Decizie nr. 24 din 20 ianuarie 2005

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1 şi 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 3.604/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei şi se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepţiei arată că rezolvarea cererii sale de recuzare este dată în competenţa aceleiaşi instanţe contestate, întrucât nu exista o altă instanţă superioară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Or, această situaţie este de natură a-i aduce atingere dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care presupune, printre altele, soluţionarea cererii de către o instanţă superioară, independentă şi imparţială.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de contencios constituţional, ocazie cu care Curtea, prin Decizia nr. 241 din 27 mai 2004, a respins ca nefondată o critică similară. De altfel, până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei mai sus amintite.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.604/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 1 şi 5 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Alexandru Rădulescu în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei cereri de recuzare a tuturor judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a antepronunţat în cauză şi, potrivit textului legal criticat, o eventuală cerere de recuzare a întregii instanţe ar trebui soluţionată de o instanţă superioară, care, potrivit legii, nu există. Or, rezolvarea unei asemenea cereri tot de către instanţa contestată este de natură a-i încălca dreptul autorului excepţiei la un proces echitabil, care implică printre altele o instanţă superioară independentă şi imparţială.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, deoarece autorul excepţiei nu a indicat nici unul dintre textele Constituţiei României presupuse a fi încălcate de dispoziţiile legale criticate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, astfel încât legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, cum sunt cele referitoare la recuzare, precum şi modalităţi diferite de exercitare a drepturilor procesuale. De asemenea, potrivit art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Rezultă, aşadar, că, potrivit Constituţiei, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, cazurile în care şedinţele de judecată nu sunt publice, precum şi căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. Procedura de soluţionare a cererilor de abţinere sau de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată, fiind reglementată în conformitate cu prevederile constituţionale.

Cu privire la concordanţa legii procesuale româneşti cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul persoanei la un proces echitabil, Guvernul arată că modul de reglementare a cererii de recuzare împiedică tergiversarea unei asemenea cereri, asigurând soluţionarea cauzei cu celeritate. Judecarea cererii de recuzare fără citarea părţilor are ca scop evitarea prelungirii nejustificate a cauzei şi nu se poate vorbi despre încălcarea principiului dreptului la un proces echitabil, de vreme ce dispoziţiile legale criticate dau expresie preocupărilor legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora.

Avocatul Poporului arată că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie făcute în formă scrisă şi motivate. Consideră că numai Curtea este în măsură să decidă asupra cadrului constituţional în care urmează să fie examinată excepţia invocată.

Pe fondul excepţiei, Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 52 alin. 1 şi 5 din Codul de procedură penală nu contravin nici unui text din Legea fundamentală, motiv pentru care le consideră constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 1 şi 5 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Abţinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţă secretă, fără participarea celui ce declară că se abţine sau care este recuzat. [...]

Abţinerea sau recuzarea care priveşte întreaga instanţă trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător şi se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. Aceasta, în cazul când găseşte întemeiată abţinerea sau recuzarea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a produs abţinerea sau recuzarea."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care reglementează acelaşi drept.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedură penală s-a mai pronunţat, statuând că acestea sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 241 din 27 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 24 iunie 2004, pronunţându-se în legătură cu critica potrivit căreia art. 52 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea a constatat că textul legal criticat este în deplină concordanţă cu art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală şi cu art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), ale art. 127 şi 129, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, cazurile în care şedinţele de judecată nu sunt publice, precum şi căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. Prin urmare, procedura de soluţionare a cererilor de recuzare făcând parte integrantă din procedura de judecată, reglementarea acesteia este în deplină concordanţă cu prevederile fundamentale.

Ca urmare, nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei, întrucât dispoziţiile legale privitoare la procedura de soluţionare a cererii de recuzare nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, respectiv de cele ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci, dimpotrivă, dau expresie preocupării legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerinţelor unui proces echitabil.

Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1 şi 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 3.604/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2005.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru