Decizie nr. 875 din 10 iulie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. (1), (6), (7) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Eurotel" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 18.372/245/2007 al Judecătoriei Iaşi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 18.372/245/2007, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. (1), (6), (7) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Eurotel" S.R.L. din Iaşi cu prilejul soluţionării unei contestaţii la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale care consacră libertatea economică. În acest sens, arată că prin posibilitatea acordată de către legiuitor autorităţii fiscale din România de a executa silit prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, se încalcă principiile libertăţii economice şi comerciale.

Judecătoria Iaşi consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că, într-adevăr, executarea silită a unei creanţe aduce restrângeri în exercitarea activităţii unei societăţi, însă aceste restrângeri sunt determinate de neexecutarea unei obligaţii asumate de către debitor şi necesare pentru apărarea drepturilor creditorului. De asemenea, referitor la poprire, arată că modalitatea în care se realizează satisfacerea creanţelor este prevăzută de lege şi urmăreşte un scop legitim.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, în opinia sa, art. 149 alin. (1), (6), (7) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 confirmă respectarea exigenţelor constituţionale privind ocrotirea unor interese de ordin general, ce nu sunt de natură să îngrădească libertatea economică.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 149 alin. (1), (6), (7) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, dispoziţii potrivit cărora: "(1) Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.[...]

(6)Poprirea nu este supusă validării.

(7)Poprirea înfiinţată anterior, ca măsură asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, făcută terţului poprit, şi înştiinţarea despre aceasta a debitorului.

(8)Poprirea se consideră înfiinţată din momentul primirii adresei de înfiinţare de către terţul poprit. În acest sens, terţul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi."

Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare art. 45 din Constituţie care consacră libertatea economică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 45 din Constituţie consacră libertatea economică în sensul posibilităţii persoanelor de a accede la o activitate economică, de a-şi manifesta libera iniţiativă şi de a exercita liber aceste drepturi în condiţiile legii.

Astfel, dispoziţiile constituţionale fixează prin însuşi conţinutul lor cadrul libertăţii economice, care nu poate fi concepută în afara respectării dispoziţiilor legale şi a obligaţiilor ce izvorăsc din acestea.

Aşa fiind, executarea silită a creanţelor unui agent economic în cazul în care acesta nu şi-a achitat datoriile faţă de debitor nu poate fi privită ca o restrângere a libertăţii sale economice.

În cazul particular al textelor de lege criticate, se are în vedere situaţia specială a executării prin poprire a bunurilor ce se cuvin persoanelor care nu au achitat obligaţiile fiscale. Aşa cum deja s-a arătat, această măsură nu poate fi privită ca o restrângere a libertăţii economice, în măsura în care ea este generată nu doar de nerespectarea obligaţiilor legale, dar şi a celor constituţionale, care, în art. 56 alin. (1), consacră în mod expres obligaţia fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice. În acelaşi timp, obligaţia statului de a proteja interesele naţionale în activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, justifică necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor şi taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naţionale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să îşi îndeplinească obligaţiile sale faţă de cetăţeni şi agenţii economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie.

Pentru aceste motive, apar ca perfect justificate şi constituţionale măsurile speciale adoptate, inclusiv prin textele de lege care constituie obiect al controlului de constituţionalitate, în vederea recuperării creanţelor fiscale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. (1), (6), (7) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Eurotel" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 18.372/245/2007 al Judecătoriei Iaşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea