Decizie nr. 498 din 30 iunie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Puskas-Valentin Zoltan - judecător

Daniela-Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Zorica Şimonca în Dosarul nr. 5.355/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.880D/2015.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. Arată că, din motivarea excepţiei, rezultă că se doreşte ca şi judecătoria învestită cu o plângere împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată să poată sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea unei chestiuni de drept. Or, potrivit textului de lege criticat, scopul acestei instituţii este acela de a se da o dezlegare cu privire la o chestiune de drept de care depinde soluţionarea fondului cauzei, ceea ce nu este cazul într-o procedură privind o plângere împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată. Apreciază că şi în această ipoteză există instrumente procedurale care pot fi folosite, şi anume promovarea unui recurs în interesul legii care să ducă la dezlegarea problemei de drept.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4.Prin Încheierea din 18 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.355/296/2015, Judecătoria Satu Mare - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Zorica Şimonca, cu ocazia soluţionării unei plângeri împotriva soluţiei de clasare.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că judecătoriile sunt învestite cu soluţionarea plângerilor împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată, de cele mai multe ori, în ultimă instanţă, situaţie în care hotărârile pronunţate de acestea sunt definitive. Cu toate acestea, completele de judecată ale judecătoriilor nu au posibilitatea, atunci când judecă în ultimă instanţă, să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu unei chestiuni de drept.

6.Judecătoria Satu Mare - Secţia penală arată că judecătoriile sunt învestite cu soluţionarea plângerilor împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată şi pronunţă hotărâri definitive, aşa cum prevede art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, exceptând situaţiile prevăzute de art. 341 alin. (9) din acelaşi act normativ. Astfel, ar putea să apară chestiuni de drept care să rămână nelămurite şi de care să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, judecătoriile nefiind printre instanţele enumerate la art. 475 din Codul de procedură penală ca putând să ceară lămurirea unei chestiuni de drept de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei cu toate că urmează să pronunţe o hotărâre definitivă.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. Apreciază că autoarea excepţiei doreşte de fapt completarea textului de lege criticat, ceea ce excede competenţei Curţii Constituţionale. În subsidiar, arată că pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept este o instituţie nouă, menită să asigure o practică unitară, prin interpretarea de către instanţa de casaţie a unor texte de lege care ar fi susceptibile de interpretări contradictorii sau cel puţin diferite. Având în vedere faptul că de lege lata există o singură cale de atac ordinară, cea a apelului, s-a introdus posibilitatea ca instanţa de judecată învestită cu soluţionarea apelului, deci cu soluţionarea în ultimă instanţă a cauzei, să poată solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu unei chestiuni de drept. În final, apreciază că cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014 sunt valabile, mutatis mutandis, şi în ceea ce priveşte prezenta cauză, astfel încât dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală sunt conforme cu prevederile art. 21 din Constituţie.

9.Avocatul Poporului arată că, "împrejurarea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, doar de către un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, este justificată prin faptul că hotărârea instanţei de fond sau a celei de apel poate fi supusă căilor de atac prevăzute de lege". De asemenea, apreciază că, "în cazul în care instanţele de judecată de fond sau apel ar avea posibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa supremă s-ar putea confrunta cu o avalanşă de sesizări în acest sens". Totodată, apreciază că "sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, doar în faţa unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, asigură părţilor un cadru procesual stabil, ceea ce determină previzibilitatea desfăşurării procesului, corespunzător noii viziuni a reglementării procesual penale". Astfel, apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere esenţei accesului liber la justiţie, părţile având posibilitatea să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, să beneficieze de un proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei lor într-un termen rezonabil.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

13.În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie.

14.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, titularii cererii de sesizare pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pot fi un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, care sunt învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă. Părţile pot solicita instanţei de judecată să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o cerere de pronunţare a unei hotărâri prealabile, însă instanţa are dreptul suveran de a aprecia asupra sesizării.

15.În acest context, din analiza încheierilor pronunţate de instanţa de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, pe de-o parte, autoarea excepţiei nu a solicitat instanţei de judecată sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile referitoare la o chestiune de drept, de a cărei lămurire depindea soluţionarea pe fond a cauzei sale, iar, pe de altă parte instanţa de judecată nu a apreciat necesar să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o cerere de pronunţare a unei hotărâri prealabile. Totodată, analizând încheierea de sesizare a instanţei de contencios constituţional, Curtea reţine că Judecătoria Satu Mare - Secţia penală a analizat legătura cu soluţionarea cauzei raportat la faptul că există situaţii în care judecătoria soluţionează cauze în ultimă instanţă, astfel că "ar putea să apară chestiuni de drept care să rămână nelămurite şi de care să depindă soluţionarea pe fond a cauzei".

16.Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că se pune în discuţie o problemă ipotetică, ce nu are legătură cu soluţionarea cauzei, de vreme ce instanţa de judecată din dosarul în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, nu a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţarea unei hotărâri prealabile.

17.Astfel, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Or, "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.

18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Zorica Şimonca în Dosarul nr. 5.355/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 iunie 2016.

PREŞEDINTELE INTERIMAR

AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu