Decizie nr. 417 din 3 mai 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006, excepţie ridicată de Confederaţia Naţională Sindicală "Cartel Alfa" în Dosarul nr. 10.212/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, prin consilier juridic, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, deoarece art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006 respectă dispoziţiile constituţionale referitoare la garantarea dreptului la muncă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu încalcă niciuna din prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 5 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 10.212/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006, excepţie ridicată de Confederaţia Naţională Sindicală "Cartel Alfa" în cauza ce are ca obiect judecarea acţiunii de contencios administrativ formulate împotriva Guvernului.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006 aduce atingere dreptului la muncă garantat de art. 41 alin. (1) din Constituţie, "prin faptul că elimină reglementarea expresă şi limitativă a cazurilor de încetare a contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, lăsând libertatea acestuia să concedieze salariatul oricând, după bunul său plac, pentru motive lăsate la libera sa apreciere".

Consideră, totodată, că acelaşi text din ordonanţa de urgenţă încalcă şi prevederile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. Autorul excepţiei îşi motivează însă această susţinere numai în raport de alin. (4), în sensul că modificarea art. 65 din Codul muncii nu a fost impusă de existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006 dreptul la muncă nu a fost afectat, ci consolidat, iar măsurile prevăzute protejează salariaţii.

În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006 corespunde cerinţelor imperative impuse de art. 115 alin. (4) din Constituţie, fiind justificată de existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, creată de necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de România. Se mai arată că dispoziţiile art. 65 din ordonanţa de urgenţă, criticate de autorul excepţiei, nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 cu privire la muncă şi protecţia socială a muncii.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, acestea fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, iar adoptarea ordonanţei de urgenţă a fost justificată de motivele arătate în cuprinsul ei, referitoare la îndeplinirea angajamentelor asumate pentru armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 18 septembrie 2006.

Examinând aceste dispoziţii legale, Curtea constată că ele prevăd modificarea art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Aşadar, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii.

Art. 65 din Codul muncii, în redactarea sa modificată, prevede următoarele: "(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

(2)Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă."

În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt în neconcordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind interdicţia îngrădirii dreptului la muncă şi a libertăţii alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă, şi ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile în care Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă şi alin. (6) referitoare la domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanţe de urgenţă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată următoarele:

Referitor la susţinerea neconstituţionalităţii art. 65 din Legea nr. 53/2003, Curtea reţine că acest text face parte din capitolul V al Codului muncii "Încetarea contractului individual de muncă", secţiunea a 4-a "Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului". În redactarea sa iniţială, art. 65 prevedea că această formă de concediere "reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii."

Prin Decizia nr. 379 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în forma anterioară modificării.

Noul text modificat diferă de cel anterior numai prin aceea că desfiinţarea locului de muncă trebuie să se producă "din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana salariatului". Rezultă că acesta nu este mai puţin precis decât cel anterior, întrucât nici existenţa unor dificultăţi economice nu constituie determinarea exactă a motivelor ce justifică încetarea contractului individual de muncă.

Ţinând seama însă de alin. (2) al art. 65, care prevede şi în actuala redactare că "Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă", condiţii a căror îndeplinire poate fi cenzurată de instanţa judecătorească, Curtea reţine că textul de lege nu permite încetarea contractului individual de muncă din voinţa unilaterală a angajatorului pentru motive invocate arbitrar sau în mod abuziv, astfel încât prin asemenea măsuri să poată fi îngrădit exerciţiul dreptului la muncă.

Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că prevederile legale criticate corespund exigenţelor prevăzute de art. 24 lit. a) din Carta socială europeană, text citat în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, care menţionează "dreptul lucrătorilor de a nu fi concediaţi fără un motiv întemeiat".

Analizând critica de neconstituţionalitate prin invocarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, care vizează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006, Curtea constată că este neîntemeiată. Existenţa situaţiei extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, prevăzută de textul constituţional, se referă la adoptarea ordonanţei de urgenţă în integralitatea sa şi, în consecinţă, nu se impune ca toate dispoziţiile acesteia să fie determinate de situaţia respectivă sau să satisfacă aceeaşi urgenţă de reglementare. Or, autorul excepţiei critică sub acest aspect numai un singur text, şi anume art. 65 din Legea nr. 53/2003, iar nu ordonanţa de urgenţă în integralitatea sa.

În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei referitoare la încălcarea, prin ordonanţa de urgenţă criticată, a prevederilor alin. (6) al art. 115 din Constituţie, Curtea reţine că este, de asemenea, neîntemeiată. Dispoziţia constituţională prevede că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, chiar dacă numai un singur articol din cuprinsul acesteia încalcă asemenea drepturi, libertăţi sau îndatoriri. Or, având în vedere aspectele constatate, modificarea art. 65 din Codul muncii nu este de natură să producă astfel de efecte.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Confederaţia Naţională Sindicală "Cartel Alfa" în Dosarul nr. 10.212/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta