesitatea şi urgenţa reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public".

Curtea, constatând că această jurisprudenţă a sa rămâne valabilă şi după revizuirea Constituţiei, în ceea ce priveşte constatarea existenţei "situaţiei extraordinare", apreciază că în cauza de faţă emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 a fost justificată prin necesitatea stringentă a punerii în practică a acquisului comunitar în domeniul concurenţei, condiţie esenţială a Comisiei Europene pentru închiderea provizorie a negocierilor la cap. 6 "Politica în domeniul concurenţei", modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996 reprezentând în acelaşi timp unul dintre obiectivele guvernării cuprinse în Planul de măsuri prioritare pentru perioada decembrie 2003 - decembrie 2004. În consecinţă, Curtea constată că ordonanţa de urgenţă criticată nu contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât a fost adoptată cu respectarea condiţiilor prevăzute de acest text constituţional.

Referitor la invocarea de către autorii excepţiei a încălcării dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, cu referire specială la interdicţia adoptării ordonanţelor de urgenţă în domeniul regimului instituţiilor fundamentale ale statului, Curtea reţine că instituţia la care se referă ordonanţa de urgenţă - Consiliul Concurenţei - nu se încadrează în categoria prevăzută de textul constituţional, nefiind prevăzută de Legea fundamentală, astfel încât interdicţia constituţională invocată nu operează.

Având în vedere că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie, Curtea constată că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

Curtea observă că, în ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 117 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora "autorităţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică", critica nu poate fi reţinută. Consiliul Concurenţei funcţionează în baza Legii concurenţei nr. 21/1996, care este lege organică, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 modifică această lege. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că ordonanţele de urgenţă se pot adopta şi în domeniul legilor organice, întrucât restricţia prevăzută la art. 115 alin. (1) din Constituţie se referă numai la ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi de abilitare.

De asemenea, Curtea reţine că nu sunt încălcate nici dispoziţiile tranzitorii ale art. 155 alin. (5) din Constituţie, care se referă numai la judecătorii în funcţie ai Curţii Supreme de Justiţie şi la consilierii de conturi numiţi de Parlament, acestea neputând fi extinse şi la consilierii de concurenţă, întrucât textul constituţional este de strictă interpretare.

Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că prevederile art. 17 alin. (1) şi ale art. 18 din Legea nr. 21/1996 sunt constituţionale, fiind în concordanţă cu prevederile art. 61 alin. (1), ale art. 117 alin. (3) şi ale art. 155 alin. (5) din Constituţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, precum şi ale art. 17 alin. (1) şi ale art. 18 din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Bogdan-Mihail Chetreanu şi Alexe Gavrilă în Dosarul nr. 1.013/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 martie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly