Decizie nr. 159 din 22 aprilie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Emil Stratulat şi Liliana Stratulat în Dosarul nr. 7.371/2002 al Tribunalului Sibiu.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 451C/2002 şi nr. 528C/2002, având în vedere ca obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este identic cu cel al cauzei menţionate.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 451C/2002 şi nr. 528C/2002 la Dosarul nr. 450C/2002, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând ca asupra constituţionalităţii textelor legale criticate Curtea s-a pronunţat prin deciziile nr. 191/2002, nr. 71/2002 şi nr. 73/2003, statuand ca acestea sunt constituţionale. Precizează că nu au intervenit elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierile din 11 noiembrie 2002 şi din 3 decembrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 7.371/2002, nr. 7.372/2002 şi nr. 6.794/2002, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Emil Stratulat, Liliana Stratulat, Elisabeta Huditean, Dan Huditean şi Marius Gheorghe Gligor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. În opinia autorilor excepţiei "vânzarea-cumpărarea unor imobile, iniţial valabilă în baza Legii nr. 112/1995, este declarata retroactiv nevalabila, ceea ce înseamnă ca Legea nr. 10/2001 se aplică şi unor situaţii legal constituite pe baza unor legi anterioare".

Tribunalul Sibiu apreciază ca dispoziţiile legale atacate nu contravin prevederilor constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispoziţiile criticate care fac obiectul excepţiei nu încalcă principiul neretroactivitatii. Alin. (1) al art. 46 nu face decât sa întărească validitatea unor acte anterioare Legii nr. 10/2001, încheiate cu respectarea legilor în vigoare la acea data. De asemenea, se arata ca prin alin. (2) al aceluiaşi articol se asigura stabilitatea raporturilor juridice, fără a aduce elemente de noutate. În ceea ce priveşte alin. (4) al art. 46, se arata ca acest alineat nu face decât să constate nulitatea absolută a unor acte, dar ca aceasta nulitate nu operează în temeiul Legii nr. 10/2001, ci ca urmare a nerespectării unor dispoziţii imperative ale legilor în vigoare la data încheierii acelor acte. În concluzie se apreciază ca dispoziţiile legale criticate de autorii excepţiei sunt constituţionale.

Guvernul apreciază ca dispoziţiile alin. (1) şi cele ale alin. (4) ale art. 46 reprezintă o consacrare a principiului neretroactivitatii legii, în sensul că încheierea actelor juridice şi regimul juridic al nulităţii acestora sunt reglementate de legea în vigoare la momentul încheierii lor. În ceea ce priveşte alin. (2) al art. 46, se arata ca ipoteza este aceea a actului de înstrăinare a bunului altuia, considerându-se ca aceste dispoziţii reprezintă o aplicare a principiului constituţional al ocrotirii proprietăţii private şi al bunei-credinţe a celui care a devenit proprietar al imobilului.

În concluzie, se apreciază ca dispoziţiile art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arata ca în ce priveşte dispoziţiile alin. (1) şi (4) al art. 46 acestea reprezintă o consacrare a principiului tempus regit actum. Sub acest aspect Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenta sa că nu intră în competenţa Curţii controlul aplicării dispoziţiilor unor legi sub raportul acţiunii lor în timp, ci numai constatarea dacă sub aspectul retroactivitatii aceste dispoziţii sunt în concordanta cu Constituţia.

În concluzie, apreciază ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are următorul conţinut:

–Art. 46 alin. (1), (2) şi (4): "(1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.

(2)Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credinţa.

[...]

(4)Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării."

Textul constituţional invocat de autorii excepţiei ca fiind încălcat este cel al art. 15 alin. (2).

Examinând criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, urmând a fi respinse.

În realitate, autorii excepţiei solicita Curţii să se pronunţe asupra aplicării în timp a prevederilor legale considerate de aceştia ca fiind neconstituţionale. Or, sub acest aspect, jurisprudenta Curţii Constituţionale a statuat în mod constant că nu intră în competenţa Curţii controlul aplicării dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii lor în timp, ci numai constatarea dacă, sub aspectul retroactivitatii, aceste dispoziţii sunt în concordanta cu Constituţia. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, şi Decizia nr. 171 din 2 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999.

Art. 46 alin. (1) din lege, recunoscând validitatea actelor juridice de înstrăinare încheiate cu respectarea legilor în vigoare la acea data, consacra riguros, în materia ce face obiectul reglementării, principiul tempus regit actum. De altfel, asupra constituţionalităţii art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 55 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 8 aprilie 2002, statuand ca acest text este constituţional.

Soluţia pronunţată în aceasta decizie este valabilă şi în aceasta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.

Cat priveşte alin. (2) al art. 46, soluţia legislativă consacrată prin acest text nu aduce nimic nou şi, drept urmare, nu se poate considera ca acest text de lege produce efecte retroactive prin încălcarea principiului neretroactivitatii.

Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002. În aceasta decizie Curtea, aplicând principiul ocrotirii bunei-credinţe şi pe cel al aparentei de drept, a decis ca acest text este constituţional, dat fiind ca soluţia pe care o consacra nu are nimic novator şi, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.

Atât soluţia, cat şi considerentele din aceasta decizie sunt valabile şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.

Cat priveşte art. 46 alin. (4), Curtea constata ca acest text de lege nu are un caracter novator faţă de reglementarea preexistenta, cauza de nulitate existând încă de la încheierea actului. Pentru a exista retroactivitate ar trebui ca între cele doua prevederi să fie o deosebire, iar noua reglementare să se aplice situaţiilor juridice anterioare intrării sale în vigoare. Dar cum în acest caz sancţiunea care intervine este aceeaşi atât la momentul încheierii actului, cat şi în cazul noii legi, se observa ca exista o continuitate care exclude, prin ipoteza, retroactivitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001, excepţie ridicată de Emil Stratulat, Liliana Stratulat, Elisabeta Huditean, Dan Huditean şi Marius Gheorghe Gligor în dosarele nr. 7.371/2002, nr. 7.372/2002 şi nr. 6.794/2002 ale Tribunalului Sibiu.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

─────────────────