Ordin nr. 2.682 din 13 iunie 2003

În temeiul prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice şi ale art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 28/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Cultelor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul culturii şi cultelor emite următorul ordin:

Articolul 1

Se aprobă Normele metodologice de clasare şi evidenta a monumentelor istorice, prevăzute în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2

Se aprobă formularul Listei monumentelor istorice, prevăzut în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 3

Se aprobă formularul Fisei analitice de evidenta a monumentelor istorice şi al Fisei minimale de evidenta a monumentelor istorice, prevăzute în anexa nr. 3 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 4

Direcţia monumentelor istorice din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Articolul 5

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul culturii şi cultelor,

Razvan Theodorescu

Bucureşti, 13 iunie 2003.

Nr. 2.682.

Anexa 1

NORME METODOLOGICE

de clasare şi evidenta a monumentelor istorice

Capitolul IDispoziţii generale

Articolul 1

Clasarea şi evidenta monumentelor istorice se realizează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice şi ale prezentelor norme metodologice, emise de Ministerul Culturii şi Cultelor, cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

Articolul 2

(1)Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobil, conform art. 7 din Legea nr. 422/2001.

(2)Evidenta monumentelor istorice rezultă din procedura de alcătuire a fisei fiecărui monument, în care sunt consemnate informaţiile tehnice şi ştiinţifice, toate intervenţiile umane, precum şi modificările naturale survenite în decursul timpului, în condiţiile Legii nr. 422/2001 şi potrivit prezentelor norme metodologice.

Capitolul IIProcedura de alcătuire a fisei monumentelor istorice

Articolul 3

Fişa de evidenta a unui monument istoric este alcătuită de către un specialist atestat de Ministerul Culturii şi Cultelor, potrivit legii, din cadrul Serviciului de monumente istorice din direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti. În cazul în care în cadrul direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, nu este încadrat un specialist atestat, fişa de evidenta este alcătuită de către un expert sau specialist atestat de Ministerul Culturii şi Cultelor, potrivit legii.

Articolul 4

Etapele pe care specialistul sau, după caz, expertul prevăzut la art. 3 trebuie să le urmeze în vederea alcătuirii fisei de evidenta a unui monument istoric sunt următoarele:

a)cercetarea monumentului istoric pe teren, urmărindu-se:

–verificarea denumirii oficiale, a denumirilor anterioare şi, după caz, a hramului bisericii sau a denumirii ansamblului;

–verificarea adresei corecte;

–descrierea imobilului;

–stabilirea datei construirii, a istoricului şi a stării de conservare;

–schita de plan;

–fotografii ale imobilului;

b)obţinerea de informaţii de la autoritatea administraţiei publice locale în legătură cu:

–regimul juridic al proprietăţii, actual şi anterior;

–planul cadastral al imobilului;

–reglementările urbanistice în care se înscrie imobilul;

c)obţinerea de informaţii bibliografice şi de arhiva:

–stabilirea ctitorului, a finanţatorului sau a autorului, după caz;

–stabilirea lucrărilor anterioare de restaurare;

–analiza proiectelor anterioare de restaurare;

–cercetarea altor surse de documentare.

Articolul 5

(1)Fişa de evidenta a unui monument istoric se redactează astfel:

a)inserarea codurilor anterioare;

b)sinteza informaţiilor asupra fiecărui capitol şi camp din fişa;

c)completarea campurilor fisei, pe computer;

d)inserarea codului primit în Lista monumentelor istorice.

(2)Fişa de evidenta completată potrivit alin. (1) este transmisă, pe suport hârtie şi magnetic, Direcţiei monumentelor istorice din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, unde este înregistrată de către inspectorul de zona.

(3)Direcţia monumentelor istorice transmite fişa de evidenta prevăzută la alin. (2) Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, în vederea verificării criteriilor de clasare utilizate.

Articolul 6

(1)Lista monumentelor istorice se întocmeşte de către specialiştii Direcţiei ştiinţifice din cadrul Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, pe baza fişelor de evidenta a monumentelor istorice, întocmite potrivit art. 4 şi 5, cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, după caz, al Comisiei Naţionale de Arheologie.

(2)Lista monumentelor istorice se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se actualizează la fiecare 5 ani.

(3)Lista monumentelor istorice sta la baza întocmirii cadastrului de specialitate al monumentelor istorice.

Capitolul IIICriterii de clasare

Articolul 7

(1)Criteriul de clasare este un standard calitativ şi cantitativ pe baza căruia se evalueaza semnificatia şi importanţa culturală a bunurilor imobile şi se determina categoria juridică a patrimoniului cultural naţional imobil din care fac parte aceste bunuri, respectiv grupa A sau B de monumente istorice.

(2)Clasarea unui imobil se realizează în baza următoarelor criterii:

a)criteriul vechimii;

b)criteriul referitor la valoarea arhitecturala, artistică şi urbanistica;

c)criteriul referitor la frecventa, raritate şi unicitate;

d)criteriul referitor la valoarea memorial-simbolica.

Articolul 8

(1)Calificativele acordate unui imobil în baza criteriului vechimii sunt următoarele:

a)imobil ridicat până în anul 1775 - excepţional;

b)imobil ridicat între anii 1775-1830 - foarte mare;

c)imobil ridicat între anii 1830-1870 - mare;

d)imobil ridicat între anii 1870-1920 - medie;

e)imobil ridicat între anii 1920-1960 - mica;

f)imobil ridicat după anul 1960 - nulă.

(2)Evaluarea în baza criteriului vechimii este ponderată de autenticitatea conceptiei, materialelor şi procedeelor de construcţie şi a amplasamentului, invers proporţional cu vechimea imobilului.

(3)La acordarea calificativelor în baza criteriului vechimii se au în vedere şi:

a)vechimea iniţială a imobilului şi a interventiilor ulterioare;

b)vechimea elementelor componente ale imobilului;

c)vestigiile arheologice atestate, aparţinând unor imobile anterioare celui care face obiectul evaluării;

d)ponderea elementelor componente, provenite din intervenţiile ulterioare ridicării imobilului.

Articolul 9

(1)Criteriul referitor la valoarea arhitecturala, artistică şi urbanistica are drept scop stabilirea valorii imobilului din punct de vedere estetic, funcţional şi tehnic.

(2)În privinta imobilului care nu prezintă valoare arhitecturala, artistică şi urbanistica nu se declanseaza procedura de clasare.

(3)Calificativele acordate în baza criteriului referitor la valoarea arhitecturala, artistică şi urbanistica sunt: excepţional, foarte mare, mare, medie, mica.

(4)La acordarea calificativelor în baza criteriului referitor la valoarea arhitecturala, artistică şi urbanistica se au în vedere:

a)coerenta planimetrica şi structurală, precum şi conceptia tehnica;

b)plastica arhitecturala a fatadelor şi a interioarelor;

c)componentele artistice valoroase;

d)valoarea diferitelor părţi componente şi ponderea celor care conferă imobilului un anumit caracter;

e)relaţia cu contextul urban şi natural, apartenenţa la un ansamblu sau sit construit ori natural, păstrat parţial sau total;

f)reprezentativitatea în cadrul unui program, unor politici urbane sau al unor tipologii;

g)reprezentativitatea pentru o epoca istorica, autor sau stil;

h)semnificatia pentru o anumită arie istorico-geografică.

Articolul 10

(1)Criteriul referitor la frecventa, raritate şi unicitate are drept scop stabilirea valorii imobilului din punct de vedere al frecvenţei şi raritatii imobilului, componentelor acestuia sau a ansamblului.

(2)Calificativele acordate în baza criteriului referitor la frecventa, raritate şi unicitate sunt: excepţional, foarte mare, mare, medie, mica.

(3)La acordarea calificativelor în baza criteriului referitor la frecventa, raritate şi unicitate se au în vedere:

a)unicitatea imobilului, componentelor sau a ansamblului;

b)dacă reprezintă cap de serie pentru o zona istorico-geografică, etnografica sau pentru un autor;

c)raritatea sau apartenenţa la o serie restrânsă pentru o zona istorico-geografică, etnografica sau pentru o perioadă istorica;

d)tipicitatea pentru o zona istorico-geografică, etnografica, pentru un stil sau pentru o epoca;

e)frecventa obiectivelor valoroase într-un ansamblu istoric constituit.

Articolul 11

(1)Criteriul referitor la valoarea memorial-simbolica are drept scop stabilirea valorii imobilului din punct de vedere al simbolisticii pe care o prezintă imobilul în cauza.

(2)La acordarea calificativelor în baza criteriului referitor la valoarea memorial-simbolica se au în vedere:

a)imobilele legate de anumite momente şi locuri istorice, culturale, politice sau sociale, precum şi cele reprezentative pentru anumite personalităţi;

b)construcţiile anterioare dispărute, de importanţa istorica recunoscută, atestate prin orice surse, documentare sau arheologice;

c)prezenta în memoria comunităţii, la nivel naţional sau local;

d)dacă imobilul respectiv este legat de anumite traditii locale.

Articolul 12

(1)În vederea clasarii unui imobil în grupa A a monumentelor istorice este necesar:

a)acordarea cel puţin a unui calificativ excepţional, cu excepţia imobilelor incluse în Lista patrimoniului mondial şi a celor din Lista indicativa de includere în Lista patrimoniului mondial;

b)acordarea cel puţin a calificativului mare la toate criteriile de clasare, cu excepţia criteriului referitor la valoarea memorial-simbolica;

c)acordarea cel puţin a unui calificativ foarte mare, a unui calificativ mare şi a unui calificativ medie.

(2)În vederea clasarii unui imobil în grupa B a monumentelor istorice este necesară acordarea a cel puţin trei calificative medie, cu excepţia cazurilor în care, în funcţie de zona istorico-geografică, la criteriul vechime se acordă calificativul mica.

Capitolul IVProcedura de clasare

Articolul 13

(1)Procedura de clasare se declanseaza de către direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, astfel:

1.din oficiu, în următoarele situaţii:

a)pentru bunurile imobile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;

b)pentru bunurile imobile aflate în proprietatea cultelor religioase;

c)pentru bunurile imobile descoperite intamplator sau în cadrul unor cercetări arheologice sistematice;

2.la cererea sau, după caz, la propunerea:

a)proprietarului bunului imobil, a muzeului municipal sau judeţean;

b)primarului localităţii, a consiliului local sau judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pe al cărui teritoriu administrativ se afla bunul imobil în cauza;

c)Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau Comisiei Naţionale de Arheologie;

d)asociaţiilor şi fundaţiilor legal constituite, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice.

(2)Dosarul de clasare se întocmeşte de către direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi se înaintează Direcţiei monumentelor istorice în termen de 15 zile de la înregistrarea cererii sau, după caz, a propunerii prevăzute la alin. (1) pct. 2. (3) Direcţia monumentelor istorice analizează dosarul de clasare, îl supune spre avizare Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, după caz, înaintează ministrului culturii şi cultelor propunerea de clasare sau de neclasare.

(4)În cazul în care dosarul de clasare este incomplet, Direcţia monumentelor istorice solicita direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în termen de 15 zile de la primirea dosarului, completarea acestuia. Direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, are obligaţia de a completa dosarul de clasare în termen de 15 zile de la comunicarea solicitării de completare.

Articolul 14

(1)Dosarul de clasare cuprinde:

1.documentaţia tehnica:

a)fişa analitica de evidenta, întocmită de direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, în a carei raza teritorială se afla imobilul;

b)harti şi planuri de situaţie;

c)releveul actual al imobilului;

d)fotografii interioare şi exterioare ale imobilului, ale împrejurimilor şi ale sitului, după caz;

e)date referitoare la folosinţă imobilului;

f)expertiza tehnica; depunerea la dosarul de clasare a expertizei tehnice este facultativă;

2.documentaţia istorica: studiu istorico-arhitectural întocmit de un specialist atestat în domeniul monumentelor istorice;

3.documentaţia privind situaţia juridică:

a)copii legalizate de pe actele care atesta dreptul de proprietate sau alte drepturi reale asupra imobilului;

b)copii legalizate de pe planul cadastral şi de pe cartea funciară;

4.acte administrative:

a)cerere, în cazurile prevăzute la art. 13 alin. (1) pct. 2;

b)referatul de specialitate al direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;

c)avizul comisiei regionale a monumentelor istorice, cu precizarea propunerii de clasare în grupa A sau, după caz, grupa B a monumentelor istorice;

d)referatul de specialitate al inspectorului de zona din cadrul Direcţiei monumentelor istorice din Ministerul Culturii şi Cultelor, cu susţinerea clasarii în grupa A sau, după caz, grupa B a monumentelor istorice;

e)avizul Secţiunii de evidenta a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice;

f)referatul de expertiza al unui specialist atestat de Ministerul Culturii şi Cultelor, în cazul în care este susţinută clasarea imobilului în alta grupa decât cea susţinută de către inspectorul prevăzut la lit. d).

(2)La cererea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, Institutul Naţional al Monumentelor Istorice fundamentează din punct de vedere ştiinţific clasarea monumentelor istorice.

Articolul 15

(1)Direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, au obligaţia de a comunică neîntârziat declanşarea procedurii de clasare, după caz, proprietarului, titularului dreptului de administrare sau, respectiv, titularului altui drept real asupra bunului imobil.

(2)De la data comunicării către proprietar sau către titularul altor drepturi reale a declanşării procedurii de clasare şi până la publicarea ordinului de clasare sau până la emiterea ordinului de neclasare, după caz, dar nu mai mult de 12 luni, bunului imobil în cauza i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice, potrivit legii.

Articolul 16

(1)În termen de 30 de zile de la primirea dosarului de clasare, Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice, în urma analizarii dosarului, adopta, după caz, hotărârea de clasare sau de neclasare.

(2)Bunul imobil în privinta căruia Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice a adoptat hotărârea de clasare se claseaza prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) Ordinul de clasare emis de ministrul culturii şi cultelor sau hotărârea de neclasare se comunică proprietarului şi titularilor de alte drepturi reale, precum şi autorităţii administraţiei publice locale, în termen de cel mult 30 de zile de la data emiterii.

Articolul 17

(1)Ordinul de clasare sau de neclasare poate fi contestat de proprietarul bunului imobil în cauza la Ministerul Culturii şi Cultelor în termen de 30 de zile de la data comunicării; contestaţia se soluţionează în termen de 30 de zile de la înregistrare.

(2)În cazul în care, prin votul a două treimi din numărul membrilor, Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice susţine hotărârea iniţială de clasare sau de neclasare, ministrul culturii şi cultelor este îndreptăţit sa respingă contestaţia.

(3)În cazul în care contestatarul este nemulţumit de răspunsul primit, acesta se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

(4)În cazul în care ordinul de clasare sau de neclasare a fost contestat în condiţiile legii, acesta rămâne definitiv după epuizarea căilor de atac.

(5)În cazul în care ordinul de clasare sau de neclasare nu este contestat în condiţiile legii, acesta rămâne definitiv după 30 de zile de la comunicarea lui în scris proprietarului şi autorităţilor administraţiei publice locale.

(6)La data rămânerii definitive a ordinului de neclasare, efectele aplicării prevederilor art. 15 alin. (2) încetează; reluarea procedurii de clasare nu poate interveni înainte de 3 ani, în absenta descoperirii unor elemente noi care să o justifice.

(7)În situaţia introducerii unei acţiuni în contencios administrativ împotriva ordinului de clasare, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile asupra bunului imobil în cauza, se aplică prevederile art. 15 alin. (2).

Articolul 18

(1)Ordinul de clasare se publică prin grija Ministerului Culturii şi Cultelor în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă.

(2)Calitatea de monument istoric a bunului imobil respectiv se înscrie de către proprietar, fără taxa, în cartea funciară, în termen de 30 de zile de la data publicării ordinului de clasare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 19

(1)În termen de 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului de clasare, direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, întocmesc şi comunică proprietarului Obligaţia privind folosinţă monumentului istoric, în care sunt precizate condiţiile şi regulile de utilizare sau de exploatare şi de întreţinere a bunului imobil în cauza şi care însoţeşte pe tot parcursul existenţei imobilului actele de proprietate, de concesiune sau de închiriere a imobilului în cauza.

(2)Obligaţia privind folosinţă monumentului istoric este servitute constituită în folosul imobilului şi se înscrie în cartea funciară de către proprietar în termen de 30 de zile de la data comunicării ei.

Articolul 20

Calitatea de monument istoric este marcată în mod obligatoriu pe bunul imobil printr-un însemn amplasat de reprezentanţii primăriei, în condiţiile legii.

Capitolul VProcedura de declasare

Articolul 21

(1)Declasarea este procedura de radiere din Lista cuprinzând monumentele istorice a unui bun imobil sau numai a unei părţi din acesta.

(2)Declasarea monumentelor istorice urmează aceeaşi procedura ca cea prevăzută pentru clasare. Ea este declansata din oficiu în oricare dintre situaţiile următoare:

a)descărcarea de sarcina arheologică, în cazul siturilor arheologice, conform avizului Comisiei Naţionale de Arheologie;

b)dispariţia monumentului istoric.

(3)Dosarul de declasare se întocmeşte de către direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi se înaintează Direcţiei monumentelor istorice.

(4)Dosarul de declasare este întocmit potrivit prevederilor art. 14 alin. (1), după caz.

(5)Direcţia monumentelor istorice analizează dosarul de declasare, îl supune spre avizare Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi înaintează ministrului culturii şi cultelor propunerea de declasare.

(6)În cazul în care dosarul de declasare este incomplet, Direcţia monumentelor istorice solicita direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în termen de 15 zile de la primirea dosarului, completarea acestuia. Direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, are obligaţia de a completa dosarul de declasare în termen de 15 zile de la comunicarea solicitării de completare.

(7)În privinta procedurii de declasare sunt aplicabile prevederile art. 15 şi ale art. 18 alin. (1).

Capitolul VIProcedura de schimbare a grupei de clasare

Articolul 22

(1)Schimbarea grupei de clasare a monumentelor istorice se face potrivit procedurii prevăzute pentru clasare.

(2)Dosarul de schimbare a grupei de clasare se întocmeşte de către direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi se înaintează Direcţiei monumentelor istorice în termen de 15 zile de la înregistrarea cererii sau, după caz, a propunerii prevăzute la art. 13 alin. (1) pct. 2. (3) Dosarul de schimbare a grupei de clasare este întocmit potrivit prevederilor art. 14 alin. (1), după caz.

(4)Direcţia monumentelor istorice analizează dosarul de schimbare a grupei de clasare, îl supune spre avizare Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, după caz, înaintează ministrului culturii şi cultelor propunerea de schimbare a grupei de clasare.

(5)În cazul în care dosarul de schimbare a grupei de clasare este incomplet, Direcţia monumentelor istorice solicita direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în termen de 15 zile de la primirea dosarului, completarea acestuia. Direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, are obligaţia de a completa dosarul de schimbare a grupei de clasare în termen de 15 zile de la comunicarea solicitării de completare.

(6)În privinta procedurii de schimbare a grupei de clasare sunt aplicabile prevederile art. 15 şi 18.

Capitolul VIIProcedura de clasare de urgenta

Articolul 23

(1)Clasarea de urgenta este procedura excepţionala prin care un bun imobil aflat în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizica este clasat în grupa A sau B, după caz, în vederea luării măsurilor urgente necesare pentru salvarea sa.

(2)Solicitarea declanşării procedurii de clasare de urgenta se face în termen de maximum 3 zile de la constatarea situaţiei de urgenta de către proprietar, primar sau de direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti; solicitarea se adresează Direcţiei monumentelor istorice.

(3)Împotriva ordinului de clasare de urgenta proprietarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ.

(4)Până la soluţionarea litigiului prevăzut la alin. (3), bunului imobil în cauza i se aplică dispoziţiile art. 15 alin. (2).Anexa 2

LISTA

monumentelor istorice

A. Structura Listei monumentelor istorice

Lista monumentelor istorice este structurată pe judeţe, iar în cadrul acestora, pe 6 categorii, în funcţie de natura lor:

–I. Arheologie

–II. Arhitectura

–III. Monumente de for public

–IV. Monumente memoriale/funerare

Capitolele Listei monumentelor istorice:

1.Codul

2.Denumirea oficială actuala

3.Denumirea oficială anterioară

4.Localitatea - municipiu, oraş, sat

5.Comuna, în cazul satelor

6.Adresa

7.Datare

8.Deţinător

9.Codul din Lista monumentelor istorice din 1991-1992.

B. Detalierea structurii

1.Codul:

O dată cu prima publicare a Listei monumentelor istorice în conformitate cu prevederile Legii nr. 422/2001, în anul 2004 fiecare monument istoric va primi un număr de cod propriu.

În componenta numărului de cod intra:

–indicativul numeric al judeţului în care se afla, respectiv 41 pentru municipiul Bucureşti;

–categoria funcţională căruia îi aparţine;

–numărul curent în cadrul fiecărei categorii;

–grupa valorică în care a fost încadrat: A, respectiv B.

2.Denumirea oficială actuala:

–numele oficial al monumentului istoric, cu care acesta a fost clasat;

–pentru biserici este obligatorie menţionarea hramului.

3.Denumirea oficială anterioară:

–numai în cazuri deosebit de relevante sau când monumentul istoric a intrat cu o anume denumire în literatura de specialitate.

4.Localitatea

Succesiunea monumentelor istorice în cadrul unui judeţ este:

–oraşul reşedinţa de judeţ;

–toate localităţile în ordinea alfabetica a localităţilor (oraşe, sate).

5.Comuna

Pentru comunele de care aparţin satele exista o rubrica specială, imediat după menţionarea satului.

6.Adresa

Succesiunea monumentelor istorice în cadrul unei localităţi:

–în localităţile în care exista străzi care se individualizează prin nume, criteriul este succesiunea alfabetica: nume propriu sau comun, numele de familie al unui personaj, dar precedat de prenumele sau;

–toate monumentele de pe aceeaşi strada apar în succesiunea numerelor poştale;

–în localităţile în care strazile nu poarta nume, identificarea monumentului se face prin numărul de casa/poştal;

–pentru monumentele din extravilan se indica repere topografice şi de toponimie locală.

7.Datare:

–cea consemnată în fişa analitica de evidenta.

8.Deţinător

Menţiuni: statul, primăria, cultul religios, privat.

9.Codul din Lista monumentelor istorice din 1991-1992

Lista monumentelor istorice va cuprinde, pentru monumentele înscrise în lista din 1991-1992, şi codul din aceasta, pentru o mai lesnicioasa identificare.

C. Principii metodologice de întocmire a Listei monumentelor istorice din 2004

1.Validarea calităţii de monument a obiectivelor înscrise în Lista monumentelor istorice din 1991-1992

2.Introducerea tuturor monumentelor clasate în intervalul 1992-2004

3.Radierea obiectivelor declasate din Lista monumentelor istorice din 1991-1992.

Anexa 3

FIŞA ANALITICA

de evidenta a monumentelor istorice

1.IDENTIFICARE

2.LOCALIZARE ADMINISTRATIVĂ/AMPLASAMENT

3.STATUT PROPRIETATE

4.DATARE

5.PERSOANE ŞI EVENIMENTE ASOCIATE ISTORIEI MONUMENTULUI

6.DESCRIERE

7.CONSERVARE, RESTAURARE, PREZERVARE

8.DOCUMENTARE/REFERINŢE

9.NIVELUL DE INTERES/CLASARE

10.SISTEMATIZAREA EVIDENTEI

FIŞA MINIMALA

de evidenta a monumentelor istorice*1)

1.IDENTIFICARE

2.LOCALIZARE ADMINISTRATIVĂ/AMPLASAMENT

3.STATUT PROPRIETATE

4.DATARE

5.PERSOANE ŞI EVENIMENTE ASOCIATE ISTORIEI MONUMENTULUI

6.DESCRIERE

7.CONSERVARE, RESTAURARE, PREZERVARE

8.DOCUMENTARE/REFERINŢE

9.NIVELUL DE INTERES/CLASARE

10.SISTEMATIZAREA EVIDENTEI

*1) Se completează numai capitolele şi rubricile marcate cu bold.