Decizie nr. 92 din 21 martie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugeniu Papana în Dosarul nr. 2.759/2001 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 şi 128 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 2.759/2001, Tribunalul Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugeniu Papana.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prin dispoziţiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă "este privat de calea de atac a apelului şi deci de un grad de jurisdicţie", ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 128 referitoare la folosirea căilor de atac.

Tribunalul Braşov - Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, considera neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă în raport cu prevederile art. 128 şi 21 din Constituţie, deoarece "nu se poate susţine încălcarea principiului dublului grad de jurisdicţie, întrucât dreptul de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se realizează în condiţiile legii". Pe de altă parte, instanţa de judecată apreciază ca textul criticat contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece drepturile autorului excepţiei sunt lezate, întrucât "exista o diferenţa neta de tratament juridic între situaţia cauzei sale şi cea a unei cauze examinate în apel, după soluţionarea în fond a acesteia de către prima instanţa".

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin care se deroga de la principiul dublului grad de jurisdicţie, nu contravin dreptului fundamental privind accesul liber la justiţie, instituit prin art. 21 din Constituţie, fiind destinate să asigure celeritatea judecării cauzei. Se mai susţine ca textul criticat nu încalcă nici prevederile art. 128 din Legea fundamentală, deoarece "stabilirea dreptului părţilor interesate şi Ministerului Public de a exercita împotriva hotărârilor judecătoreşti căile de atac prevăzute de lege nu înseamnă ca suntem în prezenta unei reglementări constituţionale a principiului dublului grad de jurisdicţie". În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, se apreciază ca nici aceasta critica nu este intemeiata, deoarece "egalitatea în drepturi nu împiedica stabilirea de către legiuitor a unor modalităţi specifice de îndreptare a hotărârilor judecătoreşti".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 23 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001, dispoziţii care au următorul conţinut: "În cazul în care prima instanţa a respins sau a anulat cererea de chemare în judecata fără a intră în cercetarea fondului şi instanţa de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelata, va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă."

Aceste prevederi legale sunt criticate ca neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 16, 21 şi 128 din Constituţie, pe motiv ca prin îngrădirea accesului unor categorii de justiţiabili la calea de atac a apelului se limitează liberul acces la justiţie şi se încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi fără discriminări.

1.Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituţie, "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări". În raport cu aceasta dispoziţie constituţională Curtea constata ca art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă - în actuala redactare - nu contravine principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, deoarece incidenţa sa este impusa de existenta unei situaţii de natura celei descrise în ipoteza normei şi nu de calitatea sau identitatea părţilor.

În acest sens Curtea Constituţională a decis constant că nu este contrară principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, atâta timp cat ele asigura egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. În acest sens s-a statuat prin deciziile nr. 70/1993, nr. 74/1994 şi nr. 85/1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, nr. 189 din 22 iulie 1994 şi nr. 209 din 11 august 1994.

2.Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea art. 21 din Legea fundamentală. Împrejurarea ca textul criticat prevede, pentru ratiuni de celeritate, o singura cale de atac nu poate fi calificată ca o ingradire a accesului liber la justiţie, întrucât Constituţia nu conţine nici o dispoziţie referitoare la numărul gradelor de jurisdicţie.

Curtea Constituţională s-a pronunţat, de altfel, în aceasta materie, statuand ca "accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătoreşti - judecătorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Suprema de Justiţie - şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite" (Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998).

3.Nici referirea la dispoziţiile constituţionale ale art. 128, în argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, nu poate fi reţinută ca intemeiata, întrucât în cuprinsul lor se vorbeşte de exercitarea căilor de atac fără a se menţiona numărul acestora. Or, doar într-o atare ipoteza renunţarea la o cale de atac, de care se plange autorul excepţiei, ar fi putut constitui o cauza de neconstituţionalitate a art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Mai mult, se pierde din vedere ca textul constituţional pretins încălcat prevede că exercitarea căilor de atac are loc în condiţiile legii. O atare prevedere, coroborata cu cea a art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit căreia "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege", impune concluzia ca în aceste domenii, prin voinţa legiuitorului constituţional, legiuitorul ordinar este abilitat sa reglementeze în funcţie de ratiunile şi imperativele pe care el însuşi le identifica.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugeniu Papana în Dosarul nr. 2.759/2001 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 martie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu