Decizie nr. 693 din 17 octombrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, excepţie ridicată de Alexandru Hubert în Dosarul nr. 7.003/46/2005 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepţiei a depus o cerere de amânare a judecării cauzei, motivată de împrejurarea că nu a avut la dispoziţie, de la data primirii citaţiei, cel puţin 5 zile pentru a-şi pregăti apărarea.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare, învederând, de asemenea, că prezenta cauză se află la cel de-al doilea termen de judecată.

Curtea, având în vedere că procedura de citare a fost legal îndeplinită, constată că cererea autorului excepţiei este fără suport şi, în baza art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare a judecăţii cauzei.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 108 din 14 februarie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.003/46/2005, Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, excepţie ridicată de Alexandru Hubert într-un litigiu având ca obiect plata sporului pentru vechime.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998, care prevăd că pentru demnitari, printre care şi aleşii locali, primari şi viceprimari, unica formă de remunerare a activităţii desfăşurate o constituie indemnizaţia lunară, dreptul la sporul pentru vechime în muncă fiind recunoscut numai pentru unele categorii de salariaţi, au caracter discriminatoriu, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Dreptul la sporul de vechime este prevăzut de art. 14 din Legea nr. 40/1991, lege neabrogată, iar un drept odată câştigat nu mai poate fi anulat.

Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, invocând considerentele care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 108 din 14 februarie 2006.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 16 iulie 1998, care au următorul cuprins:

–Art. 19: "Persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfăşurată, la o indemnizaţie lunară, stabilită în conformitate cu prevederile anexei nr. II.";

–Art. 20: "(1) Indemnizaţia lunară, prevăzută la art. 19, este unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. [...]"

Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate pe cale de excepţie. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, constatând constituţionalitatea prevederilor art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998, a reţinut, în esenţă, că sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie.

Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar reprezintă opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Astfel, principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării, invocat de autorul excepţiei, aplicându-se doar situaţiilor egale ori analoage, tratamentul juridic diferenţiat, stabilit de legiuitor în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, nu reprezintă în cauza de faţă nici privilegii şi nici discriminări.

Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, excepţie ridicată de Alexandru Hubert în Dosarul nr. 7.003/46/2005 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly