Decizie nr. 718 din 1 iunie 2010

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Maria Felicia Amitrioaiei în Dosarul nr. 4.080/117/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 439/2007, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.080/117/2008, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Excepţia a fost ridicată de Maria Felicia Amitroaiei cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei nr. 53 din 12 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 4.080/117/2008, având ca obiect asigurări sociale - recalcularea pensiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, prin faptul că prevede condiţia depunerii contestaţiei împotriva deciziei de pensionare la instanţa judecătorească competentă, contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1), art. 24, 51 şi 52 din Constituţie, precum şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că art. 87 din Legea nr. 19/2000 ar trebui să prevadă şi posibilitatea introducerii contestaţiei la organul emitent, avându-se în vedere practica în domeniu, precum şi faptul că unii dintre contestatori nu deţin cunoştinţe juridice, astfel încât aceştia sunt privaţi de dreptul la apărare. De asemenea, mai arată că de esenţa formulării unei petiţii în termen legal este ca aceasta să fie efectiv exercitată în interiorul acestui termen.

Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare. În realitate, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei vizează doar prevederile alin. (1) al art. 87, dispoziţii potrivit cărora: "Decizia emisă în condiţiile art. 86 alin. (1) poate fi contestată la instanţa judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare."

Autorul excepţiei consideră că acest text de lege contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 51 referitor la dreptul la petiţionare şi art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, consideră că este încălcat şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost analizat de Curtea Constituţională prin prisma aceloraşi critici referitoare la asigurarea dreptului unei persoane interesate de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor sale legitime, ca şi cele formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 439 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale constante, în consens şi cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, "accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, a cărui exercitare nu ar putea fi condiţionată prin lege de îndeplinirea unor cerinţe prealabile şi de respectarea unor termene de prescripţie sau de decădere. Important este ca persoana care se consideră lezată în drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime să aibă efectiv posibilitatea de a se adresa instanţei judecătoreşti competente, iar în cadrul judecării cauzei sale să beneficieze de toate garanţiile şi mijloacele procedurale prevăzute, care condiţionează desfăşurarea unui proces echitabil. Atacarea în justiţie a oricărui act juridic de dispoziţie poate fi făcută în termenele stabilite de lege. În acest sens, textul de lege criticat este în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, deoarece prevede posibilitatea titularului dreptului de asigurări sociale, deci şi a pensionarului, de a ataca decizia casei teritoriale de pensii cu contestaţie introdusă la tribunal în termen de 45 de zile de la data comunicării. Acest termen este rezonabil pentru persoana interesată să se convingă asupra corectitudinii stabilirii drepturilor sale şi, dacă este cazul, să conteste decizia de pensionare. De asemenea, în faţa instanţei de judecată, beneficiază de toate drepturile procesuale legale".

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 51 din Constituţie, Curtea reţine, în acord cu cele statuate şi prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, că sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obţine numai pe calea justiţiei nu este un aspect al dreptului de petiţionare. Aşa fiind, art. 51 din Constituţie nu are incidenţă în cauză.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Cât priveşte art. 52 din Constituţie, referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, Curtea constată că, în legătură cu acesta, autorul excepţiei critică în realitate o omisiune legislativă, respectiv lipsa posibilităţii celui interesat de a se adresa organului emitent pentru anularea deciziei de pensionare. Deşi acest fapt nu ar fi fost de natură să atragă neconstituţionalitatea textului de lege criticat, Curtea reţine totuşi că legiuitorul a adăugat, prin articolul unic pct. 3 din Legea nr. 209/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 9 iunie 2009, un nou alineat la art. 87 din Legea nr. 19/2000, respectiv alineatul (2) prin care se prevede că "Decizia emisă în condiţiile art. 86 alin. (1) poate fi anulată, la cererea titularului, în termen de 45 de zile de la comunicare". În atari condiţii, susţinerile autorului excepţiei rămân lipsite de temei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Maria Felicia Amitrioaiei în Dosarul nr. 4.080/117/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea