Decret
Decret nr. 125 din 7 iulie 1948
pentru cetăţenia română
- Emitent
- Marea Adunare Națională
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 154 din 7 iulie 1948
Textul actului · 35 de articole
100%
pentru cetăţenia română
–Orice persoană, fără deosebire de vîrsta, sex, naţionalitate, rasa, religie sau grad de cultura, dobândeşte cetăţenia română sau pierde această cetăţenie, în condiţiunile prezentei legi.
Drepturile şi obligaţiunile ce decurg din calitatea de cetăţean român, se exercită de asemenea, în mod egal, de toţi acei care au aceasta calitate, fără deosebire de sex, naţionalitate, rasa, religie sau grad de cultura.
–Nici un cetăţean român, fie chiar minor, nu poate dobândi cetăţenia altui stat, şi nici nu poate beneficia de o asemenea cetăţenie, decât cu autorizarea Ministerului Justiţiei.
–Cetăţenia română se dobîndeşte:
1.De plin drept.
2.Prin incetatenire
–Cetăţenia română se pierde:
1.Prin dobândirea cetateniei unui alt stat.
2.Prin retragerea cu titlul de pedeapsa.
–Cetăţenia română se dobîndeşte de plin drept, prin filiatiune ori după locul naşterii, potrivit art. 9.
–Sînt cetăţeni români prin filiatiune, copiii legitimi sau nelegitimi, chiar dacă sînt născuţi pe teritoriul altui stat, ai căror părinţi sînt născuţi sînt sau devin cetăţeni români.
–Sînt de asemenea cetăţeni români prin filiatiune, copiii legitimi sau nelegitimi din ai căror părinţi numai unul este cetăţean român sau devine cetăţean român mai înainte ca ei să fie majori.
În cazul în care numai unul din părinţi este cetăţean român, copiii pot deveni totuşi cetăţeni străini dacă, conform legii de cetăţenie a părintelui străin, ar urma cetăţenia acestuia sau dacă prin naştere, într-o ţara străină, ar dobândi cetăţenia, potrivit legilor acelei tari şi, în ambele cazuri, numai dacă, în termen de o luna dela data cînd au devenit majori, îşi manifesta voinţa de a dobândi cetăţenia străină prin declaraţie data Ministerului Justiţiei.
–Adoptiunea nu produce efecte în privinta cetateniei.
–Sînt cetăţeni români copiii născuţi pe teritoriul Republicii Populare Române, din părinţi necunoscuţi.
Copiii gasiti pe teritoriul Republicii Populare Române, se prezuma, pînă la dovada contrarie, ca sînt născuţi în ţara.
–Cetăţenia română se poate dobândi prin incetatenire:
1.Cu stagiu
2.Fără stagiu
Incetatenirea se acordă la cerere şi numai individual.
–Cetăţeanul străin poate cere incetatenirea dacă a locuit în ţara, în mod neintrerupt timp de 5 ani, dacă declara ca renunţa la cetăţenia străină, dacă a avut o purtare buna şi dacă nu a avut atitudine antidemocratica, sau potrivnica intereselor Republicii Populare Române.
Apatrizii sînt scutiţi de declaraţiunea prevăzută la alin. precedent.
Termenul prevăzut la alineatul 1, se reduce la un an, dacă cetăţeanul străin îndeplineşte una din următoarele condiţiuni:
1.Dacă este născut în ţara.
2.Dacă a făcut serviciul militar în Armata Română.
3.Dacă a adus importante servicii Republicii Populare Române.
4.Dacă se bucura de dreptul de refugiu în Republica Populara Română, potrivit art. 35 din Constitutiune.
În toate cazurile termenul de un an poate fi redus sau suprimat de ministrul justiţiei.
–Dacă cel care cere incetatenirea a mai fost cetăţean român, el va fi dispensat de condiţiunile stagiului.
–Cei căsătoriti cu o persoană de cetăţenie română, pot cere incetatenirea numai cu singura condiţiune a renunţării la cetăţenia străină.
Căsătoria unei persoane de cetăţenie română cu o persoană de alta cetăţenie nu atrage pierderea cetateniei române.
–Soţul celui incetatenit devine cetăţean român, în termen de 6 luni dela publicarea decretului de incetatenire, el va putea opta pentru vechea cetăţenie, prin declaraţiune data Ministerului Justiţiei.
–Efectele incetatenirii se produc dela data depunerii jurămîntului de credinţa.
–Cetăţeanul român care dobândeşte cetăţenia altui Stat, în condiţiunile art. 2 şi 7, aliniatul II, din prezenta lege, pierde de drept cetăţenia română dela data comunicării prevăzute la art. 29 sau dela data declaratiunii.
–Cetăţenia română, poate fi retrasă acelor care:
1.Fără autorizarea Statului Roman, au intrat în orice serviciu al unui alt Stat
2.Locuind în străinătate, nu se întorc în termen de 2 luni dela data cînd sînt chemaţi sa revină în ţara.
3.Locuind în străinătate, se fac vinovaţi de un fapt potrivnic indatoririi de fidelitate, faţă de ţara, sau uneltesc contra intereselor Republicii Populare Române, ori prejudiciază bunul renume şi prestigiul Statului Roman.
4.Pleacă din ţara, în mod clandestin sau fraudulos, sau nu se întorc în ţara după expirarea termenului de valabilitate a actelor de călătorie, eliberate de autorităţile române.
5.Au obţinut incetatenirea în mod fraudulos.
–Averea acelor cărora li s-a retras cetăţenia română, va fi trecută în proprietatea Statului.
Vor fi socotite ca aparţinînd celui vinovat şi bunurile pe care acesta le-a înstrăinat dela 23 August 1944 pînă la data retragerii cetateniei.
Dacă aceste bunuri au fost înstrăinate către rude sau afini, pînă la al 4-lea grad inclusiv, sau către coasociati, consilieri tehnici, administrativi sau juridici, sau către oricare alt prepus, actele de înstrăinare sînt nule de drept.
Dacă înstrăinarea s-a făcut către alte persoane, actul nu va fi nul dacă dobanditorul va putea dovedi buna lui credinţa.
–În toate cazurile, cetăţenia română se retrage independent de sancţiunile prevăzute de legile penale pentru infracţiunile care au provocat retragerea cetateniei.
–Cei cărora li s-a retras cetăţenia română, nu mai pot dobândi această cetăţenie pe nici o cale.
–Dovada cetateniei se face:
1.În cazul dobîndirii cetateniei prin filiatiune sau după locul naşterii, prin certificat de cetăţenie eliberat de primăria domiciliului sau locului de naştere al celui interesat.
Primăriile vor elibera certificate de cetăţenie:
a)Celor ce au dobîndit cetăţenia prin filiatiune, pe baza dovezii cetateniei ambilor părinţi sau a unuia din ei;
b)Celor ce au dobîndit cetăţenia după locul naşterii, fiind gasiti pe teritoriul tarii sau născuţi din părinţi necunoscuţi, pe baza extractului de naştere;
2.În cazul dobîndirii cetateniei prin incetatenire, cu actul constatator al dobîndirii al dobîndirii acesteia.
3.În cazul înscrierii în registrele de naţionalitate sau cetăţenie, prin certificate eliberate de autoritatea în păstrarea căreia se afla registrele respective.
–Dovada pierderii cetateniei române în cazurile prevăzute la art. 16 se poate face cu certificat eliberat de Ministerul Justiţiei.
Dovada retragerii cetateniei române se face prin decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale, care pronunţa retragerea cetăţeni
–Ministerul Justiţiei tine registrul persoanelor care:
1.Au obţinut cetăţenia română potrivit art. 11.
2.Au pierdut sau li s-a retras cetăţenia română.
Ministerul Justiţiei din oficiu Ministerului Afacerilor Interne şi comunelor, copie de pe aceste registre, precum şi indicatiuni pentru schimbările intervenite.
–Cererea de incetatenire se adresează Ministerului Justiţiei. Ea va fi însoţită de actele doveditoare cu privire la îndeplinirea condiţiunilor prevăzute de art. 11, 12 sau 13.
–Ministerul Justiţiei va putea dispune să se ia informaţiuni în privinta solicitantului.
El va putea lua de asemeni avizul Comisiunilor consultative judiciare.
–Incetatenirea se acordă decret al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, dat în baza deciziunii Consiliului de Miniştri, la propunerea Ministerului Justiţiei.
–Sub sancţiunea pierderii beneficiului incetatenii, solicitantul este obligat ca în termen de 60 zile dela invitatiunea Ministerului Justiţiei, să depună, în faţa ministrului justiţiei sau a judecătorului dela judecătoria populara a domiciliului solicitantului, jurământul de credinţa în formula următoare:
Jur a fi credincios poporului şi a apara Republica Populara Română împotriva dusmanilor dinlauntru şi din afară. Jur a respecta legile Republicii Populare Române.
Ministerul justiţiei va putea, pentru motive temeinice, sa acorde prelungirea termenului.
Ministerul Justiţiei va elibera celui incetatenit un certificat de incetatenire.
–Cererile pentru autorizari de dobîndire a cetateniei unui alt Stat, se înaintează Ministerului Justiţiei, arătându-se, în acelaşi timp, care este cetăţenia pe care petiţionarul vrea sa o dobândească.
Sînt aplicabile dispoziţiunile art. 25.
–Cetăţeanul român care dobândeşte cetăţenia altui Stat, în condiţiunile art. 2, trebuie să comunice aceasta Ministerului Justiţiei în termen de 3 luni dela data dobîndirii, înaintând şi actele doveditoare; în cazul contrar autorizaţiunea îşi pierde valabilitatea.
–Cetăţenia română se retrage prin decret al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, dat în baza deciziei Consiliului de Miniştri, la propunerea Ministerului Justiţiei.
–Cetăţenia română, cu titlu de cetăţenie de onoare pentru servicii aduse Republicii Populare Române, se poate acorda la propunerea Guvernului, de Prezidiul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române.
–Cînd pentru dobândirea, păstrarea sau pierderea cetateniei, legea de faţa pune obligaţiunea unei declaraţiuni, aceasta trebuie facuta în forma autentică.
–Cererile de naturalizare şi recunoaştere, în curs de rezolvare, sînt supuse dispoziţiunilor prezentei legi referitoare la incetatenire.
–Sînt şi rămîn cetăţeni români toţi cei care au deobandit şi păstrat această cetăţenie, potrivit dispoziţiunilor legale anterioare.
–Se abroga legea din 19 ianuarie 1939, privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţii române, legea din 9 Decemvrie 1940, modificată prin legea Nr. 6 din 20 Ianuarie 1948, precum şi orice alte dispoziţiuni contrare prezentei legi.
────────────────
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.