privind structura organizatorică şi dotarea serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă
Capitolul CAP. I
Criterii generale
Serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare servicii voluntare, se constituie, potrivit legii, în comune, oraşe şi municipii, în subordinea consiliilor locale.
Termenii folosiţi în prezenta anexă au următorul înţeles:
a)sector de competenţă - unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază serviciul voluntar îşi îndeplineşte atribuţiile legale;
b)echipaj/grupă de intervenţie - structură încadrată cu personal voluntar sau/şi angajat care deserveşte o autospecială;
c)echipă specializată - structură de intervenţie care are în compunere minimum 3 persoane, specializată în anumite tipuri de intervenţii;
d)timp mediu de alertare - intervalul mediu cuprins între momentul alarmării în caz de situaţie de urgenţă şi cel al constituirii formaţiei de deplasare în vederea intervenţiei;
e)timp de răspuns - intervalul cuprins între momentul alertării forţelor destinate intervenţiei şi intrarea acestora în acţiune;
f)capacitate de răspuns - potenţialul forţelor destinate intervenţiei de a rezolva o situaţie de urgenţă.
(1)Serviciul voluntar îşi îndeplineşte atribuţiile, în condiţiile legii, într-un sector de competenţă stabilit cu acordul inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti.
(2)Teritoriul fiecărui sector de competenţă trebuie să fie acoperit, din punct de vedere al intervenţiei, în timpul de răspuns stabilit, cu cel puţin o autospecială de intervenţie.
(3)Până la asigurarea dotării la nivelul prevăzut de reglementările în vigoare, consiliile locale încheie în mod obligatoriu contracte sau convenţii de intervenţie cu consiliile locale limitrofe care au constituite servicii voluntare dotate cu autospeciale de intervenţie.
Constituirea, dimensionarea şi dotarea structurilor serviciilor voluntare se fac pe baza următoarelor criterii:
a)suprafaţa sectorului de competenţă;
b)numărul de locuitori din sectorul de competenţă;
c)clasificarea localităţilor din punct de vedere al riscurilor;
d)tipurile de riscuri identificate în profil teritorial;
e)măsurile stabilite în Planul de analiză şi acoperire a riscurilor;
f)căile de comunicaţii rutiere şi gradul de practicabilitate al acestora;
g)sursele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor.
Serviciul voluntar este condus de un şef, profesionist în domeniu, şi are în structură:
a)un compartiment sau specialişti pentru prevenire;
b)una sau mai multe formaţii de intervenţie, salvare şi prim ajutor, denumite în continuare formaţii de intervenţie, după caz;
c)ateliere de reparaţii şi întreţinere, după caz.
Compartimentul/specialiştii pentru prevenire are/au ca principală atribuţie prevenirea riscurilor producerii unor situaţii de urgenţă, prin activităţi de îndrumare şi control.
(1)Formaţia de intervenţie este o structură specializată, constituită în vederea limitării şi înlăturării urmărilor situaţiilor de urgenţă.
(2)Formaţia de intervenţie are în compunere minimum un echipaj/o grupă de intervenţie şi 2-4 echipe specializate.
(3)Echipajele/grupele de intervenţie specializate se organizează în funcţie de specialitatea pe care o au, precum şi în raport cu categoriile şi tipurile de autospeciale şi utilaje folosite pentru îndeplinirea atribuţiilor.
(4)Echipele specializate sunt constituite în funcţie de tipurile de riscuri identificate în sectorul de competenţă, pe următoarele domenii principale: transmisiuni-alarmare, cercetare-căutare, deblocare-salvare, sanitar-veterinar, evacuare, protecţie NBC, suport logistic.
(5)Dotarea echipajelor/grupelor de intervenţie şi echipelor specializate este prevăzută în anexa nr. 1.
Atelierele de reparaţii şi întreţinere sunt compartimente tehnice destinate întreţinerii şi executării lucrărilor de reparaţii curente la mijloacele tehnice din dotare.
(1)La amplasarea în teritoriu a formaţiilor de intervenţie se ţine seama de următoarele criterii operaţionale:
a)timpul mediu de alertare: 5-10 minute, în funcţie de anotimp şi de ora din zi sau din noapte la care s-a produs situaţia de urgenţă;
b)timpul de răspuns;
c)raza medie a sectorului de competenţă: 5-10 km;
d)viteza medie de deplasare a autospecialelor de intervenţie: 50 km/h. (2) Timpul maxim de răspuns:
a)la obiectivele care prezintă risc ridicat: 10 minute;
b)în cel mai îndepărtat punct din sectorul de competenţă stabilit: 30 de minute;
c)în celelalte localităţi cu care s-au încheiat contracte sau convenţii de intervenţie: 45 de minute.
(3)Criteriile operaţionale prevăzute la alin. (1) se corelează, după caz, cu criteriul complementarităţii dat de existenţa în sectorul de competenţă a serviciilor private pentru situaţii de urgenţă.
(4)Derularea intervenţiei se face gradual, după caz, astfel:
a)alarmarea serviciului voluntar, concomitent cu anunţarea/alertarea structurilor profesioniste de intervenţie ale inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, precum şi a serviciului privat/voluntar cu care s-a încheiat un contract/o convenţie de intervenţie;
b)intervenţia propriu-zisă efectuată de serviciile voluntare;
c)sprijinul acordat intervenţiei (în tehnică şi personal specializat) de către serviciul privat/voluntar cu care s-a încheiat un contract/o convenţie de intervenţie;
d)sprijinul acordat intervenţiei (în tehnică şi personal specializat) de către structurile profesioniste.
(5)Serviciul de urgenţă voluntar solicită în sprijin intervenţia serviciilor de urgenţă private şi a celor voluntare cu care a încheiat contracte/convenţii de intervenţie sau, după caz, a serviciilor de urgenţă profesioniste, ori de câte ori amploarea situaţiei de urgenţă depăşeşte capacitatea de răspuns a acestuia.
Pentru asigurarea permanentă a intervenţiei conducătorul/conducătorii autospecialei/autospecialelor de intervenţie sau mecanicul de motopompă efectuează serviciul în ture, conform regulamentului propriu de organizare şi funcţionare.
(1)Serviciile voluntare se clasifică în funcţie de numărul de locuitori, precum şi de numărul şi de dotarea echipajelor/grupelor de intervenţie cu autospeciale sau cu alte mijloace de intervenţie, astfel:
a)serviciu de categoria I - având numai compartiment sau specialişti de prevenire şi/sau echipe specializate de intervenţie, indiferent de numărul de locuitori;
b)serviciu de categoria a II-a - având numai echipaje/grupe de intervenţie care încadrează autospeciale şi/sau utilaje mobile de intervenţie, altele decât cele pentru lucrul cu apă şi spumă, în funcţie de riscul existent, indiferent de numărul de locuitori;
c)serviciu de categoria a III-a - având cel puţin un echipaj/o grupă de intervenţie la motopompă sau la alt utilaj mobil pentru lucrul cu apă şi spumă, în localităţile cu maximum 500 de locuitori;
d)serviciu de categoria a IV-a - având un echipaj/o grupă de intervenţie la o autospecială pentru lucrul cu apă şi spumă, în localităţile cu o populaţie cuprinsă între 501-10.000 de locuitori;
e)serviciu de categoria a V-a - având două sau mai multe echipaje/grupe de intervenţie la două sau mai multe autospeciale pentru lucrul cu apă şi spumă, în localităţile cu peste 10.000 de locuitori.
(2)Serviciile prevăzute la alin. (1) lit. b)-e) au în compunere în mod obligatoriu şi un compartiment sau specialişti de prevenire, după caz.
(1)Serviciul voluntar se încadrează cu personal angajat şi/sau cu personal voluntar.
(2)Personalul angajat şi cel voluntar trebuie să corespundă cerinţelor de pregătire fizică şi psihică şi să aibă aptitudinile necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor.
(3)În serviciul voluntar, funcţiile de şef serviciu şi conducător autospeciale/mecanic de motopompă se încadrează în mod obligatoriu cu personal angajat.
(4)La încadrare şi anual personalul serviciului voluntar este supus controlului medical, în condiţiile legii.
(5)Personalul angajat trebuie să aibă calificarea şi atestarea necesare, conform reglementărilor în vigoare.
Numărul specialiştilor (personalului compartimentului) pentru activitatea de prevenire se stabileşte astfel:
a)pentru instituţiile publice şi operatorii economici din subordinea consiliilor locale, un specialist;
b)în mediul rural, pentru 200 de gospodării cetăţeneşti, un specialist;
c)în mediul urban, pentru 500-1.000 de locuinţe individuale sau gospodării, un specialist.
Echipajele/grupele de intervenţie specializate se încadrează cu personal stabilit conform prevederilor instrucţiunilor şi cărţilor tehnice de utilizare a utilajelor şi autospecialelor de intervenţie.
Pentru realizarea şi menţinerea unei capacităţi de răspuns optime, dotarea serviciului voluntar trebuie să asigure:
a)acoperirea riscurilor potenţiale din sectorul de competenţă, atât din punct de vedere preventiv, cât şi din punct de vedere operaţional;
b)executarea oportună a misiunilor şi operaţiunilor specifice;
c)corelarea performanţelor tehnice ale mijloacelor de intervenţie cu specificul şi gradul de dificultate ale situaţiei de urgenţă, în vederea exploatării cu eficienţă maximă a acestora;
d)crearea condiţiilor necesare pentru pregătirea şi antrenamentul personalului.
(1)Sediile şi utilităţile necesare serviciilor voluntare, precum şi spaţiile adecvate pentru pregătirea de specialitate a personalului, gararea, adăpostirea şi întreţinerea mijloacelor tehnice, depozitarea materialelor sunt puse la dispoziţie de consiliile locale, în condiţiile legii.
(2)Spaţiile prevăzute la alin. (1) se dotează cu telefon şi mijloace de alarmare şi alertare, instalaţii utilitare, mijloace de pregătire, cu materiale de birotică şi de acordare a primului ajutor medical.
(3)În funcţie de necesităţi, dotarea se completează cu alte categorii de bunuri materiale utile îndeplinirii atribuţiilor serviciului.
(4)Personalul serviciilor voluntare se antrenează, după caz:
a)în poligoanele de antrenament proprii, dotate cu aparate, utilaje, aparatură şi echipamente specifice intervenţiei în situaţii de urgenţă, inclusiv pentru concursurile profesionale;
b)în poligoanele de antrenament ale inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti sau ale serviciilor private, în baza unor protocoale.
(5)Întreţinerea şi repararea autospecialelor şi utilajelor serviciilor voluntare se fac, după caz, în ateliere proprii dotate cu utilaje şi scule adecvate lucrărilor executate sau de către alte persoane fizice ori juridice atestate, conform legii, pentru activităţile respective.
Criteriile specifice care stau la baza dotării cu mijloace tehnice şi materiale a serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă sunt prezentate în anexa nr. 2.
Documentele de organizare, desfăşurare şi conducere a activităţii serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă sunt prezentate în anexa nr. 3.
(1)Serviciile voluntare îşi desfăşoară activitatea pe baza regulamentului de organizare şi funcţionare, aprobat de consiliul local, cu avizul inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti.
(2)Structura-cadru a regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă este prevăzută în anexa nr. 4.
Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentele criterii de performanţă.
la criteriile de performanţă
DOTAREA
echipajelor/grupelor şi echipelor
specializate de intervenţie, în funcţie de specialitate
1.Echipaje/grupe de intervenţie
| Nr. crt. | Tipul echipajului/grupei de intervenţie în funcţie de specialitate | Dotarea | |
| 1. | Salvare şi prim ajutor | - ambulanţă | |
| 2. | Stingerea incendiilor cu apă şi spumă | - autospecială de lucru cu apă şi spumă, motopompă sau utilaj mobil | |
| 3. | Stingerea incendiilor cu pulberi şi gaze | - autospecială de lucru cu pulberi şi gaze | |
| 4. | Intervenţie la înălţime | - autoscară | |
| 5. | Intervenţie la inundaţie şi/sau înec | - barcă pneumatică de salvare | |
| 6. | Descarcerare | - autospecială de descarcerare | |
| 7. | Decontaminare şi protecţie NBC | - autospecială sau utilaj | |
| 8. | Suport logistic al intervenţiilor | - autocamion, tractor, remorcă auto sau alt utilaj | |
| 9. | Cercetare-căutare | - autoturism |
la criteriile de performanţă
CRITERII SPECIFICE
care stau la baza dotării cu mijloace
tehnice şi materiale a serviciilor voluntare
pentru situaţii de urgenţă
| Nr. crt. | Categoriile de mijloace tehnice | Criteriile specifice | |
| 1. | Autospeciale şi utilaje de intervenţie | - natura şi volumul operaţiunilor de intervenţie | |
| - caracteristicile şi performanţele tehnico-tactice ale autospecialelor şi utilajelor | |||
| - duratele normale de exploatare a autospecialelor şi utilajelor | |||
| 2. | Echipament şi mijloace de protecţie | - natura şi periculozitatea specifică a operaţiunilor de intervenţie | |
| - efectele negative ale agenţilor dinamici, termici, electromagnetici şi biologici specifici evenimentelor periculoase potenţiale | |||
| - numărul de persoane care participă la operaţiuni | |||
| - durata normală de folosinţă a echipamentului | |||
| 3. | Aparatură de transmisiuni şi informatică | - mărimea şi particularităţile sectorului de competenţă din punct de vedere al comunicaţiilor | |
| - numărul de formaţii, echipaje/grupe şi echipe, precum şi efectivele acestora | |||
| - numărul de personal cu atribuţii de conducere | |||
| 4. | Substanţe necesare intervenţiei | - numărul şi caracteristicile tehnice ale autospecialelor | |
| - frecvenţa şi numărul intervenţiilor, precum şi consumul estimat de substanţe | |||
| 5. | Mijloace de transport | - numărul de utilaje ce trebuie tractate | |
| - efectivele şi materialele ce trebuie transportate | |||
| - normele de alocare la drepturi | |||
| - durata normală de exploatare |
la criteriile de performanţă
DOCUMENTELE
de organizare, desfăşurare şi conducere a
activităţii serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă
I. Dosarul privind organizarea şi înzestrarea serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă
I.1. Hotărârea consiliului local de înfiinţare, organigrama şi numărul de personal ale serviciului voluntar
I.2. Contractele de voluntariat încheiate între consiliul local şi voluntari
I.3. Contractele de intervenţie
I.4. Tabel nominal cu personalul, în funcţie de structurile din care acesta face parte, şi modul de înştiinţare
I.5. Tabel cu necesarul de tehnică, aparatură şi materiale, în funcţie de structura serviciului voluntar
I.6. Tabel cu materialele şi tehnica existente în dotare
I.7. Evidenţa referatelor prin care se solicită completarea dotării cu tehnică, aparatură şi materiale a serviciului voluntar, întocmite de şeful serviciului
I.8. Schema legăturilor de comunicaţii ale forţelor ce acţionează în cazul situaţiilor de urgenţă
II. Regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă
III. Dosar privind intervenţia serviciului voluntar
III.
1.Planuri de intervenţie (de răspuns) în funcţie de riscurile identificate în sectorul de competenţă
III.
2.Planuri de cooperare
III.
3.Planul de evacuare în caz de urgenţă
III.
4.Planurile sau schiţele localităţilor din sectorul de competenţă pe care sunt marcate zonele locuite, amplasarea agenţilor economici şi instituţiilor, sursele de alimentare cu apă, zonele greu accesibile şi vulnerabile la riscuri
III.
5.Planul de analiză şi acoperire a riscurilor
IV. Dosar privind pregătirea personalului
IV.
1.Planul de pregătire profesională anuală şi lunară, pe teme şi exerciţii
IV.
2.Registrul de evidenţă a participării la pregătirea profesională şi calificativele obţinute
IV.
3.Planificarea exerciţiilor şi aplicaţiilor
V. Dosar operativ
V.1. Registrul cu note de anunţare şi de evidenţă a intervenţiilor
V.2. Organizarea intervenţiei pe ture de serviciu
V.3. Raportul de intervenţie
VI. Registrul istoric al serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă
VII. Registrul de control
VIII. Programul de măsuri în vederea acordării asistenţei pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă la gospodăriile populaţiei
VIII.
1.Graficul controalelor la gospodăriile populaţiei
VIII.
2.Carnetele cu constatările rezultate din controale
IX. Dosar tehnic
IX.
1.Planul de asistenţă la autospecialele şi utilajele de intervenţie
IX.
2.Dosarul tehnic al mijloacelor de înştiinţare-alarmare
la criteriile de performanţă
STRUCTURA-CADRU
a regulamentului de organizare şi funcţionare a
serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă
–hotărârea consiliului local de constituire a serviciului voluntar;
–prezentarea succintă a activităţii serviciului voluntar în funcţie de tipurile de risc gestionate;
–alte date de interes general.
–conducerea şi structura organizatorică;
–relaţiile dintre structurile serviciului voluntar:
–ierarhice;
–funcţionale;
–organizarea pe ture a serviciului voluntar;
–atribuţiile serviciului voluntar:
–atribuţiile compartimentului/specialiştilor de prevenire;
–atribuţiile formaţiilor de intervenţie:
atribuţiile echipajelor/grupelor de intervenţie;
atribuţiile echipelor specializate;
–atribuţiile atelierului.
–atribuţiile şefului de serviciu;
–atribuţiile şefului de compartiment/specialistului de prevenire;
–atribuţiile şefului formaţiei de intervenţie;
–atribuţiile şefului echipajului/grupei de intervenţie;
–atribuţiile şefului echipei specializate;
–atribuţiile conducătorilor autospecialelor de intervenţie;
–atribuţiile mecanicului de utilaj;
–atribuţiile membrilor echipajelor/grupelor de intervenţie şi echipelor specializate.
–relaţiile de coordonare;
–relaţiile de control;
–relaţiile de cooperare;
–relaţiile de îndrumare.
–modul de finanţare, dotare, exploatare, întreţinere, evidenţă şi control al patrimoniului.
–stabilirea modului de pregătire de specialitate şi fizică a personalului;
–participarea la cursuri de calificare şi atestare;
–participarea la concursurile profesionale.
–dispoziţii privind obligativitatea cunoaşterii şi aplicării prevederilor regulamentului de către personalul serviciului voluntar;
–dispoziţii privind intrarea în vigoare a regulamentului.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
