Convenție
Convenţia consiliului europei din 23 noiembrie 2001
privind criminalitatea informatică
- Emitent
- Act Internațional
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 343 din 20 aprilie 2004
Textul actului · 48 de articole
100%
privind criminalitatea informatică
Notă *) Traducere.
Seria Tratatelor Europene nr. 185
–Budapesta, 23 noiembrie 2001 -
PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state semnatare ale prezentei convenţii,
considerând că scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni cât mai strânse între membrii săi,
recunoscând importanţa promovării cooperării cu celelalte state părţi la prezenta convenţie,
convinse de necesitatea de a urmări, cu prioritate, aplicarea unei politici penale comune, destinată să protejeze societatea împotriva criminalităţii informatice, în special prin adoptarea unei legislaţii adecvate, precum şi prin îmbunătăţirea cooperării internaţionale,
conştiente de profundele schimbări determinate de digitalizarea, convergenţa şi globalizarea continuă a reţelelor de calculatoare,
preocupate de riscul că reţelele de calculatoare şi informaţia electronică ar putea fi utilizate şi pentru comiterea de infracţiuni şi că probele privind asemenea infracţiuni ar putea fi stocate şi transmise prin intermediul acestor reţele,
recunoscând necesitatea cooperării între state şi industria privată în lupta împotriva criminalităţii informatice, precum şi nevoia de a proteja interesele legitime în utilizarea şi dezvoltarea tehnologiilor informaţiei,
considerând că lupta eficientă purtată împotriva criminalităţii informatice impune o cooperare internaţională intensificată, rapidă şi eficace în materie penală,
convinse că prezenta convenţie este necesară pentru a preveni actele îndreptate împotriva confidenţialităţii, integrităţii şi disponibilităţii sistemelor informatice, a reţelelor şi a datelor, precum şi a utilizării frauduloase a unor asemenea sisteme, reţele şi date, prin asigurarea incriminării unor asemenea conduite, aşa cum sunt ele descrise în prezenta convenţie, şi prin adoptarea unor măsuri suficiente pentru a permite combaterea eficace a acestor infracţiuni, menite să faciliteze descoperirea, investigarea şi urmărirea penală a acestora atât la nivel naţional, cât şi internaţional, precum şi prin prevederea unor dispoziţii materiale necesare asigurării unei cooperări internaţionale rapide şi sigure,
conştiente de necesitatea garantării unui echilibru adecvat între interesele acţiunii represive şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului, consacrate prin Convenţia Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (1950), Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice al Naţiunilor Unite (1966), precum şi prin alte tratate internaţionale aplicabile în materia drepturilor omului, care reafirmă dreptul fiecăruia la opinie, libertatea de expresie, precum şi libertatea de a căuta, de a obţine şi de a comunică informaţii şi idei de orice natură, fără a ţine seama de frontiere, precum şi drepturile privind respectarea intimităţii şi a vieţii private,
conştiente, de asemenea, de dreptul la protecţia datelor personale, conferit, de exemplu, prin Convenţia Consiliului Europei pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (1981),
luând în considerare Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile copilului (1989) şi Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor (1999),
ţinând seama de convenţiile în vigoare ale Consiliului Europei privind cooperarea în materie penală, precum şi de celelalte tratate similare încheiate între statele membre ale Consiliului Europei şi alte state şi subliniind că prezenta convenţie are ca scop completarea acestora, în vederea creşterii eficienţei anchetelor şi procedurilor penale având ca obiect infracţiunile în legătură cu sistemele şi datele informatice, precum şi de a permite colectarea probelor electronice ale unei infracţiuni,
salutând recentele iniţiative destinate să îmbunătăţească înţelegerea şi cooperarea internaţională în scopul combaterii criminalităţii în spaţiul informatic, în special acţiunile întreprinse de Naţiunile Unite, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, Uniunea Europeană şi de Grupul celor 8,
reamintind recomandările Comitetului Miniştrilor nr. R (85) 10 privind aplicarea în practică a Convenţiei europene de asistenţă judiciară în materie penală, referitoare la comisiile rogatorii pentru supravegherea telecomunicaţiilor, nr. R (88) 2 privind măsurile vizând combaterea pirateriei în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, nr. R (87) 15 vizând reglementarea utilizării datelor cu caracter personal în sectorul poliţiei, nr. R (95) 4 privind protecţia datelor cu caracter personal în domeniul serviciilor de telecomunicaţii, cu referire specială la serviciile de telefonie şi nr. R (89) 9 referitoare la criminalitatea în legătură cu utilizarea calculatorului, care indică structurilor legiuitoare naţionale principiile directoare pentru definirea anumitor infracţiuni, precum şi nr. R (95) 13 privind problemele de procedură penală în legătură cu tehnologia informaţiei,
ţinând seama de Rezoluţia nr. 1, adoptată de miniştrii europeni de justiţie cu ocazia celei de-a XXI-a conferinţe a lor (Praga, 10-11 iunie 1997), care recomandă Comitetului Miniştrilor să sprijine activităţile privind combaterea criminalităţii informatice, desfăşurate de Comitetul European pentru problemele criminalităţii, în scopul de a asigura apropierea între legislaţiile penale naţionale şi de a permite utilizarea unor mijloace eficiente de investigare a infracţiunilor informatice, precum şi de Rezoluţia nr. 3, adoptată la cea de-a XXIII-a Conferinţă a miniştrilor europeni de justiţie (Londra, 8-9 iunie 2000), care încurajează părţile participante la negocieri să îşi continue eforturile pentru găsirea unor soluţii care să permită unui număr cât mai mare de state să devină parte la convenţie şi recunoaşte necesitatea de a dispune de un mecanism rapid şi eficient de cooperare internaţională care să ţină seama de exigenţele specifice luptei împotriva criminalităţii informatice,
ţinând seama, de asemenea, de planul de acţiune adoptat de şefii de stat şi de guvern din Consiliul Europei cu ocazia celei de-a doua întâlniri a lor la nivel înalt (Strasbourg, 10-11 octombrie 1997), în scopul de a găsi răspunsuri comune, bazate pe normele şi valorile Consiliului Europei, la dezvoltarea noilor tehnologii ale informaţiei,
au convenit următoarele:
În sensul prezentei convenţii:
a)expresia sistem informatic desemnează orice dispozitiv izolat sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate în legătură, care asigură ori dintre care unul sau mai multe elemente asigură, prin executarea unui program, prelucrarea automată a datelor;
b)expresia date informatice desemnează orice reprezentare de fapte, informaţii sau concepte sub o formă adecvată prelucrării într-un sistem informatic, inclusiv un program capabil să determine executarea unei funcţii de către un sistem informatic;
c)expresia furnizor de servicii desemnează:
(i)orice entitate publică sau privată care oferă utilizatorilor serviciilor sale posibilitatea de a comunică prin intermediul unui sistem informatic;
şi
(îi) orice altă entitate care prelucrează sau stochează date informatice pentru acest serviciu de comunicaţii sau pentru utilizatorii săi;
d)datele referitoare la trafic desemnează orice date având legătură cu o comunicare transmisă printr-un sistem informatic, produse de acest sistem în calitate de element al lanţului de comunicare, indicând originea, destinaţia, itinerarul, ora, data, mărimea, durata sau tipul de serviciu subiacent.
Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, accesarea intenţionată şi fără drept a ansamblului ori a unei părţi a unui sistem informatic. O parte poate condiţiona o astfel de incriminare de comiterea încălcării respective prin violarea măsurilor de securitate, cu intenţia de a obţine date informatice ori cu altă intenţie delictuală, sau de legătura dintre încălcarea respectivă şi un sistem informatic conectat la alt sistem informatic.
Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, interceptarea intenţionată şi fără drept, efectuată prin mijloace tehnice, a transmisiilor de date informatice care nu sunt publice, destinate, provenite sau aflate în interiorul unui sistem informatic, inclusiv a emisiilor electromagnetice provenind de la un sistem informatic care transportă asemenea date. O parte poate condiţiona o astfel de incriminare de comiterea încălcării respective cu intenţie delictuală sau de legătura dintre încălcarea respectivă şi un sistem informatic conectat la alt sistem informatic.
1.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, fapta comisă intenţionat şi fără drept de a distruge, şterge, deteriora, modifica sau elimina date informatice.
2.O parte va putea să îşi rezerve dreptul de a condiţiona incriminarea comportamentului descris la paragraful 1 de producerea unor daune grave.
Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care sunt necesare pentru a incrimina ca infracţiune, în conformitate cu dreptul intern, afectarea gravă, intenţionată şi fără drept a funcţionării unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, periclitarea, ştergerea, deteriorarea, alterarea sau suprimarea datelor informatice.
1.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a incrimina ca infracţiuni, conform dreptului său intern, atunci când se comit în mod intenţionat şi fără drept:
a)producerea, vânzarea, obţinerea pentru utilizare, importarea, difuzarea sau alte forme de punere la dispoziţie:
(i)a unui dispozitiv, inclusiv un program informatic, conceput special sau adaptat pentru a permite comiterea uneia dintre infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 2-5;
(îi) a unei parole, a unui cod de acces sau a unor date informatice similare care să permită accesarea în tot sau în parte a unui sistem informatic,
cu intenţia ca acestea să fie utilizate în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile vizate la art. 2-5; şi
b)posesia unui element vizat la subparagrafele a) (i) sau a) (îi) sus-menţionate, cu intenţia de a fi utilizat în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile vizate la art. 2-5. O parte va putea solicita, în conformitate cu dreptul intern, ca un anumit număr dintre aceste elemente să fie deţinute pentru a fi atrasă răspunderea penală.
2.Prezentul articol nu va fi interpretat în sensul impunerii unei răspunderi penale atunci când producerea, vânzarea, obţinerea pentru utilizare, importarea, difuzarea sau alte forme de punere la dispoziţie, menţionate la paragraful 1 din prezentul articol, nu au ca scop comiterea unei infracţiuni stabilite în conformitate cu art. 2-5, cum ar fi situaţia testării sau protecţiei autorizate a unui sistem informatic.
3.Fiecare parte îşi va putea rezerva dreptul de a nu aplica paragraful 1 al prezentului articol, cu condiţia ca această rezervă să nu privească vânzarea, distribuţia sau orice altă formă de punere la dispoziţie a elementelor menţionate la paragraful 1 subparagraful a) (îi) din prezentul articol.
Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, introducerea, alterarea, ştergerea sau suprimarea intenţionată şi fără drept a datelor informatice, din care să rezulte date neautentice, cu intenţia ca acestea să fie luate în considerare sau utilizate în scopuri legale ca şi cum ar fi autentice, chiar dacă sunt sau nu sunt în mod direct lizibile şi inteligibile. O parte va putea condiţiona răspunderea penală de existenţa unei intenţii frauduloase sau a unei alte intenţii delictuale.
Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, fapta intenţionată şi fără drept de a cauza un prejudiciu patrimonial unei alte persoane:
a)prin orice introducere, alterare, ştergere sau suprimare a datelor informatice;
b)prin orice formă care aduce atingere funcţionării unui sistem informatic,
cu intenţia frauduloasă sau delictuală de a obţine fără drept un beneficiu economic pentru el însuşi sau pentru altă persoană.
1.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, următoarele comportamente, atunci când acestea sunt comise în mod intenţionat şi fără drept:
a)producerea de materiale pornografice având ca subiect copii, în vederea difuzării acestora prin intermediul unui sistem informatic;
b)oferirea sau punerea la dispoziţie de materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic;
c)difuzarea sau transmiterea de materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic;
d)fapta de a-şi procura sau de a procura pentru alte persoane materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic;
e)posesia de materiale pornografice având ca subiect copii, într-un sistem informatic sau într-un mijloc de stocare de date informatice.
2.În sensul paragrafului 1 sus-menţionat, termenul materiale pornografice având ca subiect copii desemnează orice material pornografic care reprezintă într-un mod vizual:
a)un minor care se dedă unui comportament sexual explicit;
b)o persoană majoră, prezentată ca o persoană minoră, care se dedă unui comportament sexual explicit;
c)imagini realiste reprezentând un minor care se dedă unui comportament sexual explicit.
3.În sensul paragrafului 2 sus-menţionat, termenul minor desemnează orice persoană în vârstă de mai puţin de 18 ani. Totuşi o parte poate solicita o limită de vârstă inferioară, care trebuie să fie de cel puţin 16 ani.
4.O parte îşi va putea rezerva dreptul de a nu aplica, în totalitate sau parţial, paragraful 1 subparagrafele d) şi e) şi paragraful 2 subparagrafele b) şi c).
1.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, atingerile aduse proprietăţii intelectuale, definite de legislaţia acestei părţi, în conformitate cu obligaţiile pe care le-a subscris în aplicarea Actului de la Paris din 24 iulie 1971 care revizuieşte Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice, a Acordului privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală şi a Tratatului OMPI privind proprietatea intelectuală, cu excepţia oricărui drept moral conferit de aceste convenţii, atunci când astfel de acte sunt comise deliberat, la scară comercială şi prin intermediul unui sistem informatic.
2.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, atingerile aduse drepturilor conexe definite de legislaţia acestei părţi în conformitate cu obligaţiile pe care le-a subscris în aplicarea Convenţiei internaţionale pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune (Convenţia de la Roma), a Acordului privind aspecte comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală şi a Tratatului OMPI privind interpretările şi fonogramele, cu excepţia oricărui drept moral conferit de aceste convenţii, atunci când astfel de acte sunt comise deliberat, la scară comercială şi prin intermediul unui sistem informatic.
3.O parte va putea, în circumstanţe bine delimitate, să îşi rezerve dreptul de a nu impune răspunderea penală în baza paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol, cu condiţia ca alte recursuri eficiente să fie disponibile şi cu condiţia ca o astfel de rezervă să nu aducă atingere obligaţiilor internaţionale care incumbă acestei părţi în aplicarea instrumentelor internaţionale menţionate la paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol.
1.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, orice complicitate intenţionată la comiterea uneia dintre infracţiunile stabilite în aplicarea art. 2-10, săvârşite cu intenţie.
2.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, orice tentativă săvârşită cu intenţia comiterii uneia dintre infracţiunile stabilite în aplicarea art. 3-5, art. 7, 8 şi a art. 9 paragraful 1 subparagrafele a) şi c).
3.Fiecare parte îşi va putea rezerva dreptul de a nu aplica, în totalitate sau parţial, paragraful 2 al prezentului articol.
1.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru ca persoanele juridice să poată fi trase la răspundere pentru infracţiunile stabilite în aplicarea prezentei convenţii, atunci când acestea sunt comise pe cont propriu de către orice persoană fizică care acţionează fie individual, fie în calitate de membru al unui organ al persoanei juridice, care exercită o funcţie de conducere în cadrul acesteia, având la bază:
a)o calitate de reprezentare a persoanei juridice;
b)puterea de luare a deciziilor în numele persoanei juridice;
c)puterea de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.
2.Cu excepţia cazurilor deja prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol, fiecare parte va adopta măsurile care se dovedesc necesare pentru a se asigura că o persoană juridică poate fi trasă la răspundere atunci când absenţa supravegherii sau a controlului din partea persoanei fizice menţionate la paragraful 1 a permis comiterea infracţiunilor stabilite în aplicarea prezentei convenţii pentru numita persoană juridică de către o persoană fizică care acţionează sub autoritatea acesteia.
3.În funcţie de principiile juridice ale părţii, răspunderea unei persoane juridice poate fi penală, civilă sau administrativă.
4.Această răspundere va fi stabilită fără a prejudicia răspunderea penală a persoanelor fizice care au comis infracţiunea.
1.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru ca infracţiunilor stabilite în aplicarea art. 2-11 să li se poată aplica sancţiuni efective, proporţionale şi convingătoare, care cuprind pedepse privative de libertate.
2.Fiecare parte va veghea ca toate persoanele juridice trase la răspundere în aplicarea art. 12 să facă obiectul sancţiunilor sau măsurilor penale ori nepenale efective, proporţionale şi convingătoare, care cuprind sancţiuni pecuniare.
1.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a stabili prerogativele şi procedurile prevăzute în prezenta secţiune, în scopul desfăşurării anchetelor sau procedurilor penale specifice.
2.Cu excepţia dispoziţiei contrare care figurează la art. 21, fiecare parte va aplica prerogativele şi procedurile menţionate la paragraful 1 al prezentului articol:
a)infracţiunilor stabilite în conformitate cu art. 2-11;
b)tuturor celorlalte infracţiuni comise prin intermediul unui sistem informatic; şi c) strângerii dovezilor electronice referitoare la orice infracţiune.
3.a) Fiecare parte îşi va putea rezerva dreptul de a nu aplica măsurile menţionate la art. 20 decât infracţiunilor sau categoriilor de infracţiuni specificate în rezervă, astfel încât sfera acestor infracţiuni sau categorii de infracţiuni să nu fie mai redusă decât cea a infracţiunilor cărora aceasta le aplică măsurile menţionate la art. 21. Fiecare parte va avea în vedere să limiteze o astfel de rezervă încât să permită cea mai largă aplicare posibilă a măsurii menţionate la art. 20.
b)În cazul în care o parte, din cauza restricţiilor impuse de legislaţia sa în vigoare la momentul adoptării prezentei convenţii, nu va fi în măsură să aplice măsurile vizate la art. 20 şi 21 comunicaţiilor transmise într-un sistem informatic al unui furnizor de servicii:
(i)care este folosit în beneficiul unui grup închis de utilizatori; şi
(îi) care nu utilizează reţelele publice de telecomunicaţii şi care nu este conectat la un alt sistem informatic, public sau privat,
această parte îşi va putea rezerva dreptul de a nu aplica aceste măsuri pentru astfel de comunicaţii. Fiecare parte va avea în vedere să limiteze o astfel de rezervă încât să permită cea mai largă aplicare posibilă a măsurilor menţionate la art. 20 şi 21.
1.Fiecare parte va veghea ca stabilirea, realizarea şi aplicarea prerogativelor şi a procedurilor prevăzute în prezenta secţiune să fie supuse condiţiilor şi măsurilor de protecţie prevăzute în dreptul său intern, care trebuie să asigure o protecţie adecvată a drepturilor şi a libertăţilor omului, în special a drepturilor stabilite în conformitate cu obligaţiile pe care aceasta le-a subscris în aplicarea Convenţiei Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (1950), a Pactului internaţional privind drepturile civile şi politice al Naţiunilor Unite (1966), precum şi a altor instrumente internaţionale aplicabile privind drepturile omului, şi care trebuie să integreze principiul proporţionalităţii.
2.Ţinând cont de natura procedurii sau a prerogativelor acordate, aceste condiţii şi măsuri de protecţie vor include, între altele, atunci când situaţia o impune, o supervizare judiciară sau alte forme de supervizare independentă a motivelor care justifică aplicarea, precum şi limitarea ariei de aplicare şi a duratei prerogativelor sau procedurii în cauză.
3.În măsura în care acest lucru este în conformitate cu interesul public, în special cu buna administrare a justiţiei, fiecare parte va examina efectul prerogativelor şi al procedurilor în această secţiune privind drepturile, responsabilităţile şi interesele legitime ale terţilor.
1.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a permite autorităţilor sale competente să ordone sau să impună într-un alt mod conservarea rapidă a datelor informatice menţionate, inclusiv a datelor referitoare la trafic, stocate prin intermediul unui sistem informatic, cu precădere atunci când există motive de a crede că acestea sunt în mod special susceptibile de pierdere sau de modificare.
2.În cazul în care o parte va aplica prevederile paragrafului anterior, prin intermediul unui ordin adresat unei persoane de a păstra date stocate, precum cele menţionate care se găsesc în posesia sau sub controlul său, această parte va adopta măsurile legislative, precum şi măsurile care se dovedesc necesare pentru a obliga această persoană să păstreze şi să protejeze integritatea datelor pentru atât timp cât este necesar, cel mult 90 de zile, în scopul de a permite autorităţilor competente să obţină dezvăluirea acestora. O parte poate prevedea ca ordinul să fie ulterior reînnoit.
3.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a obliga persoana care veghează asupra datelor sau o altă persoană însărcinată să le păstreze să păstreze confidenţialitatea cu privire la aplicarea numitelor proceduri pe durata prevăzută în dreptul său intern.
4.Prerogativelor şi procedurilor menţionate în prezentul articol li se aplică prevederile art. 14 şi 15.
1.În scopul de a asigura conservarea datelor referitoare la trafic, în aplicarea art. 16, fiecare parte va adopta măsurile legislative, precum şi măsurile care se dovedesc necesare:
a)pentru a veghea ca păstrarea rapidă a datelor referitoare la trafic să fie posibilă, indiferent dacă în transmiterea comunicaţiei au fost implicaţi unul sau mai mulţi furnizori de servicii; şi b) pentru a asigura dezvăluirea rapidă către autoritatea competentă a părţii sau către o persoană desemnată de această autoritate a unei cantităţi de date referitoare la trafic, suficientă pentru a permite părţii identificarea furnizorilor de servicii şi a canalului prin intermediul căruia comunicaţia a fost transmisă.
2.Prerogativelor şi procedurilor menţionate în prezentul articol li se aplică prevederile art. 14 şi 15.
1.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi autorităţilor sale competente dreptul de a ordona:
a)unei persoane prezente pe teritoriul său să comunice datele informatice menţionate, aflate în posesia sau sub controlul său, care sunt stocate într-un sistem informatic ori pe un suport de stocare informatic; şi b) unui furnizor de servicii care oferă prestaţii pe teritoriul părţii să comunice datele din posesia sau de sub controlul său referitoare la abonaţi şi la astfel de servicii.
2.Prerogativelor şi procedurilor menţionate în prezentul articol li se aplică prevederile art. 14 şi 15.
3.În sensul prezentului articol, expresia date referitoare la abonaţi va desemna orice informaţie, sub formă de date informatice sau sub orice altă formă, deţinută de un furnizor de servicii, referitoare la abonaţii acestor servicii, altele decât datele referitoare la trafic sau conţinut, şi care permit stabilirea:
a)tipului de serviciu de comunicaţii utilizat, dispoziţiilor tehnice luate în această privinţă şi perioadei serviciului;
b)identităţii, adresei poştale sau geografice, numărului de telefon al abonatului şi oricărui alt număr de contact, precum şi a datelor referitoare la facturare şi plată, disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii;
c)oricărei alte informaţii referitoare la locul în care se găsesc echipamentele de comunicaţie, disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii.
1.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi autorităţilor sale competente dreptul de a percheziţiona sau de a accesa într-un mod similar:
a)un sistem informatic sau o parte a acestuia, precum şi datele informatice care sunt stocate în acesta; şi b) un suport de stocare informatic care permite stocarea datelor informatice pe teritoriul său.
2.În cazul în care autorităţile părţii vor percheziţiona sau vor accesa într-un mod similar un sistem informatic specific ori o parte din acesta, în conformitate cu paragraful 1 subparagraful a), şi vor avea motive de a considera că datele urmărite sunt stocate într-un alt sistem informatic sau într-o parte a acestuia situat pe teritoriul său şi că aceste date sunt în mod legal accesibile de la sistemul iniţial ori sunt disponibile pentru acest sistem iniţial, fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru ca numitele autorităţi să fie în măsură de a extinde rapid percheziţia sau accesarea într-un mod similar a celuilalt sistem.
3.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi autorităţilor sale competente dreptul de a sechestra sau de a obţine într-un mod similar datele informatice pentru care accesarea a fost realizată în aplicarea paragrafelor 1 sau 2. Aceste măsuri includ următoarele prerogative:
a)sechestrarea sau obţinerea într-un mod similar a unui sistem informatic ori a unei părţi din acesta sau a unui suport de stocare informatic;
b)realizarea şi conservarea unei copii a acestor date informatice;
c)menţinerea integrităţii datelor informatice relevante stocate;
d)suprimarea accesării sau îndepărtarea acestor date informatice din sistemul informatic accesat.
4.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi autorităţilor sale competente dreptul de a ordona oricărei persoane care cunoaşte funcţionarea sistemului informatic sau măsurile aplicate pentru protecţia datelor informatice să pună la dispoziţie toate informaţiile considerate necesare pentru a permite aplicarea măsurilor vizate la paragrafele 1 şi 2.
5.Prerogativelor şi procedurilor menţionate în prezentul articol li se aplică prevederile art. 14 şi 15.
1.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi autorităţilor sale competente următoarele drepturi:
a)de a culege sau de a înregistra prin aplicarea mijloacelor tehnice care există pe teritoriul său; şi b) de a obliga un furnizor de servicii, în limita capacităţilor sale tehnice existente, la:
(i)strângerea sau înregistrarea prin aplicarea mijloacelor tehnice care există pe teritoriul său; sau la
(îi) acordarea concursului şi asistenţei sale autorităţilor competente, pentru culegerea sau înregistrarea,
în timp real, a datelor referitoare la trafic, asociate comunicaţiilor respective, transmise pe teritoriul său prin intermediul unui sistem informatic.
2.În cazul în care o parte, datorită principiilor stabilite de legislaţia internă, nu va putea adopta măsurile enunţate la paragraful 1 subparagraful a), aceasta va putea, în schimb, adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura strângerea sau înregistrarea în timp real a datelor referitoare la trafic, asociate comunicaţiilor respective, transmise pe teritoriul său prin aplicarea mijloacelor tehnice existente pe acest teritoriu.
3.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a obliga un furnizor de servicii să păstreze confidenţialitatea faptului că a fost exercitată oricare dintre prerogativele prevăzute în prezentul articol, precum şi orice informaţie în legătură cu acest subiect.
4.Prerogativelor şi procedurilor menţionate în prezentul articol li se aplică prevederile art. 14 şi 15.
1.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi autorităţilor sale competente, cu privire la o serie de infracţiuni grave care să fie definite în legislaţia internă, următoarele drepturi:
a)de a culege sau de a înregistra prin aplicarea mijloacelor tehnice care există pe teritoriul său; şi b) de a obliga un furnizor de servicii, în limita capacităţilor sale tehnice, la:
(i)strângerea sau înregistrarea prin aplicarea mijloacelor tehnice care există pe teritoriul său;
sau la
(îi) acordarea sprijinului şi asistenţei sale autorităţilor competente, pentru colectarea sau înregistrarea,
în timp real, a datelor referitoare la conţinut, asociate comunicaţiilor respective, transmise pe teritoriul său prin intermediul unui sistem informatic.
2.În cazul în care o parte, datorită principiilor stabilite de legislaţia internă, nu va putea adopta măsurile enunţate la paragraful 1 subparagraful a), aceasta va putea, în schimb, adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura strângerea sau înregistrarea în timp real a datelor referitoare la conţinutul comunicaţiilor respective, transmise pe teritoriul său prin aplicarea mijloacelor tehnice existente pe acest teritoriu.
3.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a obliga un furnizor de servicii să păstreze confidenţialitatea faptului că oricare dintre prerogativele prevăzute în prezentul articol a fost exercitată, precum şi orice informaţie în legătură cu acest subiect.
4.Prerogativelor şi procedurilor menţionate în prezentul articol li se aplică prevederile art. 14 şi 15.
1.Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a stabili competenţa sa cu privire la orice infracţiune incriminată în conformitate cu art. 2-11, atunci când infracţiunea este comisă:
a)pe teritoriul său; sau b) la bordul unui vas sub pavilionul acestei părţi; sau c) la bordul unei aeronave înmatriculate în conformitate cu legislaţia acestei părţi; sau d) de către unul dintre cetăţenii săi, dacă infracţiunea poate atrage răspunderea penală în locul în care aceasta a fost comisă sau dacă infracţiunea nu este de competenţa teritorială a nici unui stat.
2.Fiecare parte îşi va putea rezerva dreptul de a nu aplica sau de a aplica doar în cazuri ori în condiţii specifice regulile de competenţă definite la paragraful 1 subparagrafele b)-d) al prezentului articol sau în orice parte a acestui paragraf.
3.Fiecare parte va adopta măsurile care se dovedesc necesare pentru a stabili competenţa sa cu privire la orice infracţiune menţionată la art. 24 paragraful 1, în cazul în care autorul prezumat al infracţiunii este prezent pe teritoriul său şi nu poate fi extrădat spre o altă parte decât în baza naţionalităţii sale, în urma unei cereri de extrădare.
4.Prezenta convenţie nu va exclude nici o competenţă penală exercitată de o parte în conformitate cu dreptul său intern.
5.În cazul în care mai multe părţi îşi revendică jurisdicţia cu privire la o infracţiune stabilită în conformitate cu prezenta convenţie, părţile implicate se vor pune de acord, atunci când acest lucru este oportun, în scopul de a determina partea cea mai potrivită pentru a exercita urmărirea.
Părţile vor coopera între ele, în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol şi în aplicarea instrumentelor internaţionale relevante cu privire la cooperarea internaţională în materie penală, a acordurilor încheiate pe baza legislaţiilor uniforme sau reciproce şi a dreptului lor intern, în cea mai largă măsură posibilă, în scopul investigărilor sau al aplicării procedurilor privind infracţiunile în legătură cu sisteme şi date informatice sau pentru a culege dovezile unei infracţiuni în format electronic.
1.a) Prezentul articol se va aplica extrădării între părţi pentru infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 2-11, cu condiţia ca acestea să poată fi sancţionate, potrivit legislaţiilor ambelor părţi implicate, printr-o pedeapsă privativă de libertate, al cărei maxim special este de cel puţin un an, sau printr-o pedeapsă mai severă.
b)În cazul în care se va impune o pedeapsă minimă diferită, în baza unui tratat de extrădare aplicabil între două sau mai multe părţi, inclusiv Convenţia europeană de extrădare (STE nr. 24), sau a unui acord care are la bază legislaţii uniforme sau reciproce, se va aplica pedeapsa minimă prevăzută prin acest tratat ori aranjament.
2.Infracţiunile descrise la paragraful 1 vor fi considerate incluse în categoria infracţiunilor care pot atrage extrădarea în orice tratat de extrădare care există între părţi. Părţile se vor angaja să includă astfel de infracţiuni ca infracţiuni care pot atrage extrădarea în orice tratat de extrădare care va fi încheiat între părţi.
3.Dacă o parte care condiţionează extrădarea de existenţa unui tratat primeşte o cerere de extrădare de la altă parte cu care nu a încheiat un tratat de extrădare, aceasta va putea considera prezenta convenţie drept bază juridică pentru extrădarea cu privire la orice infracţiune menţionată la paragraful 1 al prezentului articol.
4.Părţile care nu condiţionează extrădarea de existenţa unui tratat vor recunoaşte infracţiunile menţionate la paragraful 1 al prezentului articol ca infracţiuni care pot atrage extrădarea între acestea.
5.Extrădarea va fi supusă condiţiilor prevăzute de dreptul intern al părţii solicitate sau de tratatele de extrădare în vigoare, inclusiv în ceea ce priveşte motivele pentru care partea solicitată poate refuza extrădarea.
6.Dacă extrădarea pentru o infracţiune menţionată la paragraful 1 al prezentului articol va fi refuzată doar pe motivul cetăţeniei persoanei sau pentru că partea solicitată consideră că este competentă cu privire la această infracţiune, partea solicitată va supune cauza, la cererea părţii solicitante, autorităţilor sale competente, în scopul urmăririi, şi va raporta în timp util, la încheierea cauzei, părţii solicitante. Autorităţile în cauză vor decide şi vor desfăşura ancheta şi procedura în acelaşi mod ca pentru orice altă infracţiune de natură comparabilă, în conformitate cu legislaţia acestei părţi.
7.a) Fiecare parte va comunică secretarului general al Consiliului Europei, în momentul semnării ori depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, numele şi adresa fiecărei autorităţi responsabile de trimiterea ori de primirea unei cereri de extrădare sau de arestare provizorie, în absenţa unui tratat.
b)Secretarul general al Consiliului Europei va realiza şi va actualiza un registru al autorităţilor astfel desemnate de către părţi. Fiecare parte va trebui să se asigure de faptul că datele care figurează în registru sunt corecte în orice moment.
1.Părţile îşi vor acorda asistenţă mutuală într-o măsură cât mai largă posibil, în scopul investigărilor sau al aplicării procedurilor privind infracţiunile în legătură cu sisteme şi date informatice sau pentru a culege dovezile unei infracţiuni în format electronic.
2.De asemenea, fiecare parte va adopta măsurile legislative, precum şi măsurile care se dovedesc necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile stabilite în cuprinsul art. 27-35.
3.În caz de urgenţă fiecare parte va putea formula o cerere de asistenţă mutuală sau comunicările care se raportează acesteia prin mijloace rapide de comunicare, precum faxul sau poşta electronică, cu condiţia ca aceste mijloace să ofere condiţii suficiente de securitate şi de autentificare (inclusiv folosirea codării, atunci când este necesar), cu o confirmare oficială ulterioară dacă partea solicitată va revendica acest lucru. Partea solicitată va accepta cererea şi va răspunde prin oricare dintre mijloacele sale rapide de comunicare.
4.Cu excepţia unei dispoziţii contrare expres prevăzute în prezentul capitol, asistenţa mutuală va fi supusă condiţiilor fixate de dreptul intern al părţii solicitate sau de tratatele de asistenţă mutuală aplicabile, inclusiv în ceea ce priveşte motivele pe baza cărora partea solicitată poate refuza cooperarea. Partea solicitată nu îşi va exercita dreptul de a refuza asistenţa mutuală privind infracţiunile vizate la art. 2-11 doar din motivul că cererea vizează o infracţiune pe care aceasta o consideră de natură fiscală.
5.În cazul în care, în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, părţii solicitate îi este permis să condiţioneze asistenţa mutuală de existenţa dublei incriminări, această condiţie va fi considerată îndeplinită dacă fapta care constituie infracţiunea pentru care asistenţa mutuală este solicitată este calificată drept infracţiune de dreptul său intern, indiferent dacă dreptul intern include sau nu infracţiunea în cadrul aceleiaşi categorii de infracţiuni ori dacă o defineşte sau nu prin aceeaşi terminologie ca dreptul părţii solicitante.
1.O parte va putea, în limitele dreptului său intern şi în absenţa unei cereri prealabile, să comunice unei alte părţi informaţii obţinute în cadrul propriilor anchete, în cazul în care consideră că acest lucru ar putea ajuta partea destinatară la începerea sau finalizarea cu succes a anchetelor ori a procedurilor având ca obiect infracţiuni stabilite în conformitate cu prezenta convenţie sau în cazul în care aceste informaţii ar putea conduce la o cerere de cooperare formulată de această parte în virtutea prezentului capitol.
2.Înainte de a comunică astfel de informaţii, partea care le furnizează va putea solicita ca acestea să rămână confidenţiale sau să nu fie utilizate decât în anumite condiţii. Dacă partea destinatară nu va putea îndeplini această cerinţă, va informa cealaltă parte, care va stabili în acest caz dacă informaţiile în cauză ar trebui totuşi furnizate. Dacă partea destinatară va accepta informaţiile cu condiţiile prescrise, partea destinatară va fi legată de acestea din urmă.
1.În absenţa unui tratat de asistenţă mutuală ori a unui acord care are la bază legislaţii uniforme sau reciproce în vigoare între partea solicitantă şi partea solicitată, se vor aplica dispoziţiile paragrafelor 2-9 din prezentul articol. Acestea nu se vor aplica atunci când există un tratat, un acord sau o legislaţie de acest tip, în afară de cazul în care părţile implicate nu convin să aplice în locul lor totul sau o parte din restul acestui articol.
2.a) Fiecare parte va desemna una sau mai multe autorităţi centrale însărcinate să trimită cererile de asistenţă mutuală sau să răspundă, să le execute ori să le transmită autorităţilor competente pentru executarea lor.
b)Autorităţile centrale vor comunică direct una cu cealaltă.
c)Fiecare parte, în momentul semnării sau depunerii instrumentelor sale de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, va comunică secretarului general al Consiliului Europei numele şi adresele autorităţilor desemnate în aplicarea prezentului paragraf.
d)Secretarul general al Consiliului Europei va stabili şi va actualiza un registru al autorităţilor centrale desemnate de către părţi. Fiecare parte va veghea în permanenţă asupra exactitudinii datelor care figurează în registru.
3.Cererile de asistenţă mutuală adresate în baza prezentului articol vor fi executate în conformitate cu procedura menţionată de partea solicitantă, cu excepţia cazului în care aceasta este incompatibilă cu legislaţia părţii solicitate.
4.Pe lângă condiţiile sau motivele de refuz prevăzute la art. 25 paragraful 4, asistenţa mutuală va putea fi refuzată de partea solicitată, dacă:
a)cererea vizează o infracţiune pe care partea solicitată o consideră de natură politică ori legată de o infracţiune de natură politică; sau b) partea solicitată va considera că faptul de a da curs cererii ar risca să aducă atingere suveranităţii, securităţii, ordinii sale publice sau altor interese esenţiale.
5.Partea solicitată va putea suspenda executarea cererii dacă aceasta ar risca să aducă prejudicii anchetelor sau procedurilor desfăşurate de autorităţile sale.
6.Înainte de a refuza sau de a suspenda cooperarea, partea solicitată va examina, ulterior consultării părţii solicitante, dacă poate da curs parţial cererii ori cu rezerva condiţiilor pe care le consideră necesare.
7.Partea solicitată va informa rapid partea solicitantă asupra răspunsului pe care intenţionează să îl dea cererii de asistenţă mutuală.
Aceasta va trebui să motiveze eventualul său refuz sau eventuala întârziere a cererii. De asemenea, partea solicitată va informa partea solicitantă asupra oricărui motiv care ar face imposibilă executarea cererii de asistenţă mutuală sau care ar fi susceptibil de a o întârzia în mod semnificativ.
8.Partea solicitantă va putea cere ca partea solicitată să păstreze confidenţialitatea faptului că a fost formulată o cerere în baza prezentului capitol, precum şi a obiectului acesteia, cu excepţia măsurilor necesare executării cererii în cauză. Dacă partea solicitată nu va putea da curs acestei cereri de confidenţialitate, aceasta va trebui să informeze rapid partea solicitantă, care va trebui în acest caz să determine dacă cererea trebuie totuşi executată.
9.a) În caz de urgenţă, cererile de asistenţă mutuală sau comunicările care se raportează acestora vor putea fi transmise direct de către autorităţile judiciare ale părţii solicitante autorităţilor similare ale părţii solicitate. Într-un asemenea caz, o copie va fi adresată simultan autorităţilor centrale ale părţii solicitate prin intermediul autorităţii centrale a părţii solicitante.
b)Orice cerere sau comunicare formulată în baza prezentului paragraf va putea fi avansată prin intermediul Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală (Interpol).
c)În cazul în care o cerere a fost formulată în aplicarea subparagrafului a) al prezentului paragraf şi în cazul în care autoritatea nu va fi competentă pentru a o analiza, aceasta o va transmite autorităţii naţionale competente şi va informa direct partea solicitantă.
d)Cererile sau comunicările efectuate în aplicarea prezentului paragraf, care nu presupun măsuri coercitive, vor putea fi direct transmise de către autorităţile competente ale părţii solicitante la autorităţile competente ale părţii solicitate.
e)Fiecare parte îl va putea informa pe secretarul general al Consiliului Europei, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, că, pentru motive de eficienţă, cererile formulate în baza acestui paragraf vor trebui adresate autorităţilor sale centrale.
1.În absenţa unui tratat de asistenţă mutuală sau a unui aranjament care să aibă la bază legislaţii uniforme ori reciproce în vigoare între partea solicitantă şi partea solicitată, se vor aplica dispoziţiile prezentului articol. Acestea nu se vor aplica în cazul în care există un tratat, un aranjament sau o legislaţie de acest tip, cu excepţia cazului în care părţile implicate decid să aplice în locul acestora totul sau o parte din acest articol.
2.Partea solicitată va putea condiţiona comunicarea de informaţii sau de materiale, reprezentând răspunsul la cerere, de:
a)păstrarea confidenţialităţii acestora, în cazul în care cererea de asistenţă mutuală nu ar putea fi respectată în absenţa acestei condiţii; sau b) neutilizarea acestora pentru alte anchete sau proceduri decât cele indicate în cerere.
3.Dacă partea solicitantă nu va putea îndeplini una dintre condiţiile enunţate la paragraful 2, aceasta va informa rapid partea solicitată, care va determina în acest caz dacă informaţia trebuie totuşi furnizată. Dacă partea solicitantă va accepta această condiţie, aceasta va fi legată de condiţia menţionată.
4.Orice parte care va furniza informaţii sau materiale ce se supun uneia dintre condiţiile enunţate la paragraful 2 va putea solicita celeilalte părţi să-i ofere explicaţii în legătură cu această condiţie privind utilizarea acestor informaţii sau a acestui material.
1.O parte va putea solicita unei alte părţi să ordone sau să impună printr-un alt mijloc conservarea rapidă a datelor stocate prin intermediul unui sistem informatic care se găseşte pe teritoriul acestei alte părţi şi la adresa cărora partea solicitantă are intenţia de a formula o cerere de asistenţă mutuală în vederea percheziţiei ori accesării printr-un mijloc similar, sechestrului sau obţinerii printr-un mijloc similar ori divulgării datelor în cauză.
2.O cerere de conservare formulată în aplicarea paragrafului 1 va trebui să precizeze:
a)autoritatea care solicită conservarea;
b)infracţiunea care va face obiectul anchetei sau procedurilor penale, precum şi o scurtă expunere a faptelor care au legătură cu aceasta;
c)datele informatice stocate care vor trebui conservate şi natura legăturii lor cu infracţiunea;
d)toate informaţiile disponibile care vor permite identificarea posesorului datelor informatice stocate sau locaţia sistemului informatic;
e)necesitatea măsurii conservării; şi f) faptul că partea are intenţia de a formula o cerere de asistenţă mutuală în vederea percheziţiei ori accesării printr-un mijloc similar, sechestrului sau obţinerii printr-un mijloc similar, ori divulgării datelor informatice în cauză.
3.După primirea cererii unei alte părţi, partea solicitată va trebui să ia toate măsurile care se impun pentru a proceda fără întârziere la conservarea datelor menţionate, în conformitate cu dreptul său intern. Pentru a putea răspunde unei astfel de solicitări, dubla incriminare nu va fi solicitată ca o condiţie prealabilă a conservării.
4.O parte care va solicita dubla incriminare ca o condiţie pentru a răspunde unei cereri de asistenţă mutuală în vederea percheziţiei ori accesării printr-un mijloc similar, sechestrului sau obţinerii printr-un mijloc similar ori divulgării datelor stocate, va putea, pentru alte infracţiuni decât cele stabilite în conformitate cu art. 2-11 să-şi rezerve dreptul de a refuza cererea de conservare în baza prezentului articol, în cazul în care aceasta va avea motive de a considera că, în momentul divulgării, condiţia dublei incriminări nu va putea fi îndeplinită.
5.Pe de altă parte, o cerere de conservare va putea fi refuzată doar dacă:
a)cererea vizează o infracţiune pe care partea solicitată o consideră ca fiind de natură politică ori legată de o infracţiune politică; sau b) partea solicitată consideră că faptul de a da curs cererii ar risca de a aduce atingere suveranităţii sale, securităţii, ordinii publice sau altor interese esenţiale.
6.În cazul în care partea solicitată va considera că simpla conservare nu va fi suficientă pentru garantarea disponibilităţii viitoare a datelor, va compromite confidenţialitatea anchetei părţii solicitante sau o va afecta într-un alt mod, aceasta va informa rapid partea solicitantă, care va decide în acel caz dacă cererea va trebui totuşi executată.
7.Orice conservare efectuată ca răspuns la o cerere menţionată la paragraful 1 va fi valabilă pentru o perioadă de cel puţin 60 de zile, în scopul de a permite părţii solicitante de a formula o cerere în vederea percheziţiei ori accesării printr-un mijloc similar, sechestrului sau obţinerii printr-un mijloc similar ori divulgării datelor. După primirea unei astfel de cereri, datele vor trebui în continuare conservate în aşteptarea adoptării unei decizii referitoare la cerere.
1.În cazul în care, în timpul executării unei cereri de conservare a datelor referitoare la trafic în legătură cu o comunicare specifică formulată în aplicarea art. 29, partea solicitată va descoperi că un furnizor de servicii a participat într-un alt stat la transmiterea acestei comunicări, aceasta va dezvălui rapid părţii solicitante o cantitate suficientă de date referitoare la trafic, pentru identificarea acestui furnizor de servicii şi a canalului prin care comunicarea a fost transmisă.
2.Dezvăluirea datelor referitoare la trafic în aplicarea paragrafului 1 va putea fi refuzată doar dacă:
a)cererea vizează o infracţiune pe care partea solicitată o consideră de natură politică ori legată de o infracţiune de natură politică; sau b) partea solicitată consideră că faptul de a da curs cererii ar risca să aducă atingere suveranităţii sale, securităţii, ordinii publice sau altor interese esenţiale.
1.O parte va putea solicita unei alte părţi să percheziţioneze sau să acceseze într-un mod similar, să sechestreze sau să obţină într-un mod similar, să dezvăluie date stocate prin intermediul unui sistem informatic care se găseşte pe teritoriul acestei alte părţi, inclusiv date conservate în conformitate cu art. 29.
2.Partea solicitată va răspunde cererii cu aplicarea instrumentelor internaţionale, a aranjamentelor şi a legislaţiilor menţionate la art. 23 şi conformându-se dispoziţiilor relevante ale prezentului capitol.
3.Cererea va trebui satisfăcută cât mai repede posibil, dacă:
a)există motive de a considera că datele concludente sunt expuse în mod special riscurilor de pierdere ori de modificare; sau b) instrumentele, aranjamentele şi legislaţiile vizate la paragraful 2 prevăd o cooperare rapidă.
O parte va putea, fără autorizaţia unei alte părţi:
a)să acceseze date informatice stocate accesibile publicului (sursă deschisă), oricare ar fi localizarea geografică a acestor date; sau b) să acceseze ori să primească prin intermediul unui sistem informatic situat pe teritoriul său date informatice stocate situate într-un alt stat, dacă partea va obţine consimţământul persoanei legal autorizate să-i dezvăluie aceste date prin intermediul acestui sistem informatic.
1.Părţile îşi vor acorda asistenţă mutuală pentru strângerea în timp real a datelor referitoare la trafic, asociate comunicărilor menţionate pe teritoriul acestora, transmise prin intermediul unui sistem informatic. Cu rezerva dispoziţiilor paragrafului 2, asistenţa mutuală este guvernată de condiţiile şi procedurile prevăzute în dreptul intern.
2.Fiecare parte va acorda această asistenţă mutuală cel puţin cu privire la infracţiunile pentru care strângerea în timp real a datelor privitoare la trafic ar fi disponibilă într-o cauză internă echivalentă.
Părţile îşi vor acorda asistenţă mutuală, în măsura permisă de tratatele şi legislaţia internă aplicabile, pentru strângerea sau înregistrarea în timp real a datelor referitoare la conţinutul comunicaţiilor specifice, transmise prin intermediul unui sistem informatic.
1.Fiecare parte va desemna un punct de contact disponibil 24 de ore din 24, 7 zile din 7, în scopul asigurării unei asistenţe imediate pentru investigaţiile referitoare la infracţiunile privind sisteme sau date informatice, sau pentru a strânge dovezile unei infracţiuni în format electronic. Această asistenţă va cuprinde facilitarea sau, dacă dreptul şi practica internă o permit, aplicarea directă a următoarelor măsuri:
a)asistenţa tehnică;
b)conservarea datelor, în conformitate cu art. 29 şi 30;
c)strângerea dovezilor, furnizarea de informaţii cu caracter juridic şi localizarea suspecţilor.
2.a) Punctul de contact al unei părţi va avea mijloacele de a coresponda cu punctul de contact al unei alte părţi potrivit unei proceduri accelerate.
b)Dacă punctul de contact desemnat de către o parte nu va depinde de autoritatea sau de autorităţile acestei părţi responsabile de asistenţa mutuală internaţională sau de extrădare, punctul de contact va veghea să poată acţiona în coordonare cu această sau aceste autorităţi, potrivit unei proceduri accelerate.
3.Fiecare parte va întreprinde măsurile necesare pentru a dispune de un personal specializat şi echipat corespunzător pentru facilitarea funcţionării reţelei.
1.Prezenta convenţie va fi deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei şi statelor membre care au participat la elaborarea sa.
2.Prezenta convenţie va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
3.Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data la care 5 state, cuprinzând cel puţin 3 state membre ale Consiliului Europei, îşi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin convenţie, în conformitate cu dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2.
4.Pentru oricare stat semnatar care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin prezenta convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data exprimării consimţământului său de a fi legat prin prezenta convenţie, în conformitate cu dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2.
1.După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, după consultarea statelor contractante la convenţie şi după obţinerea asentimentului unanim, vor putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei, care nu a participat la elaborarea sa, să adere la prezenta convenţie. Decizia va fi luată cu majoritatea prevăzută la art. 20 d) din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante care au dreptul să facă parte din Comitetul de Miniştri.
2.Pentru orice stat care a aderat la prezenta convenţie, în conformitate cu paragraful 1 sus-menţionat, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
1.În momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, oricare stat va putea desemna teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenţie.
2.În orice moment următor, prin declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, oricare stat va putea lărgi aplicarea prezentei la convenţii la oricare alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.
3.Orice declaraţie formulată cu aplicarea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, cu privire la orice teritoriu desemnat în această declaraţie, prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii notificării menţionate de către Secretarul general.
1.Scopul prezentei convenţii este de a completa tratatele sau acordurile multilaterale ori bilaterale aplicabile, existente între părţi, inclusiv dispoziţiile:
–Convenţiei europene de extrădare, deschisă spre semnare la 13 decembrie 1957 la Paris (STE nr. 24);
–Convenţiei europene de asistenţă judiciară în materie penală, deschisă spre semnare la 20 aprilie 1959 la Strasbourg (STE nr. 30);
–Protocolului adiţional la Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, deschis spre semnare la 17 martie 1978 la Strasbourg (STE nr. 99).
2.Dacă două sau mai multe părţi au încheiat deja un acord ori un tratat referitor la domeniile cuprinse în prezenta convenţie sau dacă şi-au stabilit în alt mod relaţiile privind aceste subiecte ori dacă o vor face în viitor, acestea vor avea, de asemenea, dreptul de a aplica acordul sau tratatul menţionat ori de a-şi stabili relaţiile în consecinţă, în locul prezentei convenţii. Totuşi, în cazul în care părţile îşi vor stabili relaţiile privind domeniile care fac obiectul prezentei convenţii într-un mod diferit decât cel prevăzut, acestea o vor face într-un mod care să nu fie incompatibil cu obiectivele şi principiile convenţiei.
3.Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta alte drepturi, restricţii, obligaţii şi responsabilităţi ale unei părţi.
Prin declaraţie scrisă adresată secretarului general al Consiliului Europei în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, orice stat va putea să declare că se foloseşte de dreptul de a solicita unul sau mai multe elemente suplimentare, precum cele prevăzute la art. 2, 3, art. 6 paragraful 1 subparagraful b), art. 7, art. 9 paragraful 3 şi art. 27 paragraful 9 subparagraful e).
1.Un stat federal îşi va putea rezerva dreptul de a onora obligaţiile cuprinse în cap. II în măsura în care acestea vor fi compatibile cu principiile fundamentale care guvernează relaţiile dintre guvernul său central şi statele constitutive sau alte entităţi teritoriale analoage, cu condiţia ca acesta să fie în măsură de a coopera în baza cap. III.
2.Atunci când acesta va formula o rezervă prevăzută la paragraful 1, un stat federal nu se va putea folosi de termenii unei astfel de rezerve pentru a elimina sau a diminua substanţial obligaţiile sale în baza cap. II. În orice caz, acesta va folosi mijloace lărgite şi efective care vor permite aplicarea măsurilor prevăzute în capitolul menţionat.
3.În ceea ce priveşte dispoziţiile acestei convenţii, a căror aplicare ţine de competenţa legislativă a fiecărui stat constitutiv sau a altor entităţi teritoriale analoage care, în baza sistemului constituţional al federaţiei, nu sunt obligate să ia măsuri legislative, guvernul federal va aduce la cunoştinţă autorităţilor competente ale statelor constitutive dispoziţiile menţionate, împreună cu avizul său favorabil, încurajându-le să adopte măsurile potrivite pentru aplicarea lor.
Prin notificare scrisă adresată secretarului general al Consiliului Europei, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, orice stat va putea declara că se foloseşte de rezerva sau rezervele prevăzute la art. 4 paragraful 2, art. 6 paragraful 3, art. 9 paragraful 4, art. 10 paragraful 3, art. 11 paragraful 3, art. 14 paragraful 3, art. 22 paragraful 2, art. 29 paragraful 4 şi la art. 41 paragraful 1. Nici o altă rezervă nu va putea fi formulată.
1.O parte care a formulat o rezervă în conformitate cu art. 42 o va putea retrage în totalitate sau în parte prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Această retragere va intra în vigoare la data primirii de către secretarul general a notificării menţionate. Dacă notificarea va indica faptul că retragerea unei rezerve trebuie să între în vigoare la o dată precisă şi dacă această dată va fi ulterioară celei la care secretarul general va primi notificarea, retragerea va intra în vigoare la această dată ulterioară.
2.O parte care a formulat o rezervă, precum cele menţionate la art. 42, va retrage această rezervă, în totalitate sau în parte, de îndată ce împrejurările o permit.
3.Secretarul general al Consiliului Europei va putea solicita periodic părţilor care au formulat una sau mai multe rezerve dintre cele menţionate la art. 42 informaţii cu privire la aspectele retragerii lor.
1.La prezenta convenţie vor putea fi propuse amendamente de către fiecare parte, iar acestea vor fi comunicate de către secretarul general al Consiliului Europei statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenţii, precum şi oricărui stat care a aderat sau care a fost invitat să adere, în conformitate cu dispoziţiile art. 37.
2.Orice amendament propus de către o parte va fi comunicat Comitetului European pentru Probleme Criminale (CDPC), care va prezenta avizul său Comitetului de Miniştri cu privire la amendamentul menţionat.
3.Comitetul de Miniştri va examina amendamentul propus şi avizul prezentat de către CDPC şi, după consultarea statelor nemembre care sunt părţi la prezenta convenţie, va putea adopta amendamentul.
4.Textul oricărui amendament adoptat de către Comitetul de Miniştri în conformitate cu paragraful 3 al prezentului articol va fi comunicat părţilor pentru acceptare.
5.Orice amendament adoptat în conformitate cu paragraful 3 al prezentului articol va intra în vigoare în a treizecea zi după ce toate părţile l-au informat pe secretarul general cu privire la acceptarea lor.
1.CDPC va fi informat permanent cu privire la interpretarea şi aplicarea prezentei convenţii.
2.În cazul dezacordului între părţi cu privire la interpretarea şi aplicarea prezentei convenţii, părţile se vor strădui să ajungă la o rezolvare a acestuia prin negociere sau prin orice alt mijloc paşnic pe care îl vor alege, inclusiv prin prezentarea dezacordului CDPC, unui tribunal arbitrar care va lua decizii ce vor lega părţile sau Curţii Internaţionale de Justiţie, potrivit unui acord între părţile implicate.
1.Părţile se vor reuni periodic, dacă va fi nevoie, în vederea facilitării:
a)utilizării şi aplicării efective a prezentei convenţii, inclusiv identificării oricărei probleme în domeniu, precum şi efectelor oricărei declaraţii sau rezerve făcute în conformitate cu prezenta convenţie;
b)schimbului de informaţii cu privire la noutăţile juridice, politice sau tehnice importante în domeniul criminalităţii informatice şi strângerii dovezilor în formă electronică;
c)examinării eventualităţii de a completa sau de a amenda convenţia.
2.CDPC va fi ţinut periodic la curent cu privire la rezultatul reuniunilor internaţionale menţionate la paragraful 1.
3.CDPC va facilita, dacă va fi nevoie, întâlnirile menţionate la paragraful 1 şi va adopta măsurile necesare pentru a ajuta părţile în efortul lor care vizează completarea sau amendarea convenţiei. La expirarea unui termen de 3 ani începând de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii, cel mai târziu, CDPC va proceda, în cooperare cu părţile, la reexaminarea tuturor dispoziţiilor convenţiei şi va propune, dacă este cazul, amendamentele potrivite.
4.Cu excepţia cazului în care Consiliul Europei le va suporta, cheltuielile ocazionate de aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 vor fi suportate de către părţi în maniera pe care acestea o vor alege.
5.Părţile vor fi asistate în exercitarea funcţiilor care decurg din prezentul articol de către Secretariatul Consiliului Europei.
1.Orice parte va putea, în orice moment, să denunţe prezenta convenţie printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei.
2.Denunţarea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii notificării de către secretarul general.
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenţii, precum şi oricărui stat care a aderat sau care a fost invitat să adere, cu privire la:
a)orice semnare;
b)depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c)orice dată de intrare în vigoare a prezentei convenţii, în conformitate cu art. 36 şi 37;
d)orice declaraţie făcută în aplicarea art. 40 sau orice rezervă făcută în aplicarea art. 42;
e)orice alt act, notificare sau comunicare ce are legătură cu prezenta convenţie.
În acest sens, subsemnaţii, autorizaţi pe deplin în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Adoptată la Budapesta la 23 noiembrie 2001, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în Arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea convenţiei, precum şi oricărui stat invitat să adere o copie certificată conformă cu originalul.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.