Decizie nr. 606 din 6 mai 2010

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, precum şi a dispoziţiilor art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gheorghe Taga în Dosarul nr. 1.302/312/2009 al Judecătoriei Slobozia.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, în ceea ce priveşte dispoziţiile Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, criticate, şi ca neîntemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 12 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.302/312/2009, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, precum şi a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) - (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gheorghe Taga.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că se încalcă principiul egalităţii în drepturi prin aceea că "unii cetăţeni, care au beneficiat de oprirea imediată în trafic şi aplicarea legii conform dispoziţiilor art. 109 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, sunt favorizaţi în spiritul legii prin faptul că au fost atenţionaţi asupra necesităţii respectării legii, în timp ce alţi cetăţeni, nefiind opriţi şi sancţionaţi cum că ar fi încălcat legea, au continuat să cumuleze efectul riscului altor fapte contravenţionale pe intervalul de timp al prescrierii stabilite de lege". Se mai susţine că actul constatator încalcă prevederile art. 31 din Constituţie care consacră dreptul la informaţie, precum şi dreptul la apărare, prin lipsa accesului la probele acuzării. În sfârşit, se încalcă şi dreptul la integritate psihică prin aceea că, "în situaţia unui contravenient care a primit prin poştă înştiinţarea că a săvârşit cu mult timp în urmă o serie de fapte contravenţionale, acea persoană este supusă unei presiuni psihice extrem de virulente".

Judecătoria Slobozia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, criticate, şi neîntemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, care nu a fost indicat expres în dispozitivul încheierii de sesizare a Curţii, acesta îl constituie, potrivit concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei, în care sunt citate textele legale criticate, precum şi considerentelor încheierii de sesizare, în care sunt, de asemenea citate, la fila 1, aceste texte, dispoziţiile art. 121 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, precum şi dispoziţiile art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile art. 121 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, au următorul cuprins:

(1)Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

(2)Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Dispoziţiile art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au următorul cuprins:

(1)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră.

(2)Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesulverbal de constatare a contravenţiei.

(3)În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după stabilirea identităţii conducătorului de vehicul, menţionându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.

În susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 31 privind dreptul la informaţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:

1.Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, este inadmisibilă. Aceasta întrucât, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie, instanţa de contencios constituţional "hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial". De asemenea, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea "(...) decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă [...]", excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor altor categorii de acte normative decât cele prevăzute expres şi limitativ de norma constituţională, reluată în legea organică a Curţii, fiind prin urmare inadmisibilă.

2.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se constată că acestea nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Astfel, normele criticate se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza acestora, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, şi nu încalcă dreptul la apărare. Persoana contravenientă nemulţumită de sancţiunea aplicată prin procesul-verbal de contravenţie, indiferent dacă procesul-verbal de contravenţie a fost încheiat în prezenţa sau în lipsa acesteia, are deschisă calea plângerii la instanţa de judecată, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia "împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta", cadru în care, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, poate formula apărările pe care le consideră necesare. Curtea a subliniat în acest sens în jurisprudenţa sa pronunţată cu privire la dispoziţii ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, legea-cadru în materie contravenţională (de exemplu, Decizia nr. 96 din 4 februarie 2010 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15 martie 2010), că, chiar dacă procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, atunci când este formulată plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului, aşadar şi de a examina probele care stau la baza aplicării sancţiunii contravenţionale, obţinute cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, la care face referire autorul prezentei excepţii, în motivarea acesteia. În acest sens, art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 stabileşte că "instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării". Aşadar, instanţele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenţia intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge ca fiind inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, excepţie ridicată de Gheorghe Taga în Dosarul nr. 1.302/312/2009 al Judecătoriei Slobozia.

2.Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Marieta Safta