Decizie nr. 208 din 8 aprilie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea, în şedinţa publică din data de 13 martie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, 4, 9, 10, 11, 16-31, 33, 34 şi 50 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ştefania Rodica Rudaş în Dosarul nr. 12.419/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 543D/2013 al Curţii Constituţionale.

2.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 13 martie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 1 aprilie 2014, aşa cum rezultă din încheierea din şedinţa de la acea dată. Ulterior, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 8 aprilie 2014, când a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3.Prin Încheierea din 27 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 12.419/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, 4, 9, 10, 11, 16-31, 33, 34 şi 50 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ştefania Rodica Rudaş într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea pe fond a unei notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

4.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 şi art. 50 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul neretroactivităţii legii, principiul egalităţii, accesul liber la justiţie şi dreptul de proprietate, fiind astfel contrare normelor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 20, art. 21, art. 44, precum şi prevederilor art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

5.Se arată că principiul neretroactivităţii, consacrat şi în materie civilă de art. 1 din Codul civil din 1864, fiind apoi preluat de art. 6 alin. (1) teza a doua din noul Cod civil, constă în regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică doar situaţiilor care se ivesc în practică numai după intrarea ei în vigoare, iar nu şi situaţiilor anterioare. Prin urmare, prevederea dintr-un act normativ - inferior ca forţă juridică Legii fundamentale - în sensul aplicării sale retroactive contravine art. 15 alin. (2) din aceasta. Totodată, datorită termenelor lungi pe care le instituie în favoarea entităţilor statului competente în materia reglementată, dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate din Legea nr. 165/2013 lipsesc persoanele îndreptăţite de posibilitatea de a-şi soluţiona dosarele de despăgubire pe cale judiciară, în condiţiile unui termen rezonabil de soluţionare a acestor cereri. În acelaşi timp, amânarea acordării măsurilor reparatorii conduce la crearea unui prejudiciu mai mare decât cel iniţial, ceea ce afectează dreptul de proprietate sub aspectul lipsirii lui de exerciţiu. Se mai arată că reglementarea, prin Legea nr. 165/2013, a unei proceduri diferite şi cu o durată mult mai mare, instituie o discriminare în defavoarea persoanelor îndreptăţite la despăgubiri, ale căror dosare nu au fost soluţionate, din motive neimputabile lor, până la momentul apariţiei acestei legi, comparativ cu celelalte persoane care, deşi au pierdut proprietatea bunurilor în aceleaşi condiţii şi au urmat aceeaşi procedură, au reuşit să primească măsuri reparatorii în conformitate cu Legea nr. 247/2005. În final, autoarea excepţiei subliniază importanţa şi obligaţia statelor membre ale Uniunii Europene de a respecta principiul priorităţii dreptului Uniunii Europene, indicând, în acest sens, jurisprudenţa relevantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

6.Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.

7.În acest sens, se arată că dispoziţiile legale examinate nu retroactivează, ci se aplică cauzelor aflate pe rolul instanţelor, nesoluţionate la momentul apariţiei Legii nr. 165/2013. Nici accesul liber la justiţie nu este încălcat, căci chiar art. 33 şi art. 35 din lege prevăd posibilitatea persoanei îndreptăţite de a se adresa justiţiei în cazul respingerii cererii sale de restituire, dar şi în cazul în care entitatea deţinătoare nu emite decizia/dispoziţia motivată în termenul legal stabilit la art. 33, fiind astfel asigurat controlul judecătoresc al activităţii acesteia.

8.De asemenea, instanţa de judecată are în vedere contextul adoptării Legii nr. 165/2013, şi anume ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României şi a considerentelor pe care această instanţă le-a reţinut cu privire la necesitatea adoptării unor măsuri eficiente în materia restituirii, dar cu respectarea marjei de apreciere de care beneficiază autorităţile naţionale în acest domeniu sensibil şi cu implicaţii complexe.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 1 alin. (2) (în redactarea anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 368/2013) şi ale art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, prin care s-a stabilit că singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, dacă restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv nu mai este posibilă, iar orice dispoziţie referitoare la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent se abrogă, aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Aceasta, deoarece toate persoanele care au depus notificările sub imperiul Legii nr. 10/2001 se află într-o situaţie juridică identică, dobândind vocaţia fie la restituirea în natură, fie la măsuri reparatorii prin echivalent, care pot consta şi în compensarea cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinător; or, dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi ale art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 instituie compensarea prin puncte ca singură măsură reparatorie prin echivalent care se acordă, fiind eliminată modalitatea de compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinător, ceea ce generează o discriminare între persoanele care au beneficiat, în baza Legii nr. 10/2001, de aceste din urmă măsuri reparatorii prin echivalent, faţă de cele care, în urma modificărilor legislative, vor beneficia doar de restituirea în natură sau de măsura reparatorie în echivalent constând exclusiv în compensarea prin puncte. Singurul criteriu de diferenţiere între aceste două categorii de persoane în mod egal îndreptăţite la aceleaşi măsuri reparatorii constă în soluţionarea cu întârziere a notificărilor de către unităţile deţinătoare (în ciuda obligaţiei legale a primăriilor de a afişa lunar, în termen de cel mult 10 zile calculate de la sfârşitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile şi/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare). Această simplă situaţie de fapt nu poate fi însă calificată drept un criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere, astfel încât nu poate justifica pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor îndreptăţite la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii prin echivalent, aflate în situaţii identice.

11.Avocatul Poporului mai apreciază că dispoziţiile art. 4, raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, aduc atingere principiului neretroactivităţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele legale criticate având caracter retroactiv în ceea ce priveşte cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a acesteia, întrucât acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Dispoziţiile art. 4 nu pot fi considerate norme tranzitorii, pentru a fi sustrase de la incidenţa principiului neretroactivităţii legii. În plus, acestea nu îndeplinesc condiţiile impuse de normele de tehnică legislativă, deoarece ar fi trebuit să cuprindă măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ. În lipsa acestor precizări, aplicarea art. 4 la cauzele aflate în curs de judecată pe rolul instanţelor nu face decât să creeze confuzii în înţelegerea şi aplicarea corectă a principiului neretroactivităţii legii.

12.Avocatul Poporului apreciază ca fiind întemeiate şi criticile de neconstituţionalitate ale art. 4 din Legea nr. 165/2013 cu referire la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, care presupune că la aceleaşi situaţii juridice tratamentul aplicat nu poate fi decât identic, iar diferenţa de tratament juridic, dacă există, trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi rezonabil. Prin aplicarea noilor dispoziţii ale Legii nr. 165/2013 şi proceselor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, deşi acestea, ca şi cele deja finalizate, au fost declanşate prin cereri de chemare în judecată depuse în aceeaşi perioadă prevăzută de Legea nr. 10/2001, se creează o stare de discriminare între persoanele ale căror procese s-au finalizat (acestea beneficiind de un tratament juridic favorabil) şi cele ale căror procese erau încă nesoluţionate la momentul reglementării Legii nr. 165/2013 şi al căror curs va fi întrerupt (aşa cum practica o arată, ca urmare a admiterii excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată, excepţie invocată din oficiu).

13.Avocatul Poporului mai consideră că dispoziţiile art. 16-31 din capitolul III al Legii nr. 165/2013 aduc atingere prevederilor art. 20 şi art. 44 din Constituţie, deoarece procedura de acordare a măsurilor reparatorii stabilită de legea examinată este greoaie şi de lungă durată. În plus, aceasta nu conduce la pronunţarea unor soluţii concrete şi finale în perioade scurte de timp, în dosarele nerezolvate de ani de zile, deoarece noile termene în care legiuitorul a impus să fie soluţionate cererile depuse în urmă cu 12 ani nu sunt rezonabile. În aceste condiţii, dreptul de proprietate apare ca fiind iluzoriu, fiind supus unor ingerinţe din partea legiuitorului, care nu răspund exigenţelor de legalitate şi proporţionalitate între interesele generale şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale indivizilor.

14.În fine, Avocatul Poporului arată că Legea nr. 165/2013 nu constituie o reglementare unică şi unitară în materia restituirii bunurilor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, întrucât au fost păstrate în vigoare mai multe reglementări paralele cuprinse în acte normative adoptate încă din anul 1991, aspect reţinut şi de Curtea Constituţională în Decizia nr. 232 din 10 mai 2013. Or, acest lucru este în dezacord cu recomandările cuprinse în Hotărârea-pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, referitoare la refacerea în totalitate a legislaţiei în materie (a se vedea paragraful 235 din hotărârea-pilot). Curtea Europeană a făcut recomandări în sensul adoptării unor proceduri simplificate şi efective, pe baza unei legislaţii şi practici administrative şi judecătoreşti coerente, pentru a asigura soluţionarea rapidă a miilor de solicitări de restituire şi, prin aceeaşi hotărâre-pilot (paragraful 232) a apreciat că se impune modificarea mecanismului de restituire (aplicabil la nivelul anului 2010), prin implementarea urgentă a unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, care să poată menţine un just echilibru între diferitele interese în cauză.

15.În privinţa celorlalte critici de neconstituţionalitate, Avocatul Poporului face precizarea că nu pot fi reţinute, textele legale indicate fiind în concordanţă cu principiile constituţionale invocate.

16.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, dispoziţiile art. 1, 4, 9, 10, 11, 16-31, 33, 34 şi 50 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, modificată şi completată prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013. Analizând motivarea autorului excepţiei, Curtea constată că, în realitate, sunt criticate dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 4 teza a doua raportat la art. 33, precum şi cele ale art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art.33, art. 34 şi art. 50 din Legea nr. 165/2013, texte care, la momentul invocării excepţiei, aveau următoarea redactare:

–Art. 1 alin. (2): "(2) În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.";

–Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

–Art. 9 alin. (3): "Predarea terenurilor disponibile către comisia locală de fond funciar se face numai după validarea de către comisia judeţeană de fond funciar şi Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti a propunerilor de punere în posesie pe aceste terenuri, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2015.";

–Art. 10: "(1) Până la data de 1 martie 2014, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară va realiza, pentru fiecare judeţ şi la nivel naţional, situaţia comparativă a cererilor şi disponibilului de teren, în condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (2).

(2)După finalizare, situaţia se comunică Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi Agenţiei Domeniilor Statului.";

–Art. 11: "(1) Comisiile locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.

(2)În situaţia neîndeplinirii obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptăţită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunţată de instanţa judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.

(3)În termen de 30 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), comisiile locale de fond funciar sunt obligate să predea Agenţiei Domeniilor Statului suprafeţele preluate şi neutilizate în cadrul procesului de restituire.

(4)În situaţia în care plângerea formulată potrivit alin. (2) are ca obiect un teren predat Agenţiei Domeniilor Statului conform alin. (3), această instituţie are calitatea de intervenient forţat în cauză."

Dispoziţiile art. 16-31, de asemenea criticate, alcătuiesc capitolul III al legii, intitulat Acordarea de măsuri compensatorii;

–Art. 33: "(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a)în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b)în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c)în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2)Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014. (3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4)Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).";

–Art. 34: "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(2)Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(3)Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite.";

–Art. 50: "La data intrării în vigoare a prezentei legi:

a)sintagma "despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se înlocuieşte cu sintagma "măsuri compensatorii în condiţiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România";

b)orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare şi la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

c)articolele 13, 14, 14^1, 14^2, 15 literele a)-d) şi f), articolele 16, 17, 18, 18^1, 18^2, 18^3, 18^4, 18^5, 18^6, 18^7, 18^8, 18^9 şi articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice dispoziţie contrară prezentei legi se abrogă."

19.Curtea constată că, ulterior invocării excepţiei, dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 368/2013, astfel că aceste prevederi au, în prezent, următorul conţinut: "(2) În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III."

20.Comparând soluţiile legislative reglementate de aceste dispoziţii în vechea şi actuala redactare, Curtea reţine că, pe lângă compensarea prin puncte, a fost introdusă şi compensarea prin bunuri, ca modalitate suplimentară de acordare a despăgubirilor. Aşadar, nu se poate reţine că, în noua sa redactare, textul legal examinat preia soluţia juridică anterioară, pe care autoarea excepţiei a avut-o în vedere la formularea criticilor de neconstituţionalitate. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în forma lor iniţială.

21.De asemenea, Curtea constată că şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 au fost modificate, ulterior invocării excepţiei, prin art. II alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2013 pentru instituirea unui nou termen în care să se finalizeze situaţia prevăzută la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 24 decembrie 2013, în sensul că termenul prevăzut la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 (referitor la data de 1 martie 2014) a fost prorogat până la data de 1 septembrie 2014. Şi în privinţa acestui text, din raţiuni similare cu cele expuse în cele ce precedă, Curtea se va pronunţa în forma sa iniţială.

22.În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate normele constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, precum şi prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 referitor la proprietate din Primul Protocol adiţional la Convenţie, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, texte care vizează dreptul la un proces echitabil.

23.Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, din a căror interpretare coroborată rezultă că este inadmisibilă o excepţie de neconstituţionalitate al cărei obiect îl constituie prevederi constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

24.Astfel, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014*), încă nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, Curtea, constatând, pentru argumentele acolo arătate, că aceste prevederi încalcă atât principiul neretroactivităţii legii, cât şi dreptul de acces liber la justiţie, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

25.Dată fiind identitatea dintre criticile cu privire la dispoziţiile art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013, formulate în prezenta cauză, şi motivele pentru care Curtea a pronunţat, la o dată ulterioară însă sesizării cu prezenta excepţie, o decizie de admitere, sub rezervă de interpretare, rezultă că soluţia ce se justifică, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, conform cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", dar şi jurisprudenţei sale în materie, este cea de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013.

26.Deşi în cauza de faţă Curtea va pronunţa o soluţie procedurală de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei, se impune precizarea că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate, prezenta decizie poate constitui de asemenea motiv de revizuire, dacă litigiul a fost definitiv soluţionat, în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla, spre soluţionare, pe rolul Curţii Constituţionale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I. În consecinţă, soluţia procedurală în cauza de faţă nu împiedică ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menţionate în condiţiile arătate.

27.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acestea - atât în vechea, cât şi în noua redactare - se referă la măsuri de finalizare a procesului de restituire, în natură sau echivalent, diferenţa dintre aceste două forme de redactare ale normei juridice constând în introducerea unei modalităţi suplimentare de reparaţie prin echivalent, şi anume compensarea cu bunuri. Având de stabilit incidenţa în cauză a acestor norme - în forma lor iniţială -, Curtea constată că, reglementând măsurile de finalizare a procesului de restituire, acestea nu au fost aplicate în litigiu în forma supusă controlului de constituţionalitate şi, deci, nu au produs efecte juridice. Cercetând stadiul procesual al prezentei cauze în care excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată, Curtea observă că cererea de chemare în judecată a fost respinsă, la data de 15 iulie 2013, ca devenită prematură, astfel că autoarea excepţiei poate formula cerere de revizuire, după cum s-a arătat anterior. Rezultă aşadar, în condiţiile în care autoarea excepţiei îşi valorifică astfel dreptul său prin folosirea cererii de revizuire, că producătoare de efecte juridice nu pot fi decât dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în noua lor redactare, ca urmare a modificării legislative intervenite prin art. I pct. 1 din Legea nr. 368/2013, act normativ ce a intrat în vigoare, potrivit art. 78 din Constituţie, în data de 24 decembrie 2013.

28.În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 368/2013, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deoarece acestea nu au incidenţă (în această redactare) în cauza în care în care a fost invocată excepţia, în sensul producerii de efecte juridice.

29.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 şi ale art. 50 din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că, în acest moment procesual, ce se circumscrie posibilităţii autoarei excepţiei de a formula cerere de revizuire, nu se poate stabili legătura cu soluţionarea cauzei a acestor dispoziţii criticate, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Totodată, autoarea excepţiei nu prezintă critici de neconstituţionalitate distincte pentru fiecare dintre textele de lege indicate, pretins neconstituţionale, ci formulează, în acest sens, susţineri cu caracter general referitoare la principiul neretroactivităţii legii, principiul egalităţii, accesul liber la justiţie şi dreptul de proprietate. Or, raportat la numărul mare de articole de lege atacate şi la varietatea soluţiilor juridice pe care fiecare dintre acestea le reglementează, Curtea constată că susţinerile de neconstituţionalitate nu au caracterul unor veritabile critici de neconstituţionalitate care să expliciteze pretinsa relaţie de contrarietate dintre textul de lege atacat şi norma fundamentală invocată. Aşa fiind, şi din această perspectivă, a motivării sesizării, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la textele de lege mai sus enumerate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Notă *) Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ştefania Rodica Rudaş în Dosarul nr. 12.419/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

2.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 şi ale art. 50 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 aprilie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi