Decizie nr. 264 din 20 martie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Mureş - Secţia civilă în Dosarul nr. 291/102/2006 (nr. vechi 3.292/2006).

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei, considerând că textul de lege criticat este contrar principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 291/102/2006 (nr. vechi 3.292/2006), Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Excepţia a fost ridicată de instanţă, din oficiu, cu prilejul soluţionării unei contestaţii privind refuzul Casei Judeţene de Pensii Mureş de a recalcula pensia cuvenită părţii Viorel Moldovan.

În motivarea excepţiei Tribunalul Mureş - Secţia civilă arată că este neconstituţională condiţionarea recalculării pensiei de realizarea, după pensionare, a unui stagiu de cotizare de minimum 12 luni. Astfel, consideră că, prin această condiţionare, persoana care după pensionare a realizat un stagiu de cotizare inferior perioadei de 12 luni este eliminată în mod arbitrar şi abuziv de la dreptul la recalcularea pensiei corelativ obligaţiei de plată a contribuţiei la asigurările sociale. Această dispoziţie legală este, în primul rând, discriminatorie, contrar principiului constituţional al egalităţii în drepturi. Totodată, dispoziţia legală criticată încalcă şi dreptul constituţional de proprietate asupra veniturilor dobândite licit, din moment ce persoana este obligată să plătească lunar din aceste venituri contribuţii la asigurările sociale, dar contribuţia este golită de efecte juridice, concretizate în modificarea corespunzătoare a cuantumului pensiei. De asemenea, în opinia instanţei, sunt încălcate dreptul constituţional la pensie, obligaţia statului de a lua măsuri de protecţie socială şi caracterul de stat social al României.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 sunt neconstituţionale, deoarece încalcă principiul egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, instituind un tratament juridic discriminatoriu între persoanele care se află în situaţii identice. Consideră că celelalte prevederi constituţionale şi reglementările internaţionale invocate de instanţă nu sunt încălcate, având în vedere că limitele şi conţinutul dreptului de proprietate şi dreptul la pensie sunt stabilite de lege.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, aprobată prin Legea nr. 338/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002, dispoziţii potrivit cărora "Beneficiarii pensiei pentru limită de vârstă pot solicita recalcularea pensiei după realizarea fiecărui stagiu de cotizare de minimum 12 luni".

În opinia instanţei, autor al excepţiei, dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 1 alin. (3) referitor la caracterul social al statului, art. 11 şi 20 cu raportare la art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 44 alin. (1), (2) şi (8) şi art. 136 alin. (5) referitoare la dreptul de proprietate, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 47 privind nivelul de trai şi art. 56 alin. (2) şi (3), referitoare la contribuţiile financiare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit unuia dintre principiile generale ale noului sistem public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, exercitarea acestor drepturi şi cuantumul pensiilor şi al altor drepturi acordate trebuie să reflecte întreaga activitate desfăşurată şi întreaga perioadă de cotizare, inclusiv perioadele necontributive asimilate stagiului de cotizare.

Pe baza acestui principiu, pentru fiecare an din stagiul de cotizare se stabileşte un punctaj, iar pentru întreaga perioadă a stagiului de cotizare se determină punctajul mediu care constituie baza de calcul la stabilirea cuantumului pensiei.

Persoana care după pensionare mai desfăşoară o activitate aducătoare de venituri este obligată prin lege să plătească contribuţia la asigurările sociale, datorată în raport cu nivelul veniturilor realizate. Valorificarea acestui stagiu suplimentar de cotizare se poate face prin recalcularea pensiei. Punctajul anual pentru acest stagiu suplimentar de cotizare se poate calcula chiar dacă nu reprezintă un an întreg. Adăugându-se acest punctaj la cele luate în calcul iniţial, se modifică punctajul mediu şi în mod corespunzător creşte cuantumul pensiei.

Condiţionarea dreptului la recalculare de realizarea unui stagiu suplimentar de cotizare de minimum 12 luni este contrară principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi instituie o discriminare între cetăţenii care se află, în realitate, în situaţii identice. Mărimea stagiului suplimentar de cotizare nu este un criteriu obiectiv şi nici rezonabil pentru a considera că cetăţenii se află în situaţii diferite, care ar justifica tratamentul juridic diferenţiat.

Potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, condiţiile şi criteriile de acordare a pensiei, modul de calcul al cuantumului acesteia, inclusiv recalcularea se stabilesc prin lege. Legiuitorul nu este, însă, în drept ca prin aceste reglementări să stabilească un tratament juridic diferenţiat pentru situaţii egale.

În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale şi din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la ocrotirea proprietăţii private, Curtea apreciază că acestea nu sunt încălcate, având în vedere că, aşa cum a statuat în numeroase rânduri în jurisprudenţa sa, contribuţia la asigurările sociale nu constituie un depozit, ci este datorată pe baza principiilor subsidiarităţii şi solidarităţii sociale.

De asemenea, Curtea consideră că modul de calcul şi de stabilire a pensiei nu aduce atingere dreptului fundamental la pensie.

În sfârşit, Curtea apreciază că celelalte prevederi constituţionale invocate de instanţă nu au incidenţă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Tribunalul Mureş - Secţia civilă în Dosarul nr. 291/102/2006 (nr. vechi 3.292/2006) şi constată că dispoziţiile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea