Decizie nr. 502 din 7 octombrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

Cu participarea în şedinţa din 7 octombrie 2014 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 lit. c) şi d) şi art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, raportate la cele ale art. 45 şi art. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi pct. C3 lit. e) din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi art. 54 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, excepţie ridicată de Vali Rizescu şi Cristian Florin Rizescu în Dosarul nr. 15.176/299/2013 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului nr. 142D/2014 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Clara Daniela Miron a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, sens în care precizează că în discuţie sunt probleme de interpretare şi aplicare a legii, care, de altfel, urmează a fi soluţionate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie învestită cu soluţionarea unui recurs în interesul legii privind acordarea de scutiri de la plata cauţiunii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 5 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 15.176/299/2013, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 lit. c) şi d) şi art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, raportate la cele ale art. 45 şi art. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi pct. C3 lit. e) din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi art. 54 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008.

5.Excepţia a fost ridicată de contestatarii Vali Rizescu şi Cristian Florin Rizescu într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, spre deosebire de art. 75 din Codul de procedură civilă din 1865, în prezent abrogat, nu enumeră şi cauţiunea printre formele ajutorului public judiciar, astfel că, în situaţia fixării unei sume de bani cu titlu de cauţiune, accesul liber la justiţie al persoanelor cu mijloace financiare reduse este practic limitat până la negarea sa. În formularul anexă care face parte integrantă din lege şi care priveşte acordarea asistenţei juridice în alt stat membru al Uniunii Europene este menţionată şi cauţiunea datorată în faza executării silite [pct. C3 lit. e) din anexă], astfel că, dacă o asemenea cerere poate ocroti dreptul unui cetăţean străin, nu există niciun motiv să fie exclus un cetăţean român, fără a se crea o discriminare evidentă între aceştia, deşi ambii sunt cetăţeni ai Uniunii Europene, iar scopul adoptării legii, astfel cum rezultă din preambulul său, a fost tocmai acela al înlăturării unor eventuale discriminări, în spiritul Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 2003/8/CE.

7.Arată că accesul la justiţie semnifică posibilitatea oricărui subiect de drept care se consideră lezat într-un drept al său de a se adresa instanţei judecătoreşti competente şi de a obţine o hotărâre prin care să-i fie soluţionată cererea. Or, prin respingerea de către instanţele naţionale a cererilor de reducere ori scutire de la plata cauţiunii se încalcă o principală componentă a dreptului la un proces echitabil: dreptul de acces la instanţă, deşi instanţele române au obligaţia de a aplica cu prioritate dreptul Uniunii Europene şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 263 din 24 februarie 2009.

8.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, sens în care reţine că art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, spre deosebire de art. 75 din Codul de procedură civilă, abrogat în prezent, nu prevede cauţiunea ca formă de ajutor public judiciar. În anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, la pct. C3 lit. e), pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau pentru persoane care au domiciliul sau reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat membru şi care formulează cerere de asistenţă judiciară către un alt stat membru al Uniunii Europene, se prevede posibilitatea scutirii, reducerii, eşalonării sau amânării de la plata cauţiunii datorate în faza de executare silită. Astfel, se constată crearea unui regim discriminatoriu între cetăţenii români şi cetăţenii străini, membri ai Uniunii Europene, deşi scopul adoptării ordonanţei a fost tocmai acela al înlăturării eventualelor discriminări, în spiritul Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE. Neprevederea expresă în legislaţia actuală a ajutorului public judiciar sub forma cauţiunii duce la îngrădirea accesului la justiţie pentru persoanele care nu au posibilităţi financiare sau dispun de mijloace financiare reduse, ceea ce înseamnă că o cerere de suspendare a executării silite pentru nedepunerea cauţiunii urmează a fi respinsă, fără a se putea analiza pe fondul său. Astfel, opţiunea legiuitorului nu este în conformitate cu dispoziţiile constituţionale invocate, fiind îngrădit accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

9.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Reţine că reglementările legale criticate stabilesc că asistenţa juridică în cauze de competenţa instanţelor unui alt stat membru al Uniunii Europene sau pentru executarea unei hotărâri pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene poate fi acordată şi pentru plata cauţiunilor. Astfel, deşi sfera de aplicare a dispoziţiilor legale privind acordarea ajutorului public judiciar este mai extinsă pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau alte persoane care au domiciliul ori reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat membru şi formulează o cerere de asistenţă judiciară către un alt stat membru al Uniunii Europene, totuşi, nu se poate reţine o încălcare a principiului egalităţii în drepturi, întrucât acest principiu se raportează exclusiv la cetăţenii români şi prevede tratament identic pentru situaţii identice sau similare. Or, în această situaţie nu se poate aprecia ca fiind identice sau similare situaţiile în care cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau alte persoane care au domiciliul ori reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat membru formulează o cerere de asistenţă judiciară către statul în care are domiciliul ori reşedinţa obişnuită şi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau alte persoane care au domiciliul ori reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat membru şi care formulează o cerere de asistenţă judiciară către un alt stat membru al Uniunii Europene. În consecinţă, pentru situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. De asemenea, apreciază că dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc sub niciun aspect accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. În plus, observă că motivele invocate în susţinerea excepţiei demonstrează că, în realitate, obiectul criticii îl constituie operaţiunea de aplicare a legii, precum şi complinirea lacunelor existente în actul normativ. Or, efectuarea controlului asupra activităţii de aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, ca urmare a exercitării acţiunilor şi căilor de atac prevăzute de lege, iar complinirea presupuselor lacune ale actelor normative revine Parlamentului sau legiuitorului delegat, potrivit art. 61 alin. (1) şi art. 115 din Constituţie.

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, notele scrise depuse la dosar de partea Clara Daniela Miron, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12.Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 6 lit. c) şi d) şi art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, raportate la cele ale art. 45 şi art. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi pct. C3 lit. e) din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi art. 54 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, cu modificările şi completările ulterioare.

14.Prevederile art. 6 lit. c) şi d), art. 45, art. 49, art. 53, art. 54 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi pct. C3 lit. e) din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 au următorul cuprins:

–art. 6 lit. c) şi d): "Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme:

(...)

c)plata onorariului executorului judecătoresc;

d)scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.";

–art. 45: "(1) Cetăţenii români, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii, cu domiciliul sau reşedinţa obişnuită pe teritoriul României, beneficiază de consultanţă juridică gratuită din partea autorităţii centrale române, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, în vederea obţinerii asistenţei juridice în cauze de competenţa instanţelor unui alt stat membru al Uniunii Europene sau pentru executarea unei hotărâri pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevăzute de legea acelui stat. Autoritatea centrală română asistă solicitantul, asigurându-se ca cererea, completată conform anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, să fie însoţită de toate documentele conexe pretinse de autoritatea competentă a statului solicitat.

(2)Autoritatea centrală română asigură traducerea cererii şi a documentelor conexe necesare. Traducerea se face:

a)fie în limba oficială a statului membru solicitat;

b)fie în una dintre limbile acelui stat ce corespunde uneia dintre limbile instituţiilor Comunităţii;

c)fie în una dintre limbile acceptate de statul membru solicitat, potrivit Directivei (CE) nr. 8/2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii.

(3)Autoritatea centrală română, în termen de 15 zile de la data primirii cererii şi a documentelor conexe, traduse conform alin. (2), le transmite autorităţii de primire competente a acelui stat membru";

–art. 49: "Cererile pentru acordarea ajutorului public judiciar, formulate conform prezentului capitol, se întocmesc potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.";

–art. 53: "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. 74-81 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, alin. (1) al art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 295 alin. (11) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare.";

–art. 54: "(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune Directiva Consiliului 2003/8/CE de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L nr. 26 din 31 ianuarie 2003.

(2)Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă care transpun prevederile Directivei (CE) nr. 8/2003 prevalează asupra dispoziţiilor conţinute în acordurile bilaterale şi multilaterale încheiate de statele membre, inclusiv:

a)Acordul european privind transmiterea cererilor de asistenţă judiciară, semnat la Strasbourg la 27 ianuarie 1977, modificat prin Protocolul adiţional la Acordul european privind transmiterea cererilor de asistenţă judiciară, semnat la Moscova în 2001;

b)Convenţia privind facilitarea accesului internaţional la justiţie, încheiată la Haga la 25 octombrie 1980.";

–pct. C3 lit. e) din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008: "Vă rugăm specificaţi ce cheltuieli ar trebui să acopere (se bifează): (...);

e)scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări la plata taxelor judiciare şi/sau a cauţiunilor prevăzute de lege, inclusiv a taxelor şi cauţiunilor datorate în faza de executare silită."

15.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 privind statul român, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană.

16.De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 2, art. 7 şi art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 1 privind recunoaşterea drepturilor şi libertăţilor definite în titlul I al Convenţiei, art. 5 privind dreptul la libertate şi la siguranţă, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale, art. 14 privind interzicerea discriminării, art. 17 privind limitele drepturilor şi libertăţilor prevăzute de Convenţie şi art. 18 privind restrângerile drepturilor şi libertăţilor, dispoziţii cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie.

17.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a examinat constituţionalitatea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare celor invocate în prezenta cauză.

18.Referitor la critica de neconstituţionalitate privind absenţa reglementării cauţiunii dintre formele de ajutor public judiciar, în special în contextul în care aceasta era prezentă în legislaţia anterioară în materie, fiind prevăzută de art. 75 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în prezent abrogat prin dispoziţiile art. 53 din actul normativ criticat, Curtea a statuat că aceasta vizează, în realitate, o omisiune legislativă. Or, Curtea Constituţională nu poate analiza un text de lege din perspectiva a ceea ce el nu prevede in terminis, adică a lipsei de reglementare, şi nici printr-un examen comparativ al legislaţiei într-o anumită materie, raportată la momente diferite în timp.

19.Astfel formulate, susţinerile de neconstituţionalitate tind la completarea textului legal criticat şi nu au natura unor veritabile critici de neconstituţionalitate. Curtea s-a pronunţat constant, de exemplu prin Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, în sensul că nu este competentă a soluţiona excepţii de neconstituţionalitate privind lacune legislative ori în cazul unor reglementări legale despre care se pretinde că ar fi incomplete ori nesatisfăcător redactate, deoarece ar presupune o intervenţie nemijlocită în activitatea de legiferare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 924 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, şi Decizia nr. 895 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 10 august 2010).

20.Distinct de aceasta, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizând o presupusă discriminare între cetăţenii români şi cetăţenii altor state membre ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte acordarea unor scutiri de plata cauţiunii, pleacă de la o premisă greşită, de vreme ce ipoteza textului pct. C lit. e) din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 are în vedere cererile de asistenţă judiciară în alt stat membru al Uniunii Europene.

21.De asemenea, Curtea a reţinut că, aşa cum rezultă din preambulul ordonanţei, România avea obligaţia transpunerii Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătăţirea accesului la justiţie în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistenţa judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze. Astfel, legiuitorul a avut în vedere că directiva prevede standarde minime pentru ca sistemul de asistenţă judiciară să fie considerat ca asigurând un acces efectiv la justiţie cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, iar preluarea acestor standarde în plan legislativ presupune crearea unor condiţii cel puţin identice în plan intern, pentru a nu conduce la apariţia unor discriminări între proprii cetăţeni şi cetăţenii celorlalte state membre ori persoane care îşi au domiciliul sau reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat membru.

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 lit. c) şi d) şi art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, raportate la cele ale art. 45 şi art. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi pct. C3 lit. e) din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi art. 54 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, excepţie ridicată de Vali Rizescu şi Cristian Florin Rizescu în Dosarul nr. 15.176/299/2013 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 octombrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu