Decizie nr. 911 din 18 octombrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 258/32/2007.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare art. 44 alin. (1), (3) şi (4) din Constituţie şi nici art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 258/32/2007, Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată din oficiu într-o cauză având ca obiect judecarea contestaţiei formulate de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei împotriva deciziei Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România.

În motivarea excepţiei Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (1)-(4) din Constituţie şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin aceea că nu asigură o reparaţie echitabilă a prejudiciului suferit de cultele religioase ca urmare a preluării în mod abuziv a imobilelor ce le-au aparţinut şi care au fost demolate. Consideră că astfel nu este menţinut un just echilibru între interesul general al comunităţii şi apărarea drepturilor fundamentale, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă, întrucât ceea ce se critică este o omisiune de reglementare şi, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta nu are competenţa să modifice sau să completeze prevederea legală supusă controlului.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, arată că textul de lege criticat este în acord cu dispoziţiile constituţionale potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, potrivit cărora: "(3) Sunt imobile, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, construcţiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităţilor, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităţilor, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Adăugirile aduse construcţiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depăşesc 50% din aria desfăşurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparaţii curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării iniţiale, îmbunătăţiri funcţionale şi altele asemenea."

Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ susţine că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private, alin. (3) referitor la expropriere şi alin. (4) privind naţionalizarea. De asemenea, consideră că se încalcă şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind "Protecţia proprietăţii".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că, în realitate, critica formulată priveşte redactarea actuală a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000. Astfel, se apreciază de către autor că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu instituie o reparaţie echitabilă a prejudiciului suferit ca urmare a preluării în mod abuziv a imobilelor aparţinând cultelor religioase, ce au fost demolate, în sensul că persoana juridică - organizaţie religioasă nu beneficiază de acordarea de despăgubiri pentru imobilele expropriate şi ulterior demolate.

Aşadar, pretinsa neconstituţionalitate a textului de lege criticat este determinată exclusiv de o omisiune legislativă. Or, în temeiul art. 61 din Constituţie, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării", astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice constituie atribuţii exclusive ale acestuia.

Ca atare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia aceasta "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 596 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 2 august 2007, care a avut ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale şi cu o motivare similară.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 258/32/2007.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Gabriela Dragomirescu