Hotărîre nr. 741 din 3 iulie 1990

Guvernul României hotărăşte:

Articolul 1

Unităţile economice de stat sînt obligate sa plătească la bugetul statului o parte din acumularea realizată din activitatea totală, sub forma impozitului pe beneficiu, potrivit prezentei hotărîri.

Articolul 2

Impozitul pe beneficiu se datorează de către unităţi economice, precum şi de către centrale, companii, trusturi, societăţi comerciale, grupuri şi alte unităţi asimilate acestora*), pentru unităţile componente cu gestiune economică, fără personalitate juridică din: industrie, construcţii, transporturi, telecomunicaţii, aprovizionare tehnico-materială, comerţ, turism, informatica, cercetare, proiectare contractari-achiziţii, cultura şi arta, agricultura de stat, silvicultura şi prestări de servicii.

Întreprinderile producătoare de energie electrica, cărbune şi minereuri nu au obligaţia calculării şi varsarii la buget a impozitului pe beneficiu.

Notă *) Denumite în continuare în prezenta hotărîre "unităţi plătitoare".

Articolul 3

Unităţile prevăzute la art. 2 din prezenta hotărîre nu mai efectuează vărsăminte din beneficiu la bugetul statului.

Articolul 4

Impozitul pe beneficiu se calculează cu cote progresive, diferenţiate în funcţie de nivelul rentabilitatii unităţii plătitoare.

Cotele de impozit sînt cele prevăzute în anexa la prezenta hotărîre şi se aplică asupra beneficiului impozabil.

Beneficiul impozabil reprezintă diferenţa dintre veniturile din activitatea totală şi cheltuielile aferente acestora, din care se scad sumele care, potrivit legii, se suporta direct din rezultatele financiare.

Articolul 5

Rentabilitatea care se are în vedere la încadrarea unităţilor plătitoare în cotele de impozit se determina ca raport între beneficiul impozabil şi cheltuielile totale de producţie sau de circulaţie.

Articolul 6

Impozitul pe beneficiu se calculează lunar, în funcţie de beneficiul efectiv realizat şi de rentabilitatea realizată, cumulat de la începutul anului.

Vărsămintele din impozitul pe beneficiu se efectuează lunar, se recalculează şi regularizează cu bugetul statului cumulat de la începutul anului pe baza realizarilor din Situaţia principalilor indicatori economico-financiari şi a bilanţurilor contabile pe 20 ale lunii următoare în cursul anului şi pe 25 ianuarie pentru bilanţul la 31 decembrie. În cazul în care ziua de plată este nelucrătoare, vărsămîntul se efectuează în ziua lucrătoare imediat următoare acesteia.

Sumele vărsate în plus la bugetul statului faţă de cele efectiv datorate se compensează cu sumele datorate pentru perioada imediat următoare sau se restituie unităţilor plătitoare în termen de 5 zile de la cererea acestora.

Vărsămîntul se efectuează la bugetul republican sau local în funcţie de subordonarea unităţii plătitoare.

Beneficiul rămas după plata impozitului pe beneficiu se utilizează de unităţile plătitoare pentru constituirea fondurilor proprii, potrivit reglementărilor legale în vigoare.

Articolul 7

În situaţia în care, după plata impozitului pe beneficiu, unele unităţi plătitoare nu pot să-şi asigure constituirea fondurilor proprii, potrivit legii, Ministerul Finanţelor poate acorda, în cazuri bine justificate, reduceri ale cotelor de impozit.

Cererile pentru reducerea cotelor de impozit, precum şi datele de fundamentare a acestora, avizate de ministere sau alte organe centrale sau locale, după caz, vor fi depuse de unităţile plătitoare la Ministerul Finanţelor.

Articolul 8

Unităţile plătitoare care utilizează cel puţin 80% din beneficiul rămas după plata impozitului pentru investiţii în scop productiv beneficiază de o reducere a cotei de impozit cu 20%, urmînd ca sumele să fie folosite cu aceeaşi destinaţie.

Calculul şi regularizarea cu bugetul statului a sumelor aferente reducerii cotei de impozit se face pînă la data de 20 ianuarie a anului următor şi se reflecta în beneficiul unităţilor respective, al anului de baza.

Articolul 9

Unităţile plătitoare au obligaţia de a depune la direcţiile financiare judeţene şi la direcţia generală financiară a municipiului Bucureşti, pînă la data de 15 noiembrie a fiecărui an, declaraţia de impunere pentru anul următor, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanţelor.

Unităţile nou înfiinţate au obligaţia de a depune declaraţia de impunere în termen de 30 zile de la data înregistrării acestora la organele în drept.

Articolul 10

Obligaţia calculării şi răspunderea pentru efectuarea plăţii în termen a impozitului pe beneficiu revine unităţilor plătitoare.

Neplata impozitului pe beneficiu datorat bugetului statului la termenele legale, atrage după sine plata unei majorări de 0,05% la suta asupra sumei datorate, pentru fiecare zi de întîrziere.

În cazuri justificate, Ministerul Finanţelor poate aproba reducerea sau scutirea de plată a majorărilor de întîrziere.

Articolul 11

Verificarea corectei determinări a sumelor datorate bugetului statului ca impozit pe beneficiu, precum şi a modului în care sînt respectate prevederile prezentei hotărîri se face de către organele financiare şi bancare.

Articolul 12

Ministerul Finanţelor va lua măsuri pentru a introduce modificările corespunzătoare în indicatorii financiari pe anul 1990, pe baza datelor prezentate de organele tutelare ale unităţilor plătitoare.

Articolul 13

Prevederile prezentei hotărîri se aplică experimental, începînd cu data de 1 ianuarie 1990, urmînd ca, pe baza bilanţului contabil la 30 iunie 1990, să se efectueze recalcularea şi regularizarea cu bugetul statului a vărsămintelor.

În funcţie de rezultatele obţinute în anul 1990, Ministerul Finanţelor va prezenta, pînă la data de 15 martie 1991, propuneri de imbunatatire a prevederilor referitoare la impozitul pe beneficiu.

Articolul 14

Pe data prezentei hotărîri, orice alte prevederi contrare se abroga.

PRIM-MINISTRU

PETRE ROMAN

Anexa

COTELE DE IMPOZIT PE BENEFICIU