Protocol din 8 iunie 2017

Preambul

Statele părți ale Tratatului referitor la Sistemul european de informații privind vehiculele și permisele de conducere (EUCARIS), semnat la Luxemburg la 29 iunie 2000, au convenit următoarele:

Articolul I

(1)Articolul 1 din Tratat se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 1

În prezentul tratat, termenul:

1.„parte“ desemnează orice stat care este parte la Tratat, respectiv fie o parte contractantă, fie o parte care a aderat la Tratat;

2.„terță parte“ desemnează orice stat care nu este parte așa cum prevede articolul 1 punctul 1 sau o entitate publică, ce operează în afara jurisdicției unui stat, care utilizează EUCARIS pentru orice schimb de date bazat pe un act juridic al Uniunii Europene sau pe orice acord bilateral sau multilateral;

3.„autorități centrale“ desemnează autoritățile părților care sunt responsabile cu gestionarea băncilor de date centrale referitoare la vehicule și permise de conducere;

4.„dispoziții naționale“ desemnează toate dispozițiile juridice și administrative ale unei părți pentru a căror punere în aplicare autoritățile centrale ale acestei părți sunt responsabile, integral sau parțial, în ceea ce privește:

a)înmatricularea și evidența vehiculelor;

b)eliberarea și evidența permiselor de conducere;

5.„date cu caracter personal“ desemnează orice informație despre o persoană fizică identificată sau identificabilă.

(2)Articolul 2 din Tratat se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 2

(1)Autoritățile centrale stabilesc și întrețin un sistem comun de schimb de date referitoare la vehicule și la permise de conducere, denumit în continuare „Sistemul european de informații privind vehiculele și permisele de conducere“, cunoscut sub denumirea de EUCARIS.

(2)Scopul EUCARIS este:

i)de a garanta exactitatea și fiabilitatea băncilor de date centrale ale părților cu privire la vehicule și permise de conducere;ii) de a contribui la prevenirea, investigarea și urmărirea actelor ilegale împotriva reglementărilor din fiecare stat în domeniul permiselor de conducere, al înmatriculării vehiculelor și al altor fraude și infracțiuni legate de vehicule;iii) de a schimba informații în vederea creșterii eficacității măsurilor administrative întreprinse de autoritățile competente, în conformitate cu dispozițiile naționale ale părților; șiiv) de a fi la dispoziția părților sau terțelor părți care doresc să facă schimb de date pe baza unui act juridic al Uniunii Europene sau a oricărui alt acord bilateral sau multilateral, altul decât prezentul tratat.

(3)Articolul 3 din Tratat se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 3

În cadrul EUCARIS, autoritățile centrale permit accesul reciproc la o anumită parte determinată din datele înregistrate în băncile de date centrale referitoare la vehiculele și permisele de conducere ale părților.

În acest scop, fiecare autoritate centrală dispune de hardware care, prin utilizarea softului comun, permite accesul la propriile bănci de date centrale referitoare la vehicule și permise de conducere, în vederea realizării scopului Tratatului, și permite totodată accesul la băncile de date centrale referitoare la vehicule și permise de conducere ale celorlalte părți.

(4)Articolul 4 din Tratat se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 4

În vederea realizării scopului definit în articolul 2 alineatul (2) subpunctele i)-iii), autoritățile centrale, prin proceduri informatizate, extrag din băncile de date centrale referitoare la vehicule și permise de conducere datele menționate la articolele 3 și 5, pentru a îndeplini următoarele atribuții:

a)Banca de date centrală referitoare la vehicule:

Dacă o cerere de înmatriculare a unui vehicul este prezentată în zona de responsabilitate a unei autorități centrale și dacă acest vehicul a fost înmatriculat anterior în zona de responsabilitate a unei alte autorități centrale, datele furnizate de către solicitant trebuie să fie comparate cu cele din banca de date centrală referitoare la vehicule a părții pe teritoriul căreia vehiculul a fost înmatriculat anterior.

Dacă datele furnizate de către solicitant permit stabilirea faptului că vehiculul fusese înmatriculat anterior pe teritoriul național al unei alte părți, datele furnizate de către solicitant trebuie, de asemenea, să fie comparate cu cele din banca de date centrală a vehiculelor acelei părți.

b)Banca de date centrală referitoare la permise de conducere:

Dacă o cerere pentru eliberarea unui permis de conducere este prezentată în zona de responsabilitate a unei autorități centrale, autoritatea respectivă poate verifica, examinând datele puse la dispoziție în băncile de date centrale referitoare la permisele de conducere ale celorlalte părți, dacă solicitantului i-a fost eliberat în trecut un permis de conducere care este încă valabil.

Aceeași procedură se aplică și dacă prin cererea respectivă se solicită înlocuirea sau preschimbarea unui permis de conducere care a fost eliberat în zona de responsabilitate a unei alte autorități centrale.

Dacă un permis de conducere, eliberat în zona de responsabilitate a unei alte autorități centrale, este prezentat unei autorități centrale pentru înregistrare, se efectuează o comparare a datelor cu cele din banca de date centrală referitoare la permisele de conducere a părții pe teritoriul căreia a fost eliberat permisul de conducere.

(5)Articolul 5 din Tratat se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 5

(1)Următoarele date trebuie să fie disponibile în vederea recuperării lor prin procedura informatizată utilizată de autoritățile centrale:

a)Banca de date centrală referitoare la vehicule:

i)constructorul;ii) descrierea comercială;iii) numărul de identificare al vehiculului;iv) numărul de înmatriculare;

v)data primei înmatriculări;vi) tipul de combustibil sau al sursei de energie;vii) situația care indică faptul că vehiculul este furat.

b)Banca de date centrală referitoare la permisele de conducere:

i)numărul permisului de conducere;ii) numele de familie al titularului;iii) alte nume ale titularului;iv) data și locul nașterii;v) (sub) categoria/(sub) categoriile vehiculului (vehiculelor) pe care titularul este autorizat să le conducă;vi) observații administrative sau restricții inscripționate sub formă de cod;vii) data emiterii;viii) data expirării;ix) situația care indică faptul că o categorie și-a pierdut valabilitatea sau a fost suspendată/retrasă.

(2)În plus față de datele menționate la alineatul (1), pot fi puse la dispoziție și alte date opționale pentru recuperare, prin procedura informatizată de către autoritățile centrale, atât pentru banca de date centrală privind vehiculele, cât și pentru banca de date centrală privind permisele de conducere; aceste date vor fi prevăzute într-un document care se aprobă de către Adunarea Generală, în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) litera b).

(3)Documentul respectiv poate conține numai datele care servesc scopurilor prezentului tratat, prevăzute la articolul 2 alineatul (2) subpunctele i)-iii).

(4)Nu sunt afectate acordurile privind recuperarea altor informații de către autoritățile centrale în conformitate cu dispozițiile naționale.

(6)Articolul 6 paragraful 1 din Tratat se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 6

Pentru realizarea scopului prevăzut la articolul 2 alineatul (2) literele i)-iii), autoritățile centrale, în conformitate cu dispozițiile naționale ale părților, iau măsuri pentru a clarifica situația înainte de a aplica alte măsuri administrative, în cazul în care există îndoieli cu privire la situația reală sau juridică a vehiculelor sau a permiselor de conducere.

[...]

(7)Articolul 8 din Tratat se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 8

(1)Părțile întreprind măsurile necesare pentru a asigura respectarea dispozițiilor Tratatului.

(2)Accesul direct la datele prevăzute la articolul 5 se limitează la autoritățile centrale ale părților.

(3)Aceste autorități sunt responsabile, în numele părții lor, pentru buna funcționare a EUCARIS și iau măsurile necesare pentru a asigura respectarea dispozițiilor Tratatului.

(4)Pentru atingerea scopurilor prevăzute la articolul 2 alineatul (2) literele i)-iii) și în conformitate cu dispozițiile naționale ale părților, autorităților administrative responsabile cu înmatricularea vehiculelor și eliberarea și evidența permiselor de conducere, precum și polițiilor naționale, autorităților vamale, judecătorești și celor din domeniul securității naționale li se permite să solicite date din EUCARIS prin intermediul autorităților centrale. Aceste informații pot fi furnizate altor entități numai în conformitate cu dispozițiile legislației naționale a părții destinatare și cu cele ale Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, inclusiv orice act de modificare sau înlocuire a directivei respective.

(8)Se adaugă un nou articol 8a:

Articolul 8a

(1)Accesul părților și al terțelor părți la datele stocate, pregătite pentru recuperare, în temeiul unui act juridic al Uniunii Europene sau al oricărui alt acord bilateral sau multilateral, altul decât prezentul tratat, se limitează la autoritățile responsabile în conformitate cu acel act sau acord.

(2)Aceste autorități sunt responsabile pentru buna funcționare și utilizare a EUCARIS.

(3)Măsurile tehnice sub forma unor solicitări și mesaje de răspuns independente și funcțiile specifice ale schimbului de date, pentru diferite scopuri de aplicare, trebuie să asigure că autoritățile părților și terțelor părți au acces numai la datele la care sunt autorizate să aibă acces, în temeiul actului juridic relevant al Uniunii Europene sau al unui acord bilateral sau multilateral relevant.

(9)Articolul 9 din Tratat se elimină.

(10)Articolul 10 din Tratat se elimină.

(11)Articolul 11 paragraful (1) din Tratat se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 11

(1)Părțile utilizează informațiile transmise în sistemul EUCARIS numai pentru atingerea obiectivelor stabilite la articolul 2 alineatul (2) subpunctele i)-iii).

(12)Articolul 12 din Tratat se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 12

În cazul schimbului de informații între autoritățile centrale în cadrul EUCARIS, autoritatea centrală care furnizează informațiile este informată, la cerere, cu privire la utilizarea informațiilor furnizate și la acțiunile întreprinse în urma acestora.

(13)Articolul 17 din Tratat se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 17

Autoritățile centrale trebuie să se asigure că înregistrările sunt transcrise și că evidențele pe care le dețin privind datele recuperate de la autoritățile centrale ale părților respectă dispozițiile naționale privind protecția datelor.

Aceste înregistrări trebuie:

1.să conțină motivul recuperării, detalii privind datele recuperate, precum și data și ora recuperării;

2.să fie utilizate numai în scopul verificării;

3.să fie protejate, în mod corespunzător, împotriva utilizării incorecte sau abuzive;

4.să fie șterse după douăsprezece luni sau să fie gestionate în conformitate cu legislația națională a părților privind stocarea și ștergerea înregistrărilor.

(14)Articolul 18 din Tratat se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 18

Fiecare parte sau terță parte trebuie să respecte Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organismele comunitare și cu privire la libera circulație a acestor date și, în conformitate cu Directiva 95/46/CE, să desemneze autoritățile naționale de supraveghere care au sarcina de a monitoriza, în mod independent, respectarea în totalitate a dispozițiilor din Tratat privind protecția datelor cu caracter personal. Prezentul articol se aplică, de asemenea, oricărui act de modificare sau de înlocuire a regulamentului sau a directivei.

Organismele de supraveghere trebuie să efectueze supravegheri și verificări independente, în conformitate cu dispozițiile lor juridice naționale specifice, pentru a se asigura că drepturile persoanelor vizate nu sunt încălcate prin recuperarea și utilizarea informațiilor. În acest scop, organismele de supraveghere au acces la EUCARIS.

(15)Articolul 19 din Tratat se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 19

(1)Se instituie Adunarea Generală formată din reprezentanți ai tuturor părților și terțelor părți.

Adunarea Generală se reunește în fiecare an în sesiune ordinară și în cadrul unor sesiuni extraordinare, ori de câte ori este nevoie.

(2)Adunarea Generală este responsabilă pentru:a. implementarea și aplicarea corectă a dispozițiilor Tratatului;b. aprobarea documentului prevăzut la articolul 5 alineatul (2), care conține lista datelor opționale disponibile în vederea recuperării în plus față de datele menționate la articolul 5 alineatul (1);c. buna funcționare tehnică și operațională a EUCARIS;d. toate chestiunile financiare privind EUCARIS.

Adunarea Generală poate înființa organe sau organisme subsidiare pe care le consideră necesare pentru funcționarea sa.

Adunarea Generală adoptă Regulamentul său de procedură, cu o majoritate de patru cincimi.

(3)Fiecare stat are un singur vot, indiferent de numărul de delegați pe care fiecare parte sau terță parte îi deleagă la Adunarea Generală și indiferent de numărul de conexiuni, servicii sau utilizatori.

(4)Deciziile sau hotărârile privind chestiunile referitoare la Tratat, setul de date prevăzut la articolul 5 alineatul (2) și cererile statelor de a adera la Tratat vor fi făcute de către părți cu o majoritate de patru cincimi, cu cel puțin o jumătate din toate părțile reprezentate. Adunarea Generală reglementează procedura de vot cu privire la toate celelalte aspecte în cuprinsul Regulamentului său de procedură.

(16)Articolul 20 din Tratat se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 20

(1)Costurile cu privire la operarea și aplicarea EUCARIS de către părți și de către terțele părți, pe teritoriul lor, sunt suportate de către partea în cauză sau de către terța parte, după caz.

(2)Cheltuielile comune legate de implementarea Tratatului, aprobate în prealabil de către Adunarea Generală, sunt suportate de către părți și de către terțele părți.

Articolul II

(1)Prezentul protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare se depun la Guvernul Marelui Ducat de Luxemburg, care este depozitarul prezentului protocol.

(2)Prezentul protocol intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni de la data primirii de către depozitar a celui de-al doilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare a Protocolului.

(3)Pentru părțile contractante care depun instrumentul de ratificare, acceptare sau aprobare a Protocolului după intrarea sa în vigoare, Protocolul intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează datei la care instrumentul a fost depus la depozitar.

(4)Orice stat care aderă la Tratat, în conformitate cu articolul 24 din Tratat, după intrarea în vigoare a prezentului protocol, aderă la Tratatul modificat.

Drept care subsemnații, autorizați corespunzător, au semnat prezentul protocol.

Încheiat la Luxemburg la 8 iunie 2017, în limbile neerlandeză, engleză, franceză și germană, cele patru texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi păstrat de Guvernul Marelui Ducat de Luxemburg, care va transmite o copie certificată pentru fiecare parte contractantă.

Pentru Regatul Belgiei,

Pentru Republica Federală Germania,

Pentru Republica Letonia,

Pentru Marele Ducat de Luxemburg,

Pentru Regatul Țărilor de Jos,

Pentru Republica Slovacă,

Pentru Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Declarația comună

Statele părți la Tratatul referitor la Sistemul european de informații privind vehiculele și permisele de conducere (EUCARIS), semnat la Luxemburg la 29 iunie 2000, convin asupra unei înțelegeri comune, conform căreia articolul 1 punctul 2, articolul 2 alineatul (2) subpunctul iv) și articolul 8a din Tratat, astfel cum a fost modificat prin Protocolul semnat astăzi, sunt interpretate în sensul în care EUCARIS poate fi utilizat pentru servicii funcționale, vizând schimbul de date referitor la vehicule sau la transport, dacă schimbul automat de date este permis sau obligatoriu în actul juridic al Uniunii Europene, în acordul bilateral, în acordul multilateral sau în legislația națională, care stă la baza acestui schimb.

Pentru Regatul Belgiei,

Pentru Republica Federală Germania,

Pentru Republica Letonia,

Pentru Marele Ducat de Luxemburg,

Pentru Regatul Țărilor de Jos,

Pentru Republica Slovacă,

Pentru Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Comentarii și explicații privind modificărileObservații generale

Principalul motiv pentru modificarea Tratatului EUCARIS este faptul că EUCARIS, ca sistem tehnic, este utilizat nu numai pentru schimbul de date în conformitate cu Tratatul, ci și pentru schimbul de date bazat pe alte acte juridice ale UE (cum ar fi Directiva CBE și deciziile Prüm ale Consiliului) sau pe acorduri bilaterale sau multilaterale. Această utilizare multifuncțională a EUCARIS nu este reflectată în actualul Tratat EUCARIS. Scopul principal al modificărilor este, prin urmare, extinderea Tratatului printr-o „clauză de deschidere“ ca bază legală pentru folosirea EUCARIS în alte scopuri. În plus, au fost făcute unele modificări de redactare și clarificări.

Modificarea articolului 1:– Punctul 1 clarifică faptul că o parte este întotdeauna un stat (și nu o organizație).– La punctul 2 se definește sintagma „terță parte“. O terță parte este fie un stat, care nu este parte la Tratat, fie o entitate publică, acționând în afara jurisdicției unui stat (de exemplu Comisia Europeană), care utilizează EUCARIS pentru orice schimb de date pe baza unui act juridic al Uniunii Europene sau a unui acord bilateral sau multilateral. O terță parte nu poate fi niciodată o organizație privată.

Modificarea articolului 2:– La alineatul (2) subpunctul iii), sintagma „reglementări naționale“, astfel cum a fost definită la articolul 1 punctul 4, este folosită în locul sintagmei „reglementări juridice și administrative“ (la fel ca în celelalte versiuni lingvistice ale Tratatului).– Prin noul subpunct iv) scopul EUCARIS este extins pentru a fi disponibil în vederea utilizării de către terțe părți.

Modificarea articolului 5:

Articolul 5 inițial al Tratatului EUCARIS definește datele obligatorii, care trebuie să fie disponibile pentru recuperare, prin procedură informatizată, în sensul Tratatului. Acest set obligatoriu de date trebuie definit chiar în Tratat. Dar ar trebui să existe și posibilitatea de a defini date suplimentare opționale, fără a fi necesară modificarea Tratatului. Prin urmare, noile alineate (2) și (3) oferă Adunării Generale EUCARIS (fostul Comitet, a se vedea explicațiile de la articolul 19) dreptul de a lista alte date opționale într-un document care trebuie aprobat de către Adunarea Generală. Prin această procedură va fi posibilă adaptarea listei de date, în mod flexibil, în conformitate cu noile evoluții și cerințe, fără a modifica Tratatul. Datele opționale pot fi furnizate, dacă sunt disponibile în banca națională de date, dar nu există nicio obligație de a face acest lucru. Cu referire la (noul) articol 19 alineatul (2) litera b), se precizează în ce mod lista trebuie să fie aprobată de Adunarea Generală.

Noul alineat (3) restrânge lista de date la acele date care sunt necesare pentru atingerea obiectivelor Tratatului prin menționarea explicită a articolului 2 alineatul (2) subpunctele i)-iii).

Elementele de date enumerate la alineatul (1) sunt aceleași ca în Tratatul inițial. Doar termenii au fost actualizați, în ceea ce privește termenii utilizați în alte dispoziții ale Uniunii Europene, în special Directiva 1999/37/CE a Consiliului din 29 aprilie 1999 privind documentele de înmatriculare pentru vehicule și Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere (reformată). Noul alineat (4) este alineatul (2) din Tratatul inițial.

Modificarea articolului 8:

Noul alineat (1) a fost convenit în cadrul reuniunii Comitetului EUCARIS de la Oslo, în 2014, dar ulterior a fost inclus ca ultim paragraf din articolul 8a alineatul (2). Paragraful clarifică faptul că părțile trebuie să se asigure că sunt respectate în special prevederile Tratatului însuși, deși sistemul EUCARIS poate fi utilizat și în alte scopuri legale. Paragraful a fost transferat la articolul 8 în considerarea structurii Tratatului.

Noul alineat (4) este o versiune puțin modificată a articolului 9 din Tratatul inițial EUCARIS. Primul paragraf clarifică autoritățile care au dreptul de a solicita informații, direct de la EUCARIS, prin intermediul autorităților centrale. Al doilea paragraf specifică în ce condiții aceste informații pot fi furnizate altor entități. Tratatul inițial EUCARIS conține, în articolul 9, o interdicție strictă privind transmiterea informațiilor care sunt preluate prin intermediul EUCARIS către orice alt organism sau organizație care nu este menționată în Tratat. Din cauza acestei interdicții stricte, țările scandinave nu au putut să semneze Tratatul, deoarece această regulă nu este conformă cu prevederile legislațiilor lor naționale. Pe de altă parte, eliminarea completă a acestei interdicții nu este acceptabilă pentru alte țări (de exemplu, Germania, Regatul Unit). După ce s-a ajuns la o interpretare comună, a fost introdusă și propunerea țărilor scandinave. În conformitate cu această nouă dispoziție, transmiterea de informații către alte entități este permisă numai în conformitate cu legislația națională a părții destinatare și cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Aceste alte entități pot fi organizații private.

Noul articol 8a:

Articolul 8a conține - la fel ca și articolul 8, conform scopului inițial al Tratatului EUCARIS - dispoziții comparabile privind utilizarea de către terțe părți a EUCARIS. La alineatul (1) se utilizează termenul mai general „acces“ (în locul sintagmei „acces direct“), deoarece în cealaltă bază juridică relevantă pentru utilizarea de către o terță parte, nu numai „accesul direct“, ci și „accesul“ la date, în general, trebuie reglementat. Din perspectiva Germaniei, este important ca aceasta să fie garantată de dispozițiile corespunzătoare din Tratat, și anume ca terțele părți să aibă acces numai la datele pentru care sunt autorizate în temeiul juridic relevant. Dispozițiile articolului 16 din Tratat nu sunt suficiente. Prin urmare, articolul 8a a fost completat cu un nou alineat (3) care conține, în mod explicit, o dispoziție adecvată. Este evident că accesul este posibil și pentru organizațiile private, dar numai în cazul în care aceste organisme funcționează sub mandatul unei autorități publice autorizate.

Eliminarea articolului 9:

Dispozițiile articolului 9 sunt încorporate - într-o formă puțin diferită - în noul articol 8 alineatul (3). Astfel, articolul 9 poate fi șters.

Eliminarea articolului 10:

Întrucât, între timp, legislația Uniunii Europene în domeniul înmatriculării vehiculelor și al permiselor de conducere acoperă aspectul manipulării documentelor, nu este necesar ca aceasta să se reglementeze separat în Tratat. Astfel, articolul 10 poate fi șters.

Modificarea articolului 17:

Noul subpunct iv) oferă mai multă flexibilitate în ceea ce privește ștergerea înregistrărilor. În general, înregistrările sunt șterse după douăsprezece luni, însă, în mod alternativ, este posibilă o perioadă mai lungă sau mai scurtă, în conformitate cu legislația națională.

Modificarea articolului 18:

Pe lângă Directiva 95/46/CE, părțile și terțele părți trebuie, de asemenea, să respecte și Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Modificarea articolului 19:

În locul termenului Comitet se utilizează sintagma mai potrivită de Adunare Generală [alineatul (1)]. Adunarea Generală este formată din reprezentanți ai tuturor părților și ai terțelor părți în care fiecare stat are un vot, indiferent de numărul de delegați [alineatul (3)]. Drepturile de vot ale terțelor părți se limitează la acele aspecte care nu privesc Tratatul în sine [alineatul (4)]. La alineatul (2) sunt menționate responsabilitățile Adunării Generale. Acestea au fost extinse printr-o dispoziție care conferă Adunării Generale dreptul explicit de a aproba documentul care conține lista datelor menționate la articolul 5 alineatul (2) și cu decizia privind toate problemele financiare. Detaliile (de exemplu, organismele subsidiare sau procedurile de vot) pot fi reglementate în Regulamentul de procedură (RdP), care trebuie adoptat de Adunarea Generală cu o majoritate de patru cincimi [alineatele (2) și (4)].

Modificarea articolului 20:

Costurile sunt suportate nu numai de părți, ci și de terțele părți. Din cauza diferitelor grupuri de utilizatori, pentru diferitele funcționalități, cheltuielile nu mai sunt suportate în mod egal. O parte sau o terță parte trebuie să plătească - pe lângă contribuția generală - numai pentru acele funcționalități pe care le utilizează.