Decizie nr. 937 din 7 iulie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Gya amp;Bogdan" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.255/111/CA/2008-R al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.255/111/CA/2008-R, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Gya amp;Bogdan" - S.R.L. din Oradea într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 privind economia, deoarece, prin interzicerea transmiterii autorizaţiilor taxi între transportatorii autorizaţi, se îngrădeşte dreptul la muncă şi totodată se limitează accesul la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora.

Restrângerea acestui drept la muncă şi limitarea liberei iniţiative şi a dreptului de acces la o activitate economică nu se realizează în condiţiile impuse de art. 53 din Constituţie, întrucât nu are în vedere scopurile menţionate la alin. (1) al art. 53 şi nu este necesară într-o societate care funcţionează pe baza principiilor democratice.

În plus, prin imposibilitatea transmiterii autorizaţiilor taxi între transportatori autorizaţi se limitează şi concurenţa, fiind afectată libertatea comerţului, ceea ce contravine art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie.

Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, raportat la textele invocate din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, raportat la dispoziţiile art. 41 din Constituţie, observă că prin aplicarea unei sancţiuni de natură contravenţională nu se îngrădeşte dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei, a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, apreciază că nici aceasta nu poate fi reţinută, deoarece legiuitorul a stabilit reguli stricte în ceea ce priveşte faptul că "autorizaţia taxi sau orice copie conformă este unică şi netransmisibilă de la un transportator autorizat la alt transportator sau persoană fizică, asociaţie familială, precum şi de la un autovehicul la altul. Se interzice transportatorului autorizat căruia i s-a atribuit în gestiune executarea serviciului de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere să transmită autorizaţiile taxi sau copiile conforme, sub orice formă, altui transportator autorizat, transportator sau oricărei alte persoane, pentru a fi utilizate în executarea transportului respectiv." Prin urmare, textul legal indicat stabileşte sancţiunea retragerii acestor documente, fără a fi contrar regulilor constituţionale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale.

Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 45 şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, constată că dispoziţiile de lege criticate sunt conforme cu normele constituţionale care stabilesc că accesul liber al persoanei la exercitarea unei activităţi economice bazate pe libera iniţiativă se realizează în condiţiile legii. Totodată, prevederile de lege criticate dau expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 11 din Legea nr. 265/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007.

Textul de lege criticat are, în prezent, următorul conţinut: "Autorizaţia taxi sau orice copie conformă este unică şi netransmisibilă de la un transportator autorizat la alt transportator sau persoană fizică, asociaţie familială, precum şi de la un autovehicul la altul. Se interzice transportatorului autorizat căruia i s-a atribuit în gestiune executarea serviciului de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere să transmită autorizaţiile taxi sau copiile conforme, sub orice formă, altui transportator autorizat, transportator sau oricărei alte persoane, pentru a fi utilizate în executarea transportului respectiv."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 privind economia.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, autorizaţia taxi sau orice copie conformă este unică şi netransmisibilă de la un transportator autorizat la alt transportator sau persoană fizică, asociaţie familială, precum şi de la un autovehicul la altul, ceea ce, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, îngrădeşte dreptul la muncă şi totodată limitează accesul la o activitate economică şi la libera iniţiativă.

Curtea constată că susţinerea autorului excepţiei referitoare la încălcarea dreptului la muncă este neîntemeiată, deoarece transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se poate executa numai de transportatori autorizaţi, iar autorizaţia de transport se eliberează de către autoritatea de autorizare pe durată nedeterminată, pe baza unei documentaţii care trebuie să conţină, printre altele, dovada îndeplinirii condiţiei de capacitate profesională. Or, în aceste condiţii, este firesc ca autorizaţia obţinută să nu poată fi transmisibilă, deoarece, în mod contrar, s-ar ajunge la eludarea dispoziţiilor de lege referitoare la îndeplinirea cerinţelor obligatorii pentru obţinerea autorizaţiei. În consecinţă, dispoziţiile de lege criticate nu restrâng dreptul la muncă astfel cum este acesta consacrat de dispoziţiile cuprinse în art. 41 din Constituţie, întrucât libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă nu înseamnă că orice persoană, oricând şi în orice condiţii, poate exercita profesia sau meseria pe care o doreşte. Alegerea profesiei şi a meseriei presupune, înainte de toate, pregătirea şi calificarea corespunzătoare în vederea exercitării acestora, iar această libertate este condiţionată de îndeplinirea unor criterii legale justificate de specificul profesiei, meseriei ori al locului de muncă.

Cu privire la pretinsa limitare a accesului la o activitate economică, prevăzut de art. 45 din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit acestei norme constituţionale, este garantată exercitarea "în condiţiile legii" a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textul de lege criticat impune o asemenea cerinţă legală. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice. Prin urmare, statul, în temeiul art. 135 din Legea fundamentală, are obligaţia să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul are competenţa să stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.

În final, Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, norma constituţională invocată nu are aplicabilitate în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Gya amp;Bogdan" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.255/111/CA/2008-R al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2011.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean