Decizie nr. 940 din 6 iulie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Ioan Rotărescu în Dosarul nr. 9.491/306/2009 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie 2010, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9.491/306/2009, Tribunalul Sibiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Ioan Rotărescu într-o cauză având ca obiect succesiune.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul de proprietate şi cel de moştenire, întrucât impun un impozit de 1% din valoarea masei succesorale în cazul în care aceasta nu a fost dezbătută în termen de 2 ani de la deschiderea succesiunii. În aceste condiţii, dobândirea unui bun imobil prin succesiune legală devine mai oneroasă decât pe calea unui act între vii realizat prin donaţie, din moment ce în această situaţie rudele şi afinii de până la gradul al III-lea inclusiv sunt scutiţi de plată impozitului pe transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor.

Tribunalul Sibiu - Secţia civilă apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt neconstituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 77^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:

(3)Pentru transmisiunea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moştenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută şi finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moştenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.

(4)Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale. În cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiză, cu excepţia tranzacţiilor încheiate între rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv, precum şi între soţi, caz în care impozitul se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate.

Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 46 privind dreptul de moştenire.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994, Curtea a stabilit că "fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni".

Din cele de mai sus rezultă că stabilirea prin lege a unui impozit trebuie să respecte cel puţin patru criterii: echitate, proporţionalitate, rezonabilitate şi nediscriminare. Întrunirea cumulativă a acestor patru criterii legitimează din punct de vedere constituţional stabilirea unui impozit. Printr-o atare conduită legiuitorul respectă întru totul dispoziţiile art. 56 şi 139 din Constituţie, fără a afecta alte drepturi şi libertăţi fundamentale. În schimb, nerespectarea acestor criterii cu valoare constituţională duce implicit la încălcarea dreptului fundamental aplicabil în cauză.

Cu privire la rezonabilitatea şi echitabilitatea impozitului, Curtea constată că legiuitorul este în drept să stabilească impozite pentru a alimenta în mod constant şi ritmic bugetul de stat, însă trebuie să manifeste o deosebită atenţie atunci când stabileşte materia impozabilă. Curtea observă că, potrivit art. 644 din Codul civil, proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite, printre altele, şi prin succesiune; transmiterea moştenirii operează din virtutea legii din momentul deschiderii moştenirii. Dezbaterea succesiunii este o operaţiune juridică ce intervine, desigur, ulterior deschiderii acesteia, moştenitorii putând dezbate succesiunea oricând după acest moment. Prin urmare, în aceste condiţii, Curtea constată că legea responsabilizează moştenitorii pentru a finaliza procedurile succesorale într-un timp rezonabil, pentru a nu se menţine ad aeternam o situaţie de incertitudine juridică, dând efect astfel şi prevederilor art. 644 şi următoarelor din Codul civil.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea impozitului, Curtea nu poate decât să observe îndrituirea constituţională a legiuitorului de a stabili taxe şi impozite, fără a putea cenzura cuantumul acestora decât doar în situaţia în care afectează substanţa dreptului. Or, în situaţia de faţă nu se poate ajunge la o atare concluzie.

În sfârşit, cu privire la caracterul nediscriminatoriu al normei, se constată că aceasta se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa de reglementare, fără discriminări şi fără excepţii.

În consecinţă, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 44 şi 46 din Constituţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Ioan Rotărescu în Dosarul nr. 9.491/306/2009 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Karoly