Decizie nr. 70 din 21 februarie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Way Media" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.736/299/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.462D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, reprezentată de Decizia nr. 287 din 27 martie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 15.736/299/2011, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Way Media" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat permite abuzul de drept şi arbitrarul. Arată că, de vreme ce, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, contravenţiile sunt incluse în sfera acuzaţiilor de natură penală la care se referă art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, sarcina probei trebuie să revină organului constatator, cu respectarea principiului legalităţii probelor. În această situaţie, procesul-verbal trebuie obligatoriu să fie semnat şi de un martor-asistent. Rolul martorului-asistent nu este de a depune mărturie cu privire la faptă, ci de a susţine corectitudinea întocmirii procesului-verbal de contravenţie, sub aspect procedural.

Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că textul de lege criticat are în vedere ipoteza în care în mod obiectiv nu există posibilitatea prezenţei unui martor. Subliniază că orice neajuns procedural anterior sesizării instanţei este suplinit prin numeroasele garanţii procesuale din faza de judecată, instanţa fiind cea care face cenzura de rigoare a actului dedus judecăţii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, respectiv deciziile nr. 287 din 27 martie 2012 sau nr. 584 din 5 iunie 2012.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale, precizând că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 676 din 15 decembrie 2005, nr. 299 din 11 martie 2008 şi nr. 584 din 5 iunie 2012.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publcată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare: "(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod."

În opinia autorului excepţiei, sunt nesocotite dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţie care garantează dreptul la apărare şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.353 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 9 decembrie 2010, în acord cu jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a reţinut caracterul constituţional al prevederilor art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. În acest sens, a observat că, prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, s-a reţinut că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului.

De asemenea, prin Decizia nr. 287 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 1 iunie 2012, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate stabilesc o regulă de procedură clară, precisă, de natură să ofere suficiente garanţii care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal fără participarea contravenientului şi să protejeze dreptul la un proces echitabil al acestuia.

În cauza de faţă îşi menţin valabilitatea atât cele statuate prin considerentele deciziilor menţionate, cât şi soluţia pronunţată de instanţa de control constituţional cu acele prilejuri.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Way Media" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.736/299/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu