Decizie nr. 1.072 din 16 septembrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Nica Leon în Dosarul nr. 6.335/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii, având în vedere că încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale datează din 15 decembrie 2009.

Curtea respinge cererea autorului excepţiei, apreciind că, în termenul scurs de la data sesizării sale, acesta avea suficient timp să îşi angajeze un apărător. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6.335/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Nica Leon într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este neconstituţională datorită impunerii obligaţiei timbrării acţiunii în funcţie de valoarea cererii, taxă fără de care este refuzat accesul la instanţă, pe criterii discriminatorii, de avere. Menţionează, în acest context, faptul că acces "liber" nu poate avea decât semnificaţia de acces "fără îngrădiri, oprelişti, fără bani", şi nici cea oferită în interpretarea legiuitorului, a instanţelor judecătoreşti şi a celei de contencios constituţional, potrivit căreia acces liber la justiţie nu înseamnă şi acces gratuit la acest serviciu public. De altfel, Legea nr. 146/1997 este contrară şi prevederilor din Legea nr. 303/2004 şi Legea nr. 304/2004, prin care, de asemenea, este garantat accesul liber la justiţie.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Autorul excepţiei consideră că actul normativ criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4) referitoare la valorile supreme ale statului român, art. 4 alin. (2) prin care este interzisă discriminarea cetăţenilor pe criterii de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 privind fidelitatea faţă de ţară, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului şi art. 154 privind conflictul temporal de legi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv, art. 1 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţie privind protecţia proprietăţii, Directiva 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere, prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii, precum şi prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a mai fost supusă controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare, formulate chiar de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate.

Astfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 494 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, sau Decizia nr. 845 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007, Curtea, soluţionând excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor ca şi în cauza de faţă, a constatat, în esenţă, că accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului.

Neintervenind elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestor decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

De asemenea, Curtea reţine că, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, justiţiabilii pot obţine scutiri, reduceri, amânări sau eşalonări de la plata taxelor judiciare de timbru.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Nica Leon în Dosarul nr. 6.335/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Karoly