Decizie nr. 59 din 17 ianuarie 2007

Secretarul general al Camerei Deputaţilor, cu Adresa nr. 51/4.805 din 4 decembrie 2006, a înaintat Curţii Constituţionale sesizarea formulată de un număr de 51 de deputaţi, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie, privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 1 şi 3 din Legea privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii.

Potrivit tabelului cuprinzând semnăturile autorilor sesizării de neconstituţionalitate, cei 51 de deputaţi sunt următorii: Viorel Oancea, Grigore Crăciunescu, Ioan Ghişe, Gheorghe Gabor, Ioan Timiş, Emilian Valentin Frâncu, Mircea Ciopraga, Monica-Mihaela Ştirbu, Mihai Adrian Mălaimare, Sorin Marian Paveliu, Gheorghe Adrian Miuţescu, Mihai Sandu-Capră, Ion Luchian, Cristian Silviu Buşoi, Gheorghe Dragomir, Mircea Man, Petru Călian, Cornel Ştirbeţ, Ionel Palăr, Sereş Denes, Erdei-Doloczi Istvan, Mate Andras Levente, Andrei-Gheorghe Kiraly, Toro Tiberiu, Szekely Levente Csaba, Varga Attila, Lakatos Petru, Kerekes Karoly, Bonis Istvan, Soki Bela, Dan Horaţiu Buzatu, Titu Nicolae Gheorghiof, Adrian George Scutaru, Cătălin Micula, Emil Strungă, Petru Ungureanu, Claudius Mihail Zaharia, Rareş Şerban Mănescu, Mihăiţă Calimente, Nini Săpunaru, Corneliu Momanu, Romică Andreica, Valeriu-Victor Boeriu, Cornel Popa, Mircea Valer Puşcă, Andrei Dominic Gerea, Horea Dorin Uioreanu, Daniel Buda, Ioan Oltean, Augustin Zegrean şi Ioan Hoban.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 11.233 din 5 decembrie 2006, formând obiectul Dosarului nr. 2.375A/2006.

Prin această sesizare se solicită Curţii Constituţionale să constate că dispoziţiile art. 1 şi 3 din Legea privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii sunt neconstituţionale pentru următoarele motive:

a)Prevederile art. 1 coroborate cu cele ale art. 3 din lege sunt contrare dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cărora "(2) Statul trebuie să asigure a) [...] protecţia concurenţei loiale[...] ".

Astfel, se arată că art. 1 alin. (1) din legea criticată stabileşte că sunt scutite de la plată obligaţiile fiscale restante la data de 31 decembrie 2003 şi care au rămas neachitate până la data intrării în vigoare a legii, reprezentând accize, impozit pe profit şi taxa pe valoarea adăugată, care sunt datorate de întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii, ce întrunesc condiţiile prevăzute la art. 3 al aceleiaşi legi, cu excepţia obligaţiilor cu reţinere la sursă şi a taxei pe valoare datorată de vamă. De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede scutirea de la plată a obligaţiilor fiscale accesorii ce reprezintă dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere aferente obligaţiilor fiscale scutite potrivit alin. (1), dacă sunt calculate până la data intrării în vigoare a legii.

Faţă de condiţiile prevăzute la art. 3 din lege, rezultă că o parte dintre contribuabili vor beneficia de ajutor de stat, ce constituie premisa unui profit obţinut printr-o practică neconcurenţială. Acest ajutor nu este justificat, deoarece statul nu este acţionar la "companiile" beneficiare de scutiri de la plată, iar încercarea de a salva de la faliment doar o parte dintre contribuabili este contrară mediului concurenţial. În opinia autorilor sesizării, nu este justificată nici motivarea iniţiatorilor legii criticate, referitoare la falimentarea unor fabrici de bere de capacitate mică, deoarece falimentul este consecinţa firească a unor principii concurenţiale, faţă de care intervenţia statului ar fi inechitabilă.

În plus, se arată că Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, completată prin Legea nr. 603/2003, interzice acordarea acestuia "pentru compensarea pierderilor rezultate din activitatea întreprinderilor, direct sau prin scutirea de la plată a obligaţiilor către stat". Ajutorul acordat de legea criticată creează premisele creşterii capacităţii de producţie, încălcându-se astfel regulile concurenţei şi ale pieţei libere.

b)Autorii sesizării susţin că prevederile criticate încalcă şi dispoziţiile art. 56 din Constituţie referitoare la contribuţiile financiare, întrucât ele conferă drepturi diferite unei părţi dintre contribuabili, instituindu-se astfel un tratament discriminatoriu, criteriul de acordare al facilităţilor fiind acela al "măririi patrimoniului societăţii şi al cantităţii de bere produsă".

În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunică punctele lor de vedere.

Guvernul, în răspunsul său înregistrat la Curtea Constituţională sub nr. 6 din 3 ianuarie 2007, consideră că sesizarea de neconstituţionalitate este întemeiată, pentru următoarele motive:

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2005 privind abrogarea dispoziţiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare restante, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 244/2005, Guvernul a luat măsura încetării acordării de înlesniri la plata obligaţiilor fiscale bugetare restante, "prin abrogarea dispoziţiilor legale ce reglementau astfel de măsuri". Au fost avute în vedere considerente ce vizează egalitatea de tratament, disciplina contribuabililor, favorizarea unui mediu concurenţial de afaceri, precum şi avertizările şi recomandările Comisiei Europene cu privire la ajutoarele de stat acordate în mod abuziv.

În finalul punctului său de vedere, Guvernul apreciază că întrucât măsurile dispuse prin legea criticată "conduc la consecinţe favorizante şi discriminatorii, se poate susţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale invocate de parlamentarii autori ai prezentei sesizări."

Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a solicitat informări cu privire la efectele asupra mediului concurenţial pe care le pot genera scutirile de la plată a obligaţiilor fiscale prevăzute de legea criticată de la Consiliul Concurenţei, Direcţia generală ajutor de stat, practici neloiale şi preţuri reglementate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, precum şi de la Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie.

În consideraţiile Consiliului Concurenţei, cuprinse în Adresa nr. 8.626 din 18 decembrie 2006, se apreciază, în esenţă, că orice ajutor de stat denaturează concurenţa şi este considerat incompatibil cu mediul concurenţial normal. Se susţine însă că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat şi ale art. 87 alin. (3) din Tratatul Comunităţii Europene, pentru ca ajutorul de stat să fie considerat compatibil cu mediul concurenţial normal, el trebuie să corespundă unor criterii legale, cum ar fi, de exemplu: să fie legat de o investiţie iniţială, de un proiect de cercetare-dezvoltare, instruire a angajaţilor, ocupare a forţei de muncă, de protecţia mediului etc. Mai poate fi considerat compatibil ajutorul acordat dacă "îndeplineşte cerinţele prevăzute de Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate". Ajutorul care întruneşte însă criteriile "prevăzute de legislaţia secundară adoptată de Consiliul Concurenţei în aplicarea Legii nr. 143/1999 afectează într-o măsură nesemnificativă concurenţa". În continuare, se arată că în cadrul procedurii legislative, Consiliul Concurenţei a evaluat proiectul de lege prin Punctul de vedere nr. R.G. 2.900 din 3 aprilie 2006 şi Avizul nr. R.G. 3.604 din 5 mai 2006 şi a comunicat Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale că poate autoriza schema de ajutor prevăzută de lege numai în urma unei notificări transmise de furnizorul şi iniţiatorul măsurii şi numai dacă schema îndeplineşte cerinţele prevăzute de Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate. Obligaţia notificării prealabile a fost introdusă în proiectul legii criticate, însă Consiliul Concurenţei nu a primit până la data întocmirii adresei notificarea schemei de ajutor de stat, iar de la 1 ianuarie 2007 autorizarea acesteia "este de competenţa Comisiei Europene, ceea ce face ca timpul rămas până la transferul competenţelor în materie să fie insuficient pentru emiterea unei decizii motivate. De aceea, este necesară notificarea formală din partea României după data de 1 ianuarie 2007 pentru acordarea efectivă a ajutorului de stat."

Cu privire la afectarea comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene, se arată că orice ajutor de stat afectează comerţul menţionat, dar acest fapt "nu împiedică autorizarea schemei care îndeplineşte condiţiile prevăzute de legislaţia secundară în domeniu". Aşa cum rezultă din datele existente la Consiliul Concurenţei, rezultă că ponderea pe piaţă a beneficiarilor legii criticate este nesemnificativă, fiind sub 10%.

Din informarea Direcţiei generale ajutor de stat, practici neloiale şi preţuri reglementate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, cuprinsă în Adresa nr. 690.448 din 20 decembrie 2006, rezultă că legea criticată vizează intervenţia statului în economie, ce trebuie să fie conformă prevederilor Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat şi a Regulamentului privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate. Se menţionează în mod expres că după data aderării României la Uniunea Europeană atribuţia de autorizare a schemei de ajutor de stat aparţine Comisiei Europene.

Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, prin Adresa nr. 615 din 21 decembrie 2006, susţine că nu are competenţa legală de a se pronunţa asupra aspectelor solicitate, ci doar Consiliul Concurenţei, al cărui aviz a fost avut în vedere de comisiile parlamentare pentru buget, finanţe şi bănci.

În afara informărilor solicitate, la Curtea Constituţională au fost trimise, nefiind solicitate, opinii cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate a acestei legi, de către Patronatul Societăţilor Independente Producătoare de Bere din România şi de către Federaţia Naţională a Sindicatelor din Industria Alimentară.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, informările primite, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi prevederile criticate din Legea privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, Curtea a fost legal sesizată şi este competentă să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.

Obiectul sesizării îl constituie prevederile art. 1 şi 3 din Legea privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderi mici şi mijlocii din industria berii, ce au următorul cuprins:

–Art. 1: "(1) Se scutesc la plată obligaţiile fiscale restante la data de 31.12.2003 şi neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, reprezentând accize, impozit pe profit şi TVA, datorate de întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 3, cu excepţia obligaţiilor cu reţinere la sursă şi a TVA datorată în vamă.

(2)Se scutesc la plată obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere aferente obligaţiilor fiscale scutite conform alin. (1), calculate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

–Art. 3: "(1) Prevederile prezentei legi se aplică întreprinderilor mici şi mijlocii din industria berii care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a)au declarat până la 15.01.2005 că au capacitate de producţie mai mică de 200 mii hl/an;

b)nu s-au aflat în procedură de faliment până la data intrării în vigoare a prezentei legi;

c)sunt întreprinderi mici şi mijlocii potrivit prevederilor Regulamentului privind ajutorul de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii, aprobat prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 55/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 aprilie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi sunt considerate «firme în dificultate», în sensul prevederilor regulamentului privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate, aprobat prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 501/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.215 din 17 decembrie 2004;

d)calculul numărului de angajaţi şi al valorilor financiare are în vedere tipurile de întreprinderi mici şi mijlocii definite în Regulamentul pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind ajutorul de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii, aprobat prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 13/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 9 februarie 2005;

e)au întocmit planurile de restructurare pentru restaurarea viabilităţii, îndeplinindu-se cerinţele prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate, aprobat prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 501/2004;

f)se angajează la contribuţii financiare proprii minimale în cadrul planului de restructurare, de cel puţin 40 % din valoarea financiară totală a acestuia pentru întreprinderile mijlocii şi, respectiv, de cel puţin 25 % pentru întreprinderile mici.

(2)Planurile de restructurare vor fi verificate şi aprobate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în termen de 15 zile de la data depunerii acestora de către întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1). Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale poate solicita ca planul de restructurare să fie vizat de o persoană fizică sau juridică autorizată în domeniul respectiv, care are în obiectul de activitate servicii de elaborare de studii de evaluare, fezabilitate şi expertize tehnice pentru industria alimentară în vederea certificării îndeplinirii condiţiilor de la alin. (1) lit. e) şi f). Cheltuielile aferente acestei măsuri vor fi suportate de întreprinderile mici şi mijlocii în cauză. Planul de restructurare poate să vizeze o perioadă de maximum 3 ani.".

Dispoziţiile constituţionale considerate ca fiind încălcate prin textele criticate sunt cele ale art. 56 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, al căror cuprins este următorul:

–Art. 56: "(1)Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

(2)Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3)Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale."

–Art. 135 "(2)Statul trebuie să asigure:

a)[...], protecţia concurenţei loiale, [...]".

Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie instituie obligaţia statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, obligaţie ce reprezintă garanţia constituţională a libertăţii concurenţei. Libera concurenţă este reglementată la nivel de lege, şi nu în plan constituţional. De aceea, pentru a constata dacă prin legea criticată s-a încălcat obligaţia statului de asigurare a protecţiei liberei concurenţe, Curtea urmează să examineze reglementările legale ce ţin de domeniul concurenţei:

I. Curtea constată că legea criticată a fost adoptată în contextul legislativ în care, în materia ajutoarelor de stat, era în vigoare Legea nr. 143/1999, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 16 august 2005, lege care a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117 din 21 decembrie 2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006. Art. 1 alin. (1) din ordonanţă stabileşte că aceasta "are ca scop reglementarea procedurilor naţionale în materia ajutorului de stat, în vederea aplicării articolelor 87-89 din Tratatul Comunităţii Europene şi a legislaţiei secundare adoptate în baza acestora".

II. Având în vedere că, de la data de 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană, Curtea urmează să examineze legislaţia internă în domeniul ajutoarelor de stat şi compatibilitatea acesteia cu legislaţia Uniunii Europene în domeniu, pentru că, în temeiul art. 148 alin. (2) din Constituţie, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".

Curtea constată că, întrucât ordonanţa de urgenţă menţionată reglementează doar procedurile naţionale în materia ajutorului de stat, abrogând prevederile de drept material din Legea nr. 143/1999, compatibilitatea acordării acestui ajutor cu libera concurenţă se stabileşte prin aplicarea directă a prevederilor art. 87 din Tratatul Comunităţii Europene, ce au următorul cuprins:

(1)Cu excepţia derogărilor prevăzute de prezentul tratat, sunt incompatibile cu piaţa comună ajutoarele acordate de state sau cele acordate sub orice formă prin intermediul resurselor statului, care distorsionează sau ameninţă cu distorsionarea concurenţei prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producţii, în măsura în care afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(2)Sunt compatibile cu piaţa comună:

a)ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiţia ca acestea să fie acordate fără vreo discriminare legată de originea produselor;

b)ajutoarele destinate remedierii daunelor cauzate de calamităţile naturale sau de alte evenimente extraordinare;

c)ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania, prin divizarea Germaniei, în măsura în care ele sunt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate de această divizare.

(3)Pot fi considerate compatibile cu piaţa comună:

a)ajutoarele destinate favorizării dezvoltării economice a regiunilor cu un nivel de trai anormal de scăzut sau dominate de un nivel grav al şomajului;

b)ajutoarele destinate să promoveze executarea unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru;

c)ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activităţi sau a anumitor regiuni economice, dacă nu alterează condiţiile schimburilor comerciale într-o măsură contrară interesului comun;

d)ajutoarele destinate să promoveze cultura şi conservarea patrimoniului, dacă nu alterează condiţiile schimburilor comerciale şi concurenţa în Comunitate într-o măsură care contravine interesului comun;

e)celelalte categorii de ajutoare determinate prin decizia Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

În aplicarea art. 87-89 din tratat, Comisia Europeană a adoptat Regulamentul nr. 70 din 12 ianuarie 2001 referitor la ajutoarele de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii, ce prevede compatibilitatea acestora, în anumite condiţii, cu piaţa comună.

Curtea Constituţională apreciază că ajutoarele de stat prevăzute de legea criticată pot fi compatibile cu libera concurenţă, în temeiul art. 87 alin. (3) din Tratatul Comunităţii Europene, dat fiind că aceste ajutoare sunt destinate să menţină în activitatea economică întreprinderi mici şi mijlocii cu tradiţie în producţia de bere şi care se află în dificultate economică, supuse procesului de restructurare. În scopul menţinerii unei structuri de piaţă concurenţiale, Comisia Europeană are în vedere rolul benefic al întreprinderilor mici şi mijlocii asupra dinamismului economiei şi, prin urmare, permite ca acestea să beneficieze de ajutor de stat într-un cuantum care să nu afecteze schimburile comerciale între statele membre. Aşadar, Curtea reţine că ajutoarele de stat avute în vedere de legea criticată nu sunt de natură să afecteze relaţiile comerciale faţă de ceilalţi producători interni şi, cu atât mai mult, faţă de celelalte state membre ale Uniunii Europene. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din informarea Consiliului Concurenţei, în care se arată că ponderea pe piaţă a potenţialilor beneficiari de ajutoare este nesemnificativă (fiind sub 10%). În aceste condiţii, ajutoarele ce fac obiectul examinării pot fi compatibile cu libera concurenţă, aşa cum rezultă din art. 87 alin. (3) din Tratatul Comunităţii Europene.

Curtea reţine, de asemenea, că, potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (3) din Tratatul Comunităţii Europene, Comisia Europeană este competentă să stabilească compatibilitatea ajutoarelor de stat cu funcţionarea pieţei comune, printre acestea figurând şi ajutorul acordat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, şi anume a acelora ce nu sunt în măsură să evite falimentul, în lipsa intervenţiei statului, situaţie reglementată de legea criticată.

Totodată, Curtea Constituţională mai reţine că, aşa cum rezultă din informarea Consiliului Concurenţei, schema de ajutor nu a fost notificată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în vederea avizării până la 31 decembrie 2006. În aceste condiţii, este necesar ca, după data de 1 ianuarie 2007, România să notifice aceste ajutoare Comisiei Europene aşa cum reglementează art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, care prevede că rolul autorităţii de contact în raporturile dintre Comisia Europeană şi autorităţile şi instituţiile publice din România revine Consiliului Concurenţei.

III. 1) Cu privire la critica autorilor sesizării referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. e) din lege, ajutoarele de stat se acordă întreprinderilor mici şi mijlocii care "au întocmit planurile de restructurare pentru restaurarea viabilităţii, îndeplinindu-şi cerinţele prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate [...]".

Prin această reglementare nu se încalcă dispoziţiile cuprinse în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie referitoare la obligaţia statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, ci, dimpotrivă, legea îşi propune să dea expresie obligaţiei statului, prevăzută de acelaşi articol din Constituţie, de "creare a cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". În scopul creării acestui cadru, statul trebuie să susţină o politică concurenţială corectă, prin evitarea concentrărilor, al căror efect ar duce la crearea monopolului în producţia de bere din România.

Curtea constată, de asemenea, că nu este întemeiată nici critica potrivit căreia încercarea statului de a salva de la faliment fabricile de bere cu o capacitate mică este contrară unor principii concurenţiale, întrucât, în aplicarea art. 87 al Tratatului Comunităţii Europene, s-au emis unele reglementări privind ajutoarele de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate. Aşa este, de exemplu, Regulamentul Comisiei Europene nr. 70/2001 privind aplicarea art. 87 şi 88 din Tratatul Comunităţii Europene referitor la ajutoarele de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii. În sensul acestui regulament, legea examinată instituie măsuri în scopul menţinerii micii producţii interne tradiţionale, de bere, prin valorificarea, în principal, a factorilor de producţie din zonele respective, dar şi prin menţinerea forţei de muncă calificate în acest domeniu, contribuind astfel la ridicarea potenţialului economic al întreprinderilor mici şi mijlocii. Aşa fiind, Curtea Constituţională constată că ajutorul de stat acordat acestor întreprinderi nu îngrădeşte libera concurenţă, ci, dimpotrivă, el contribuie la consolidarea structurilor economice şi la menţinerea concurenţei loiale.

De asemenea, Curtea constată că nu este întemeiată nici critica de neconstituţionalitate referitoare la acordarea ajutorului de stat în scopul creşterii capacităţii de producţie, întrucât art. 3 alin. (2) lit. a) din legea criticată prevede că beneficiază de ajutor de stat doar acele întreprinderi mici şi mijlocii care au declarat, până la 15 ianuarie 2005, că au o capacitate de producţie mai mică de 200 mii hl/an. Mai mult decât atât, art. 4 alin. 1 lit. a) prevede că ajutorul de stat acordat îşi pierde valabilitatea în cazul în care, pe perioada aplicării planului de restructurare, beneficiarii procedează la mărirea capacităţii de producţie peste cea prevăzută la art. 1 lit. a).

2) Examinând critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 56 din Constituţie referitoare la contribuţii financiare, Curtea constată că aceasta este nefondată, deoarece, prin alin. (2) al acestui articol, legiuitorul a înţeles să garanteze că sistemul legal de impuneri trebuie să asigure justa aşezare a sarcinilor fiscale, iar nu să interzică acordarea unor înlesniri către contribuabili, chiar dacă, în cauza de faţă, scutirile de la plată au natura juridică a ajutorului de stat.

Cu privire la susţinerea potrivit căreia acordarea de drepturi doar în beneficiul unora dintre contribuabili contribuie la mărirea patrimoniului, Curtea reţine că nu are relevanţă dacă scutirea de la plată a obligaţiilor fiscale ar influenţa mărirea patrimoniului, deoarece, prin restructurare şi consolidare, întreprinderile mici şi mijlocii vor deveni contribuabili solvabili la bugetul de stat. Mai mult, legea criticată, în art. 3 alin. (1) lit. f) stabileşte că prevederile legii se aplică întreprinderilor mici şi mijlocii din industria berii, care "se angajează la contribuţii financiare proprii minimale în cadrul planului de restructurare, de cel puţin 40% din valoarea financiară totală a acestuia pentru întreprinderile mijlocii şi, respectiv, de cel puţin 25% pentru întreprinderile mici."

IV. Curtea a exercitat controlul de constituţionalitate în limitele sesizării. Având în vedere însă că legea criticată a tranzitat sistemul legislativ anterior în cel actual care se interferează cu legislaţia Uniunii Europene, Curtea Constituţională a luat act de aplicarea directă a dispoziţiilor art. 87-89 din Tratatul Comunităţii Europene, neexistând, în prezent, o reglementare legală internă, de drept material, cu privire la ajutorul de stat, şi constată că nu este cazul ipotezei reglementate de art. 148 alin. (2) din Constituţie, referitoare la aplicarea prioritară a reglementărilor comunitare. Este de observat şi faptul că obligaţia notificării ajutorului de stat revine Consiliului Concurenţei, ca autoritate de contact dintre România şi Comisia Europeană, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006, Comisie care va decide cu privire la acordarea ajutorului de stat avut în vedere de legea supusă controlului de constituţionalitate.

Pe de altă parte, deşi excedează controlului de constituţionalitate, Curtea constată că prevederile legii criticate trebuie puse de acord, în primul rând, cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, care a abrogat legislaţia internă în materie, iar, în al doilea rând, trebuie corelate cu prevederile art. 87-89 din Tratatul Comunităţii Europene.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. a), al art. 147 alin. (4) şi al art. 148 alin. (2) din Constituţia României, precum şi al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că prevederile art. 1 şi ale art. 3 din Legea privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii sunt constituţionale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 17 ianuarie 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stănoiu, Ion Predescu şi Tudorel Toader, judecători.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim magistrat-asistent,

Claudia Miu

OPINIE SEPARATĂ

Prin Decizia nr. 59 din 17 ianuarie 2007, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 1 şi 3 din Legea privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii sunt constituţionale. Prevederile art. 1 alin. (1) stabilesc acordarea unor facilităţi financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii, care constau în scutirea de la plata obligaţiilor fiscale restante la data de 31 decembrie 2003 şi neachitate până la data intrării în vigoare a acestei legi, reprezentând accize, impozit pe profit şi TVA, în condiţiile prevăzute de lege, fiind exceptate obligaţiile cu reţinere la sursă şi TVA datorată în vamă. De asemenea, în temeiul alin. (2) al aceluiaşi articol, scutirea de la plata obligaţiilor fiscale accesorii vizează şi dobânzile, penalităţile şi majorările de întârziere aferente obligaţiilor fiscale scutite conform alin. (1), calculate până la data intrării în vigoare a acestei legi.

Din conţinutul acestor reglementări juridice rezultă că facilităţile financiare de care beneficiază întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii reprezintă nici mai mult nici mai puţin decât ajutoare de stat acordate acestor societăţi comerciale. Desigur, acordarea unor ajutoare de stat unor întreprinderi mici şi mijlocii poate fi făcută în anumite circumstanţe. Astfel, până la 1 ianuarie 2007, aprobarea ajutoarelor de stat ţinea de competenţa Consiliului Concurenţei. După această dată, aprobarea ajutoarelor de stat este de competenţa Comisiei Europene. În temeiul noilor reglementări, Consiliul Concurenţei este obligat să notifice Comisiei, în timp util, orice proiecte care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele de stat.

În speţă, Consiliul Concurenţei nu şi-a exercitat această obligaţie prevăzută de art. 88 alin. 3) din Tratatul (consolidat) privind instituirea Comunităţii Europene.

Prima noastră obiecţie privitoare la neconstituţionalitatea Legii privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii are în vedere faptul că prevederile art. 88 alin. (3) din Tratatul (consolidat) privind instituirea Comunităţii Europene privitoare la notificarea către Comisia Europeană a ajutoarelor de stat, instituite prin această lege, nu a fost făcută, în condiţiile în care prevederile acestui tratat au devenit obligatorii pentru România, începând cu data de 1 ianuarie 2007. Menţionăm că această obligaţie revine şi Curţii Constituţionale, în condiţiile în care autoritatea noastră de contencios constituţional s-a pronunţat asupra sesizării de neconstituţionalitate la 17 ianuarie 2007, deci după data aderării României la Uniunea Europeană. De altfel, chiar în Decizia nr. 59 din 17 ianuarie 2007 a Curţii Constituţionale se menţionează că România a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, dată de la care se aplică dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie care conferă prioritate dreptului comunitar în raport cu dreptul intern. Întrebarea esenţială intervine chiar aici: pot fi compatibile dispoziţiile acestei legi supuse controlului de constituţionalitate cu prevederile art. 87 şi 88 dintr-un tratat european pe care România urmează să-l respecte în temeiul art. 148 din Constituţia României? Răspunsul la această întrebare nu poate fi plasat în zona neantului legislativ, deoarece nu se are în vedere confruntarea prevederilor acestui tratat cu un "vid legislativ", ci cu aceste dispoziţii ale unei legi în curs de a fi promulgată. Cea de-a doua obiecţie privitoare la neconstituţionalitatea acestei legi are în vedere aceeaşi confruntare dintre o lege internă şi o dispoziţie a dreptului comunitar. Astfel, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 70/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din Tratatul CE în cazul ajutorului de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii (care face parte din dreptul intern), ajutoarele subordonate utilizării produselor naţionale de preferinţă faţă de produsele naţionale importate sunt interzise sau, mai precis, prevederile regulamentului în această materie nu se aplică [art. 1 alin. (2) lit. c)]. Este incontestabil faptul că în industria berii din România există o concurenţă evidentă între produsele naţionale şi cele importate, ceea ce exclude orice ajutor de stat în acest domeniu.

Cel puţin aceste argumente ne duc la concluzia că Legea privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii se abate de la prevederile dreptului comunitar şi intră, pe această cale, în contradicţie cu dispoziţiile art. 148 din Constituţia României.

JUDECĂTOR,

Ioan Vida

JUDECĂTOR,

Nicolae Cochinescu