Decizie nr. 2 din 15 ianuarie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Margareta Morcovescu în Dosarul nr. 212/A/2001 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni pentru anularea măsurii de sistare a drepturilor acordate în calitate de persoana cu handicap.

La apelul nominal răspunde Comisia superioară de expertiza medicală a persoanelor cu handicap, prin consilier juridic Liviu Teodorescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Comisiei superioare de expertiza medicală a persoanelor cu handicap solicita respingerea excepţiei, având în vedere următoarele motive: nici o prevedere din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 nu face distincţie între persoanele cu handicap din naştere şi cele care l-au dobândit ulterior; dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauza; prin ordonanţa menţionată nu s-a dispus sistarea drepturilor autorului excepţiei, ci a fost reglementat modul de încadrare în categoria persoanelor cu handicap, măsurile de protecţie specială a acestor persoane şi instituţiile care asigura aplicarea acestor măsuri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arata ca prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 s-a stabilit cum se face încadrarea în categoria persoanelor cu handicap, drepturile şi obligaţiile acestor persoane, organizarea şi funcţionarea comisiilor de expertiza a persoanelor cu handicap, încadrarea în munca a persoanelor cu handicap etc., dar nicidecum sistarea drepturilor de persoana cu handicap, asa cum susţine autoarea excepţiei. De asemenea, ordonanţa criticata nu face distincţie între persoanele cu handicap din naştere şi cele cu handicap dobândit, neputându-se susţine încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Susţinerea autoarei excepţiei ca prevederile criticate ar încalcă şi dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Constituţie este nefondata, deoarece acestea nu au incidenţa în cauza. Afirmatiile autoarei excepţiei ca dispoziţiile criticate încalcă şi unele dispoziţii din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (art. 1, 2 şi 14) nu sunt întemeiate, întrucât nu se poate spune ca i-au fost incalcate dreptul la viaţa şi dreptul la integritate fizica şi psihică. Se solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 212/A/2001, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Margareta Morcovescu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arata, în esenta, ca prin ordonanţa de urgenţă criticata s-a dispus sistarea tuturor drepturilor sale ca persoana cu handicap de gradul I, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Constituţie, privind dreptul la viaţa şi dreptul la integritate fizica şi psihică, precum şi documentele internaţionale privind drepturile omului, care se referă la drepturile persoanelor cu invaliditati.

Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ, exprimandu-şi opinia asupra excepţiei ridicate, considera ca, astfel cum este redactat, textul criticat "nu creează nici un fel de discriminare între persoanele cu handicap dobândit din naştere sau ulterior, în diverse etape ale vieţii" şi "nu încalcă nici o prevedere a Constituţiei".

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, întrucât autoarea acesteia "nu a indicat nici o norma constituţională căreia i-ar contraveni dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999". În acest sens se face referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale privind situaţiile în care autorii excepţiilor nu au indicat textele constituţionale considerate ca fiind incalcate prin dispoziţiile legale criticate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, cu modificările şi completările ulterioare.

Curtea constata ca ordonanţa criticata pentru neconstituţionalitate stabileşte care sunt "persoanele cu handicap", scopul şi modul de aplicare a măsurilor de protecţie specială ce se iau în temeiul acestui act normativ, criteriile de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap, precum şi instituţiile de protecţie specială, accesibilitatile, drepturile şi obligaţiile acestor persoane, organizarea şi funcţionarea comisiilor de expertiza medicală a persoanelor cu handicap, drepturile şi obligaţiile asistentului personal, încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, parteneriatul cu organizaţiile neguvernamentale ale persoanelor cu handicap sau care au ca obiect de activitate protecţia specială a persoanelor cu handicap.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, deşi se invoca neconstituţionalitatea în întregime a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999, în realitate critica priveşte faptul ca "persoanele care au dobândit handicapul ulterior naşterii, în mod greşit, au fost excluse de la primirea unor drepturi", astfel cum a susţinut oral autoarea în faţa instanţei care a sesizat Curtea, nementionand însă care este textul incriminat.

Curtea constata ca, astfel cum a fost formulată, excepţia se raportează la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Pe de altă parte, este de reţinut ca prin acţiunea introdusă în instanţa autoarea excepţiei susţine ca i-a fost încălcat dreptul la viaţa şi dreptul la integritate fizica şi psihică, drepturi prevăzute la art. 22 alin. (1) din Constituţie, precum şi la art. 22 şi art. 25 alin. 1 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului. Aceste texte prevăd:

–Art. 22 alin. (1) din Constituţie: "Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.";

–Art. 22 şi art. 25 alin. 1 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului:

Art. 22. – Orice persoană, în calitate de membru al societăţii, are dreptul la securitate socială; ea este indreptatita să obţină satisfacerea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea şi libera dezvoltare a personalităţii sale, prin efort naţional şi cooperare internationala, ţinându-se seama de organizarea şi de resursele fiecărei tari.;

Art. 25. – Orice persoană are dreptul la un nivel de viaţa corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunastarii proprii şi a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de şomaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor împrejurări independente de voinţa sa.

Autoarea excepţiei invoca, de asemenea, şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994), indicând "art. 1, 3, 4 şi art. 14 etc.". Întrucât unele dintre texte sunt greşit indicate (art. 3 şi 4, care se referă la interzicerea torturii şi, respectiv, a sclaviei şi a muncii forţate), urmează a se retine, în spiritul formulării excepţiei, dispoziţiile art. 1, care se referă la "obligaţia de a respecta drepturile omului", cele ale art. 2, care se referă la "dreptul la viaţa", cele ale art. 14 privind "interzicerea discriminarii".

În acelaşi sens sunt invocate şi "Protocoalele europene la Convenţie, articole despre invaliditati", fără a se indica textele vizate, probabil intentionandu-se să se facă referire la Carta socială europeană, care cuprinde, într-adevăr, dispoziţii referitoare la "dreptul la securitate socială" (art. 12), la "dreptul la asistenţa socială şi medicală" (art. 13), la "dreptul persoanelor handicapate la autonomie, la integrare socială şi în viaţa comunităţii" (art. 15).

În ceea ce priveşte fondul criticii de neconstituţionalitate, mai ales în lumina precizărilor din încheierea instanţei, Curtea observa ca nici din dispoziţiile art. 1, care definesc noţiunea de "persoane cu handicap", nici din dispoziţiile art. 2, care prevăd încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap, nu rezultă ca prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 s-ar face discriminări în privinta persoanelor cu handicap, în funcţie de faptul dacă handicapul este din naştere sau dobândit, după cum lasă să se înţeleagă autoarea excepţiei.

În consecinţa, Curtea retine ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât nu se constata încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie sau a vreuneia dintre dispoziţiile cuprinse în documentele internaţionale invocate.

Sistarea drepturilor de care autoarea excepţiei a beneficiat, asa cum se susţine, ar putea fi cauzată de neîndeplinirea criteriilor prevăzute de normele metodologice de aplicare a ordonanţei, aprobate prin hotărâre a Guvernului, act normativ care nu intra sub incidenţa controlului de constituţionalitate.

De asemenea, Curtea retine ca încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesita protecţie specială în raport cu gradul de handicap se atesta, atât pentru adulti, cat şi pentru copii, potrivit criteriilor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă, criterii care stabilesc gradul de handicap - uşor, mediu, accentuat şi grav -, prin certificat emis de comisiile de expertiza medicală (art. 2 din ordonanţa). Aceste aspecte însă vizează situaţii de fapt, pe care le constata autorităţile medicale, şi care, de asemenea, nu pot face obiect al contenciosului constituţional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Margareta Morcovescu în Dosarul nr. 212/A/2001 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu