Decizia nr. 110 din 23 februarie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 și lit. b) pct. 5 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Sindicatul Veterinarilor din D.S.V.S.A. Covasna în Dosarul nr. 403/119/2018 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.116D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că, în esență, sunt invocate aspecte privind interpretarea și aplicarea legii. Invocă Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.Prin Încheierea din 6 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 403/119/2018, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 și lit. b) pct. 5 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Veterinarilor din D.S.V.S.A. Covasna într-o cauză având ca obiect calcularea unor drepturi salariale.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate, coroborate cu art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și alin. (6) din aceeași lege, sunt neconstituționale, în măsură în care acestea se interpretează în sensul că sporurile pentru condiții de muncă și majorarea cu 12,5% a salariului de bază pentru personalul care lucrează în structurile de inspecție si control se acordă numai acelor persoane care au atins, prin majorările salariale acordate începând cu data de 1 ianuarie 2018, nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022. Majoritatea angajatorilor din cadrul Autorității Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, respectiv direcțiile județene sanitar- veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și o parte dintre instanțele judecătorești din țară au interpretat prevederile legale mai sus precizate în sensul că drepturile salariale reglementate de acestea (sporurile pentru condiții de muncă și majorarea salariului de bază al personalului care lucrează în structurile de inspecție și control) se pot acorda numai acelor persoane care au atins, prin majorările acordate începând cu data de 1 ianuarie 2018, nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022. Înalta Curte de Casație și Justiție a validat această interpretare a legii, prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea unei chestiuni de drept. În această interpretare, s-a ajuns la situația ca persoane care lucrează în condiții identice să fie tratate în mod diferit, adică unor persoane să li se acorde sporurile pentru condiții de muncă și altora să nu li se acorde aceste sporuri, în funcție de atingerea sau nu a nivelului salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022. În acest fel, cei care au un salariu de bază mai mare beneficiază și de sporuri, iar cei care au un salariu de bază mai mic nu beneficiază de sporuri. Situația este identică la nivelul persoanelor care lucrează în structurile de inspecție si control și care ar trebui să obțină, ca urmare a specificului activității desfășurate, majorarea salariului de bază cu 12,5%. Articolele criticate din Legea-cadru nr. 153/2017 conduc la o gravă discriminare a salariaților, fără nicio justificare, de vreme ce persoane care lucrează în condiții identice sunt tratate diferit, fără să existe nicio justificare de natură socială, economică sau de altă natură. În consecință, persoanele care au salarii mai mari și care lucrează în condiții identice cu alte persoane care au salarii mai mici primesc un drept salarial suplimentar.

6.Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată și reține că stabilirea diferențiată a drepturilor salariale raportat la aplicarea etapizată a legii nu încalcă principiul egalității consacrat în art. 16 din Constituție, fiind justificată și o remunerație diferită raportat la situațiile juridice diferite în care se află categoriile de personal identificate de lege.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile cuprinse în capitolul II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 și lit. b) pct. 5 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următorul cuprins:

Personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care este încadrat și își desfășoară activitatea în specialitatea funcțiilor specifice prevăzute în prezenta anexă beneficiază și de următoarele categorii de sporuri și drepturi:

a)Sporuri:

1.Spor pentru condiții deosebite de muncă vătămătoare/ periculoase care implică risc de îmbolnăvire și/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condițiilor specifice de desfășurare a activității - de până la 35%; (...);

b)Alte drepturi: (...)

5.Personalul din cadrul administrației publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care își desfășoară activitatea în structurile de inspecție și control sau prin atribuțiile specifice contribuie în actul oficial de control, respectiv de inspector al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor beneficiază de majorarea salariului de bază cu 12,5%.

11.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi.

12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, criticile de neconstituționalitate a prevederilor de lege ce formează obiectul excepției constau în susținerea existenței unei discriminări între salariați bugetari ai aceluiași angajator (Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, respectiv unitățile din subordinea acesteia) în privința acordării sporului pentru condiții de muncă și a majorării salariului de bază pentru personalul care lucrează în structurile de inspecție și control. În același timp, Curtea constată că ceea ce a determinat ridicarea excepției de neconstituționalitate este neacordarea sporului pentru condiții deosebite de muncă vătămătoare/periculoase care implică risc de îmbolnăvire și/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condițiilor specifice de desfășurare a activității, respectiv a majorării salariale și că nemulțumirea autorului excepției rezidă în modul de interpretare și aplicare a textelor de lege criticate.

13.Curtea observă că problema de drept privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, corelate cu prevederile art. 38 alin. (3), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ, a făcut obiectul unei sesizări a Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluționată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020 referitoare la recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021.14. Prin decizia antereferită, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ, personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care este încadrat și își desfășoară activitatea în specialitatea funcțiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.“15. Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa, că sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție, și că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013). De asemenea, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili conținutul, condițiile și limitele acordării sporurilor, precum și de a decide cu privire la acordarea acestora (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, sau Decizia nr. 552 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iulie 2012).

16.Curtea precizează că opțiunea legiuitorului în domeniul salarial nu poate fi cenzurată de instanța constituțională sub aspectul stabilirii unor reguli noi privind acordarea unor drepturi salariale suplimentare ce nu au relevanță constituțională, deci care nu țin indisolubil de dreptul la muncă sau la salariu. Acest lucru ar transforma Curtea Constituțională într-un legiuitor pozitiv, iar prin decizia sa ar completa sub aspectul titularilor și condițiilor de acordare drepturile salariale deja existente, contrar dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (ad similis, a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 92 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012).

17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în capitolul II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 și lit. b) pct. 5 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Sindicatul Veterinarilor din D.S.V.S.A. Covasna în Dosarul nr. 403/119/2018 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 februarie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin