Decizie nr. 131 din 29 octombrie 1996

Notă *) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 29 din 18 februarie 1997.

Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Lucian Stangu - judecător

Georgeta Panoviciu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin încheierile din 8 martie 1996 (Dosarul nr. 1.868/1995), 17 aprilie 1996 (Dosarul nr. 3.292/1995), 30 aprilie 1996 (dosarele nr. 3.206/1995, nr. 3.208/1995, nr. 3.659/1995 şi nr. 3.663/1995), 9 mai 1996 (dosarele nr. 2.658/1995, nr. 3.371/1995 şi nr. 3.646/1995), 14 mai 1996 (dosarele nr. 1.674/1995 şi nr. 3.883/1995), 21 mai 1996 (completată cu Încheierea din 26 iunie 1996 - Dosarul nr. 3.476/1995) şi 30 mai 1996 (dosarele nr. 2.889/1995, nr. 2.933/1995, nr. 3.420/1995, nr. 3.421/1995, nr. 3.422/1995, nr. 3.455/1995, nr. 3.790/1995 şi nr. 3.884/1995), Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă.

Excepţiile de neconstituţionalitate au fost invocate şi formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale, după cum urmează:

–neconstituţionalitatea prevederilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă a fost ridicată de Ramniceanu Hugo şi Ramniceanu Valeria (Dosarul nr. 66C/1996), Adam Doina (Dosarul nr. 67C/1996), Marcu Vasile (Dosarul nr. 68C/1996), Andrei Mihaela şi Dobrescu Anca Casandra-Gabriela (Dosarul nr. 73C/1996), Nicolae Teodor (Dosarul nr. 83C/1996) şi Jigau Maria (Dosarul nr. 87C/1996), pe motiv ca acestea încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, al disponibilităţii procesuale, ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, fiind în contradictie cu dispoziţiile art. 130 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, se susţine ca este încălcat principiul autorităţii lucrului judecat şi al autonomiei sistemului jurisdicţional;

–neconstituţionalitatea prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă a fost invocată de Anghelusiu Virgil Aurel şi Anghelusiu Magdalena (Dosarul nr. 64C/1996), Aliman Maria-Eugenia (Dosarul nr. 65C/1996), Iacob Eugenia Irinel (Dosarul nr. 72C/1996), Consiliul Local al Municipiului Bucureşti (dosarele nr. 76C/1996, nr. 77C/1996, nr. 78C/1996, nr. 79C/1996), Vasilescu Eugenia, Vasilescu Dumitru, Vasilescu Viorel şi Vasilescu Valentin (Dosarul nr. 81C/1996), Nicolae Petrea Ionel (Dosarul nr. 84C/1996), Popescu Andrei Dragu (Dosarul nr. 85C/1996), Simulescu Gheorghe (Dosarul nr. 86C/1996), Axente Gherghina Leona şi Papp Aurelia Maria (Dosarul nr. 88C/1996), Guran Elvira Pacifica (Dosarul nr. 89C/1996), Pătraşcu Maria Magdalena şi Budeanu Radu Constantin (Dosarul nr. 90C/1996), susţinând ca sunt incalcate dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16, art. 49, art. 128 şi ale art. 130 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, se susţine ca este încălcat principiul autorităţii lucrului judecat şi al stabilitatii raporturilor juridice dintre părţi.

Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă a apreciat, în încheierile de sesizare, ca dispoziţiile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale; în Dosarul nr. 3.292/1995 a fost exprimat, totuşi, cu opinia separată a unui membru al completului de judecată, punctul de vedere ca art. 330^1 este neconstitutional, întrucît prevede că recursul în anulare se poate declara oricând.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere Senatului, Camerei Deputaţilor şi Guvernului, în dosarele nr. 65-66C/1996, nr. 72-73C/1996, nr. 76-79C/1996, nr. 83-85C/1996 şi nr. 89-90C/1996.

A fost primit răspuns numai din partea Guvernului, care apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ca şi întreaga reglementare privind recursul în anulare, se întemeiază pe dispoziţiile de principiu ale art. 128 din Constituţie, conform cărora împotriva hotărîrilor judecătoreşti şi Ministerul Public poate exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Deoarece excepţiile de neconstituţionalitate invocate se referă la aceleaşi dispoziţii legale şi pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 83/90C/1996, nr. 81C/1996, nr. 76-79C/1996, nr. 72-73C/1996, nr. 65-68C/1996 la Dosarul nr. 64C/1996, care a fost înregistrat primul, urmînd a se pronunţa asupra tuturor excepţiilor prin decizia de faţa.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 şi 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţiile invocate, fiind legal sesizată.

Pe fond se constată că asupra dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă, stabilind ca ele sunt constituţionale. Întrucît nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea acestei soluţii, excepţiile de neconstituţionalitate privind aceste prevederi legale urmează, potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, să fie respinse ca vadit nefondate.

Cît priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă şi obligatorie, Curtea Constituţională a modificat Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, prin care se respinsese excepţia de neconstituţionalitate, şi a decis ca prevederile art. 330^1 sunt neconstituţionale, în măsura în care acestea se aplică hotărîrilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Rezultă ca excepţiile de neconstituţionalitate invocate în cauzele de faţa, referitoare la art. 330^1 din Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile pentru ca, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, o prevedere legală declarata neconstitutionala printr-o decizie a Curţii nu poate face obiectul unei noi excepţii. Faptul ca Decizia Curţii Constituţionale nr. 96 din 24 septembrie 1996 a constatat neconstituţionalitatea, în limitele interpretării date, nu conduce la o alta consecinţa, ci, dimpotriva, determina păstrarea aceleiaşi soluţii, deoarece sensul deciziei este circumstantierea legitimitatii constituţionale a textului de lege respectiv şi deci constatarea caracterului sau neconstitutional pentru ceea ce excede acestei legitimitati. În acest sens, Curtea s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995.

În ceea ce priveşte posibilitatea atacarii cu recurs în anulare a hotărîrilor judecătoreşti pronunţate după 26 iulie 1993, soluţia pronunţată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 96 din 24 septembrie 1996 îşi păstrează valabilitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituţie, întrucît nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei soluţii. Astfel încât excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 330^1 urmează a fi respinse ca vadit nefondate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă.

2.Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, constatind ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996 Curtea Constituţională a statuat ca prevederile sale sunt neconstituţionale în măsura în care acestea se aplică hotărîrilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată la 29 octombrie 1996.

PREŞEDINTE,

prof.univ.dr. Viorel Mihai Ciobanu

Magistrat-asistent,

Georgeta Panoviciu