Decizie nr. 1.278 din 12 octombrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Valentin Gruber în Dosarul nr. 4.898/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepţiei a depus concluzii scrise de admitere a acesteia, solicitând în acelaşi timp ca instanţa constituţională să îşi extindă controlul şi cu privire la dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 şi să constate şi neconstituţionalitatea acestora.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care susţine că adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate nu a fost făcută cu respectarea art. 115 alin. (4) din Constituţie şi că stabilirea datei de 1 ianuarie 2010 de la care se vor face recalculările prevăzute de Legea nr. 218/2008 este una aleatorie. Mai mult, se arată că Legea nr. 218/2008 a fost chiar în vigoare timp de o lună până ca aplicarea ei să fie suspendată. În fine, se arată că sunt încălcate şi prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitoare la separaţia puterilor în stat.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea atât a cererii de extindere a controlului de constituţionalitate, cât şi a excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că textul criticat nu prezintă probleme de constituţionalitate, ci reprezintă o măsură de politică economică şi fiscală a statului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.898/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Valentin Gruber într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 face mai degrabă referire la o chestiune ce ţine de aplicarea legilor în timp, ceea ce nu echivalează însă cu existenţa unei situaţii extraordinare. Se arată că Guvernul invocă un conflict imaginar de legi pentru a proroga aplicarea prevederilor art. 165^1 din Legea nr. 19/2000. Se mai susţine că motivarea Guvernului în privinţa existenţei situaţiei extraordinare nu subzistă cu privire la celelalte articole ale ordonanţei de urgenţă, întrucât în legătură cu acestea nu există niciun conflict de legi în timp.

Se consideră că legiuitorul delegat, modificând o soluţie legislativă adoptată prin lege de către Parlament, a încălcat principiul separaţiei puterilor în stat. Totodată, ordonanţa de urgenţă criticată încalcă art. 16 din Constituţie, întrucât, prin amânarea aplicării prevederilor Legii nr. 218/2008, perpetuează nerecunoaşterea vechimii suplimentare în muncă acordate pentru perioadele lucrate în grupele I şi II de muncă.

În fine, este invocată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Hotărârea din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, prin care s-a statuat că dificultăţile financiare ale statului nu pot justifica încălcarea drepturilor fundamentale.

Printr-un înscris înregistrat la Curtea Constituţională sub nr. 5.192 din 26 aprilie 2010, autorul excepţiei reiterează, în esenţă, motivarea excepţiei sale şi cu privire la art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009, prin care de asemenea a fost prorogat termenul de intrare în vigoare a art. 165^1 din Legea nr. 19/2000.

Tribunalul Bucureşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, astfel cum a fost modificată şi completă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009. Totodată, din motivarea excepţiei reiese că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 este criticată în ansamblul său, astfel încât obiectul excepţiei îl vor constitui atât dispoziţiile art. II şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, cât şi ordonanţa de urgenţă în ansamblul său. De asemenea, Curtea urmează să aibă în vedere dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 aşa cum au fost modificate prin art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009, fără a realiza astfel o extindere a controlului de constituţionalitate. În aceste condiţii, dispoziţiile legale criticate punctual au următorul cuprins:

–Art. II: "(1) Prevederile art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin acordarea diferenţei dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, şi cel acordat conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.

(2)Punctajul mediu anual calculat conform prevederilor alin. (1) se adaugă la punctajul mediu anual cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2010. (3) În situaţia în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicării prevederilor alin. (2) este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menţine cuantumul cuvenit ori aflat în plată până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de lege, se va obţine un cuantum al pensiei mai mare.

(4)Drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) şi (2) se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2011.";

–Art. IV: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, şi art. II din Legea nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2008."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă.

Totodată, se consideră că sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

I. Astfel cum reiese din expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, aceasta a fost adoptată, în principal, pentru a asigura o unitate de reglementare în ceea ce priveşte situaţia persoanelor care au desfăşurat activităţi încadrate în grupele I şi II de muncă înainte de data de 1 aprilie 2001. Astfel, situaţia acestor persoane a fost reglementată atât prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cât şi prin Legea nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ceea ce echivalează cu existenţa paralelă a două acte normative care au conţinuturi diferite cu privire la aceeaşi problematică.

Emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 poate fi catalogată ca fiind făcută în condiţiile existenţei unei situaţii extraordinare atât prin prisma existenţei unui conflict de legi şi reglementări, cu efecte dezastruoase cu privire la cuantumul pensiei persoanelor îndreptăţite, cât şi prin prisma evitării eventualelor disfuncţionalităţi sistemice ce ar putea să apară tocmai prin conflictul de reglementări existent.

Susţinerea autorului excepţiei, în sensul că odată cu adoptarea Legii nr. 218/2008 s-ar fi abrogat implicit prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi că astfel nu era necesară emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, sunt inexacte, întrucât eşalonarea operată prin art. III al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 ar fi rămas în continuare în vigoare, ceea ce ar fi dus la situaţia ca persoanele vizate prin aceste măsuri să fie îndrituite atât la aplicarea eşalonată a măsurilor de recalculare prevăzute de această ordonanţă de urgenţă, măsuri care au fost abrogate, cât şi la recalcularea prevăzută de Legea nr. 218/2008.

Prin urmare, era nevoie de o intervenţie energică a Guvernului prin care să regleze aceste disfuncţionalităţi majore existente într-un domeniu atât de sensibil cum este cel al pensiilor.

Prin prisma celor de mai sus, Curtea constată că legiuitorul delegat a respectat exigenţele art. 115 alin. (4) din Constituţie.

II. Singura noutate pe care o aduce art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 faţă de Legea nr. 218/2008, prin abrogările operate, este eliminarea obligaţiei recalculării pensiilor de către Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale începând cu 1 ianuarie 2009. Abrogându-se textul art. II din Legea nr. 218/2008, recalcularea pensiilor potrivit art. 165^1 din Legea nr. 19/2000, cu modificările operate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, se va face, potrivit art. II alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, începând cu luna ianuarie 2010, termen prorogat ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009, până în luna ianuarie 2011.

Nu se poate susţine că art. II şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 ar fi discriminatorii în sensul că perpetuează existenţa unei stări de inegalitate, legiuitorul fiind suveran să decidă momentul intrării în vigoare a unei măsuri reparatorii. Desigur, prorogarea repetată a intrării în vigoare a prevederilor art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 nu este de dorit, întrucât ar putea înfrânge, în final, chiar esenţa dreptului la pensie, ceea ce este inadmisibil.

În fine, art. 6 paragraful 1 din Convenţie invocat în susţinerea excepţiei nu are incidenţă în cauză; mai mult Hotărârea din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, se referă la întârzierea executării unei hotărâri judecătoreşti din cauza dificultăţilor financiare ale statului, şi nu la posibilitatea legiuitorului de a proroga intrarea în vigoare a unei reglementări legale datorită dificultăţilor sale financiare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi a ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, excepţie ridicată de Valentin Gruber în Dosarul nr. 4.898/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Karoly