Decizie nr. 764 din 31 octombrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Radu Ştefan Mazăre în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (4.724/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2006, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a amânat pronunţarea la data de 31 octombrie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (4.724/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie. Excepţia a fost ridicată de Radu Ştefan Mazăre în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a ordonanţei de urgenţă menţionate şi obligarea Guvernului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de reclamant ca urmare a modului în care reprezentanţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au efectuat împotriva sa acte premergătoare privind existenţa unor indicii de săvârşire a vreunei infracţiuni.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, prin dispoziţiile care formează obiectul excepţiei, au fost încălcate prevederile Constituţiei României cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (4) referitoare la statul de drept şi la separaţia puterilor în stat, ale art. 21 referitoare la "Accesul liber la justiţie", ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 referitoare la "Dreptul la apărare", ale art. 26 referitoare la "Viaţa intimă, familială şi privată", ale art. 61 alin. (1) referitoare la Parlament ca unică autoritate legiuitoare, ale art. 72 alin. (2) referitoare la răspunderea penală deputaţilor şi senatorilor, ale art. 115 alin. (4) şi (6) referitoare la ordonanţa de urgenţă şi ale art. 147 alin. (4) referitoare la obligativitatea erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale, precum şi dispoziţiile convenţionale ale art. 6 şi 8 privind "Dreptul la un proces echitabil" şi "Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 a fost adoptată în condiţiile şi cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în Constituţie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, adoptarea ordonanţei de urgenţă atacate fiind impusă de obligativitatea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 235/2005.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 a fost determinată de cerinţa restrângerii competenţei organismului specializat în combaterea corupţiei la cazurile de mare corupţie definite prin calitatea făptuitorului şi prin valoarea prejudiciilor, precum şi a eficientizării acestuia şi de necesitatea formulării unui răspuns credibil în perioada în care Comisia Europeană se află în plin proces de redactare a viitorului raport de ţară pentru România.

Celelalte dispoziţii din Constituţie invocate de autorul excepţiei nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, modificat prin articolul unic pct. 1 al Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, care au următorul conţinut:

Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se înfiinţează Direcţia Naţională Anticorupţie, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, Curtea Constituţională "hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial".

Făcând aplicarea acestui text constituţional, Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevede în art. 29 alin. (1) şi (2) următoarele: "(1)Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2)Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă".

Potrivit dispoziţiei mai sus citate din Constituţia României, excepţia de neconstituţionalitate constituie una dintre căile prin care Curtea Constituţională este sesizată în vederea exercitării controlului a posteriori asupra constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor.

În cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care, partea care le ridică, instanţa de judecată din oficiu sau procurorul urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. În aceeaşi ordine conceptuală, excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă. Aşa se şi explică prevederea cuprinsă în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în conformitate cu care, "pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă".

Aşadar, excepţia de neconstituţionalitate nu poate forma obiectul unei acţiuni principale nici în faţa instanţei de judecată sau de arbitraj, unde constituie întotdeauna un mijloc de apărare într-un litigiu în curs de soluţionare, şi nici în faţa Curţii Constituţionale.

În consecinţă, întrucât excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată cu nerespectarea art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, urmează ca aceasta să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Radu Ştefan Mazăre în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (4.724/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru