Norma din 13 februarie 2002

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

(1)În sensul prezentelor norme contaminant reprezintă orice substanţa care nu se adauga în mod intentionat alimentelor, prezenta în acestea ca rezultat al producţiei (inclusiv activităţile privind creşterea plantelor, creşterea animalelor şi medicina veterinara), fabricaţiei, prelucrării, preparării, tratamentelor, impachetarii, ambalarii, transportului sau manipulării acestora ori ca rezultat al contaminarii mediului înconjurător. Materiile străine, cum ar fi fragmentele de insecte, parul de animale etc., nu sunt incluse în aceasta definiţie.

(2)Prezentele norme nu se aplică la contaminantii care fac obiectul unor reglementări româneşti specifice.

Articolul 2

(1)Se interzice plasarea pe piaţa a alimentelor care conţin un contaminant într-o cantitate inacceptabila din punct de vedere al sănătăţii publice şi în special pe plan toxicologic.

(2)Limita contaminantului se menţine cat mai scăzută prin respectarea metodelor corespunzătoare în timpul tuturor etapelor menţionate la art. 1 alin. (1).

(3)În scopul protejării sănătăţii publice şi conform alin. (1) toleranţele maxime pentru contaminantii specifici se vor stabili de Ministerul Sănătăţii şi Familiei în colaborare cu Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Articolul 3

Comercializarea alimentelor care respecta prezentele norme sau prevederile specifice adoptate în conformitate cu acestea nu poate fi interzisă, restrânsă ori împiedicată din motive legate de nivelul de contaminare.

Capitolul 2Limite maxime ale contaminantilor prezenţi în diferite alimente

Articolul 4

Limitele maxime pentru anumiti contaminanti prezenţi în diferite produse alimentare sunt enumerate în anexa nr. I.

Articolul 5

(1)a) În urma desfacerii pe piaţa produsele indicate în anexa nr. I nu trebuie să conţină niveluri de contaminanti mai mari decât cele specificate în aceasta.

b)Limitele maxime prevăzute pentru produsele stabilite la pct. I.2.1.1.1 şi I.2.1.2.1 din anexa nr. I sunt de asemenea aplicabile la produsele derivate din prelucrarea acestora, ţinând seama că nu sunt stabilite limite maxime specifice pentru asemenea produse.

c)Pentru produsele lactate uscate, prelucrate sau compuse din mai multe ingrediente limita maxima aplicabilă se stabileşte ca fiind cea de la pct. I.2.1.3 din anexa nr. I, pentru lapte, luând în considerare concentrarea datorată procesului de uscare, din prelucrarea acestor produse lactate, sau concentraţia lor în ingredientele care provin din lapte, ţinând seama că nu sunt stabilite limite maxime specifice pentru asemenea produse lactate uscate, prelucrate sau compuse.

(2)Ministerul Sănătăţii şi Familiei poate autoriza provizoriu desfacerea pe piaţa a salatei şi spanacului, produse intern şi destinate consumului, care conţin limite de nitrati mai mari decât cele stabilite la pct. 1.1 din anexa nr. I, astfel încât codurile de buna practica să se aplice pentru atingerea progresiva a limitelor stabilite.

(3)Cu privire la produsele menţionate la pct. I.2.1 din anexa nr. I sunt interzise următoarele:

a)amestecul produselor care respecta limitele maxime stabilite în anexa nr. I cu produsele care depăşesc aceste limite maxime sau amestecul produselor supuse metodei sortarii ori altor tratamente fizice cu produsele destinate consumului uman direct sau ca ingredient în produsele alimentare;

b)utilizarea produselor care nu respecta limitele maxime stabilite la pct. I.2.1.1.1, I.2.1.2.1 şi I.2.1.3 din anexa nr. I ca ingrediente pentru fabricarea altor produse alimentare;

c)decontaminarea produselor prin tratamente chimice.

(4)Arahidele, fructele în coaja şi fructele uscate care nu respecta limitele maxime stabilite la pct. I.2.1.1.1 din anexa nr. I şi cerealele care nu respecta limitele maxime stabilite la pct. I.2.1.2.1 din aceeaşi anexa pot fi plasate pe piaţa, cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

a)aceste produse:

–sa nu fie destinate consumului uman direct sau utilizării ca ingrediente în produsele alimentare;

–să respecte limitele maxime stabilite la pct. I.2.1.1.2 din anexa nr. I pentru arahide şi la pct. I.2.1.1.3 din aceeaşi anexa pentru fructe în coaja şi fructe uscate;

–să fie supuse unui tratament secundar de sortare sau altor tratamente fizice şi, după acest tratament, limitele maxime stabilite la pct. I.2.1.1.1 şi I.2.1.2.1 din anexa nr. I sa nu fie depăşite şi acest tratament sa nu provoace alte reziduuri nocive;

b)destinaţia acestor produse se evidenţiază clar prin etichetarea care conţine indicaţia "produsul se supune tratamentului de sortare sau altor tratamente fizice pentru a reduce nivelul de contaminare cu aflatoxine înainte de consum sau utilizare ca ingredient în produsele alimentare".

Capitolul 3Metode de prelevare a probelor şi de analiza utilizate în controlul oficial al concentratiilor de aflatoxine din alimente

Articolul 6

Prelevarea probelor efectuată în timpul controlului oficial al limitelor de aflatoxine în alimente se efectuează conform metodelor descrise în anexa nr. II.

Articolul 7

Pregătirea probelor şi metodele de analiza utilizate în controlul oficial al limitelor de aflatoxine din alimente se efectuează în conformitate cu criteriile descrise în anexa nr. III.

Articolul 8

Anexele nr. I-III fac parte integrantă din prezentele norme.

Anexa I

────────

la norme

──────────

LISTA

cuprinzând limitele maxime pentru anumiti contaminanti prezenţi în alimente

Contaminanti de origine agricolă

1.Nitrati

1.1 Legume proaspete

1)

Limitele maxime nu se aplică la alimente, în special la cele preparate pentru sugari şi copii de vârsta mica.

2

)

Limitele maxime pentru spanacul proaspăt nu se aplică la spanacul proaspăt destinat prelucrării, care este direct transportat în vrac din camp până la unitatea de prelucrare.

1.2.Alte legume prelucrate destinate consumului

1)

Limitele maxime nu se aplică la alimente, în special la cele preparate pentru sugari şi copii de vârsta mica.

2.Micotoxine

2.1.Aflatoxine

1

)

Limitele maxime nu se aplică la alimente, în special la cele preparate pentru sugari şi copii de vârsta mica.

2

)

Limitele maxime se aplică pentru secţiunea arahide, fructe în coaja sau fructe uscate destinate consumului. Dacă sunt analizate fructele întregi, interpretarea rezultatelor obţinute se realizează presupunandu-se ca întreaga contaminare se afla în secţiunea destinată consumului în momentul evaluării conţinutului în secţiunea destinată consumului.

Anexa II

────────

la norme

──────────

METODE

de prelevare a probelor utilizate pentru controlul oficial al limitelor de aflatoxine din anumite alimente

1.Scopul şi domeniul de aplicare

Probele destinate controlului oficial al limitelor de aflatoxine din alimente trebuie prelevate în conformitate cu metodele descrise mai jos. Probele globale astfel obţinute sunt considerate reprezentative pentru loturile respective. Respectarea limitelor maxime stabilite în prezentele norme este determinata pe baza limitelor determinate în probele de laborator.

2.Definiţii

Lot - cantitatea de aliment identificabila, livrata o singură dată şi determinata de agentul responsabil pentru a prezenta caracteristici comune, cum ar fi: originea, varietatea, tipul de ambalaj, ambalatorul, expeditorul sau marcajul.

Sublot - partea desemnată dintr-un lot mare pentru aplicarea metodei de prelevare a probei pe partea desemnată respectiva. Fiecare sublot trebuie separat fizic şi să fie identificabil.

Proba elementara - cantitatea de material prelevata dintr-un singur punct al lotului sau sublotului.

Proba globală - totalul combinat al tuturor probelor elementare prelevate din lot sau sublot.

Proba de laborator - proba destinată laboratorului (subproba).

3.Prevederi generale

3.1.Personalul

Prelevarea probelor se va efectua de persoane autorizate, conform reglementărilor în vigoare.

3.2.Materialele care vor fi prelevate

Fiecare lot supus examinării va trebui prelevat separat. Conform prevederilor specifice de la pct. 5 loturile mari trebuie subdivizate în subloturi care vor fi prelevate separat.

3.3.Măsuri de precautie necesare

În cursul prelevarii probelor şi al pregătirii probelor de laborator trebuie luate măsurile de precautie necesare pentru a se evita orice modificări care ar putea schimba conţinutul de aflatoxine, determinarea analitica sau reprezentativitatea probei globale.

3.4.Esantioane elementare

În măsura posibilităţilor esantioanele elementare se vor preleva din diferite puncte ale lotului sau sublotului. Abaterea de la aceasta regula trebuie semnalata într-un proces-verbal, conform specificatiilor de la pct. 3.8.

3.5.Pregătirea probei globale şi a probelor de laborator (subprobe)

Proba globală se obţine prin amestecul corespunzător al probelor elementare. După amestec proba globală trebuie divizata în subprobe egale, conform prevederilor specifice de la pct. 5.

Amestecul este un proces necesar pentru garantarea faptului ca fiecare subproba conţine părţi ale întregului lot sau sublot.

3.6.Probele identice

Probele identice utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs şi al arbitrajului vor fi prelevate din proba de laborator omogenizata, cu condiţia ca aceasta procedura să fie în conformitate cu reglementările în vigoare privind prelevarea probelor.

3.7.Ambalarea şi transmiterea probelor de laborator

Fiecare proba de laborator va fi introdusă într-un recipient curat, închis, care să asigure o protecţie adecvată împotriva contaminarii şi pagubelor ce se pot produce în timpul transportului. Trebuie luate toate măsurile de precautie necesare pentru ca în timpul transportului sau depozitarii sa nu se producă modificări în compozitia probei de laborator.

3.8.Etansarea şi etichetarea probelor de laborator

Fiecare proba prelevata în scopul utilizării oficiale va fi închisă etans la locul de prelevare şi identificata conform reglementărilor în vigoare respective. Pentru fiecare prelevare se va tine evidenta, ceea ce va permite o identificare sigura a fiecărui lot, care va conţine data şi locul prelevarii, precum şi orice alte informaţii suplimentare care ar putea fi de ajutor analistului.

4.Prevederi explicative

4.1.Diferite tipuri de loturi

Mărfurile alimentare pot fi comercializate în vrac, în containere sau în ambalaje individuale (saci, pungi, ambalaje pentru vânzarea cu amănuntul etc.). Metoda de prelevare a probelor se poate aplica tuturor mărfurilor plasate pe piaţa, indiferent de forma în care sunt comercializate.

Fără a aduce prejudicii prevederilor specifice menţionate la pct. 5, formula de mai jos se poate utiliza ca ghid pentru prelevarea probelor din loturile comercializate în ambalaje individuale (saci, pungi, ambalaje pentru vânzarea cu amănuntul etc.):

Frecventa prelevarii probei = (masa lotului x masa probei elementare)/(masa probei globale x masa unui ambalaj individual)

–Masa este exprimată în kg

–Frecventa prelevarii de probe (FP): fiecare "n" sac sau punga din care trebuie să se preleveze proba elementara (zecimalele trebuie rotunjite la numărul întreg cel mai apropiat).

4.2.Masa probei elementare

Dacă nu s-au menţionat alte specificăţii la pct. 5, proba trebuie să aibă o masa de aproximativ 300 g. În cazul loturilor în ambalaje destinate vânzării cu amănuntul masa probei elementare depinde de masa ambalajului respectiv.

4.3.Numărul de probe pentru loturi mai mici de 15 tone

Numărul probelor elementare de prelevat depinde de masa lotului, cu o valoare minima de 10 şi maxima de 100, dacă nu s-a definit altfel la pct. 5.

Tabelul următor conţine valorile ce pot fi utilizate la determinarea numărului de probe elementare de prelevat.

5.Prevederi specifice

5.1.Prezentarea generală a metodei de prelevare a probelor pentru arahide, fructe în coaja, fructe deshidratate şi cereale

Tabelul nr. 2 - Subdivizarea loturilor în subloturi în funcţie de produs şi de masa lotului

Notă *) În funcţie de masa lotului - vezi pct. 4.3 sau 5.3.

5.2.Arahide, fistic şi nuci braziliene (Bertholea excelsa)

Smochine uscate

Cereale (masa lot ≥ 50 tone)

5.2.1.Metoda de prelevare a probelor:

–conform tabelului nr. 2 de la pct. 5.1 fiecare lot trebuie subdivizat în subloturi, cu condiţia ca aceste subloturi să poată fi separate fizic. Având în vedere ca masa lotului nu este întotdeauna un multiplu exact al masei subloturilor, masa sublotului poate depăşi masa indicată cu maximum 20%;

–fiecare sublot trebuie prelevat separat;

–numărul probelor elementare:

100.În cazul loturilor mai mici de 15 tone numărul probelor elementare ce trebuie prelevate depinde de masa lotului, cu o valoare minima de 10 şi una maxima de 100 (pct. 4.3);

–masa probei globale = 30 kg, care înainte de macinare trebuie amestecata şi divizata în 3 subprobe egale de 10 kg (divizarea în 3 subprobe nu este necesară în cazul arahidelor, fructelor în coaja şi al fructelor uscate destinate sortarii sau altui tratament fizic; totuşi aceasta va depinde de disponibilitatea echipamentelor care pot omogeniza o proba de 30 kg). Probele globale care nu depăşesc 10 kg nu trebuie divizate în subprobe;

–proba de laborator: o subproba de 10 kg (fiecare subproba trebuie macinata fin şi amestecata bine, separat, pentru ca astfel să se poată realiza omogenizarea completa, în conformitate cu prevederile stabilite în anexa nr. III);

–în cazul în care metoda de prelevare a probelor descrisă mai sus nu poate fi aplicată fără a cauza consecinţe economice care decurg din deteriorarea lotului (din cauza formelor de ambalare, a mijloacelor de transport etc.), aceasta poate fi înlocuită cu o metoda alternativa de prelevare, cu condiţia ca prelevarea să fie cat mai reprezentativa şi ca metoda aplicată să fie descrisă şi solid documentata.

5.2.2.Acceptarea unui lot sau sublot:

● în cazul arahidelor, fructelor în coaja şi al fructelor uscate destinate sortarii sau altor tratamente fizice:

–acceptate dacă proba globală sau media subprobelor este în conformitate cu limita maxima;

–respinse dacă proba globală sau media subprobelor depăşeşte limita maxima;

● pentru arahidele, fructele în coaja, fructele uscate şi cerealele destinate consumului uman direct:

–acceptate dacă nici una dintre subprobe nu depăşeşte limita maxima;

–respinse dacă una sau mai multe subprobe depăşesc limita maxima;

● în cazul în care proba globală este mai mica de 10 kg:

–acceptată dacă proba este în conformitate cu limita maxima;

–respinsă dacă proba depăşeşte limita maxima.

5.3.Alte fructe în coaja, în afară de arahide, fistic şi nuci braziliene

Fructe uscate, altele decât smochinele

Cereale (masa lot sub 50 tone)

5.3.1.Metoda de prelevare a probelor

Procedura descrisă la pct. 5.2.1 poate fi aplicată şi acestor produse. Totuşi, având în vedere incidenţa scăzută a contaminarii acestor produse şi/sau a noilor forme de ambalaje în care pot fi comercializate, pot fi aplicate şi metode de prelevare a probelor mai simple.

În cazul loturilor de cereale mai mici de 50 tone se poate utiliza o metoda de prelevare şi în funcţie de masa lotului, care consta în utilizarea a 10 până la 100 de probe elementare de 100 g fiecare, care insumate reprezintă o proba globală de la 1 la 10 kg. Valorile din tabelul următor pot fi utilizate la determinarea numărului de probe elementare de prelevat.

Tabelul nr. 3 - Numărul de probe elementare pentru prelevare, în funcţie de masa lotului de cereale

5.3.2.Acceptarea unui lot sau sublot

Vezi pct. 5.2.2.

5.4.Lapte

5.4.1.Metoda de prelevare a probelor

Prelevarea probelor în conformitate cu reglementările în vigoare privind anumite metode de analiza şi testare a laptelui crud şi a laptelui tratat termic:

–numărul probelor - minimum 5;

–masa probei globale - minimum 0,5 kg sau l.

5.4.2.Acceptarea unui lot sau sublot:

–acceptat dacă proba medie este în conformitate cu limita maxima;

–respins dacă proba medie depăşeşte limita maxima.

5.5.Produse derivate şi alimente compuse

5.5.1.Produse lactate

5.5.1.1.Metoda de prelevare a probelor

Prelevarea probelor în conformitate cu reglementările în vigoare care stabilesc metode de prelevare a probelor pentru analiza chimica utilizata în controlul produselor din lapte conservat:

–numărul probelor - minimum 5.

Pentru celelalte produse lactate se aplică o metoda echivalenta de prelevare.

5.5.1.2.Acceptarea unui lot sau sublot:

–acceptat dacă proba este în conformitate cu limita maxima;

–respins dacă proba depăşeşte limita maxima.

5.5.2.Alte produse derivate care conţin particule foarte mici, de exemplu: făina, pasta de smochine, untul de alune (distribuţia omogenă a contaminarii cu aflatoxine).

5.5.2.1.Metoda de prelevare a probelor:

–numărul de probe elementare - 100. În cazul loturilor mai mici de 50 tone, numărul probelor elementare trebuie să fie cuprins între 10 şi 100, în funcţie de masa lotului (tabelul 3 de la pct. 5.3.1.);

–masa probei elementare trebui să fie de aproximativ 100 g. În cazul loturilor în ambalaje destinate vânzării cu amănuntul, masa probei depinde de masa ambalajului pentru vânzarea cu amănuntul;

–masa probei globale = 1-10 kg amestecate suficient.

5.5.2.2.Numărul probelor de prelevat:

–numărul probelor globale de prelevat depinde de masa lotului. Divizarea loturilor mari în subloturi se va efectua conform celor prevăzute pentru cereale la pct. 5.2;

–fiecare sublot trebuie prelevat separat.

5.5.2.3.Acceptarea lotului sau sublotului:

–acceptat dacă proba globală este în conformitate cu limita maxima;

–respins dacă proba globală depăşeşte limita maxima.

5.6.Alte produse derivate cu particule de dimensiuni relativ mari (distribuţia eterogena a contaminarii cu aflatoxine)

Pentru produsele agricole neprelucrate metoda de prelevare şi acceptarea sunt în conformitate cu prevederile pct. 5.2 şi 5.3.

Anexa III

────────

la norme

──────────

PREGĂTIREA PROBELOR ŞI CRITERIILE

pentru metodele de analiza utilizate în controlul oficial al limitelor de aflatoxine din anumite alimente

1.Introducere

1.1.Măsuri de precautie

În timpul metodei de analiza trebuie evitata pe cat posibil lumina zilei, deoarece aflatoxinele se distrug sub influenţa razelor ultraviolete. Probele trebuie pregătite şi, în special, omogenizate cu foarte multă grija, deoarece distribuţia aflatoxinelor este extrem de neomogena.

Pentru pregătirea materialului de testare vor fi utilizate toate probele primite de laborator.

1.2.Calculul proportiei coaja/sambure la fructele în coaja întregi

Concentraţia fixată pentru aflatoxine de prezentele norme se aplică părţii comestibile.

Concentraţia de aflatoxine din partea comestibila poate fi determinata astfel:

–probele de fructe în coaja pot fi decorticate şi concentraţia de aflatoxine se determina în partea comestibila;

–modul de preparare a probei se poate aplica la fructele în coaja întregi. Metoda de prelevare a probelor şi cea analitica vor estima masa samburelui de nuca din proba medie. Masa samburelui de nuca din proba medie va fi estimată după stabilirea unui factor corespunzător pentru raportul coaja de nuca/sambure de nuca, aplicat nucii întregi. Acest raport se utilizează la estimarea cantităţii de miez din proba medie prelevata prin metoda de pregătire şi analiza a probei. Dintr-un lot se separa la întâmplare 100 de nuci întregi sau se separa din fiecare esantion. Raportul precizat se poate obţine, pentru fiecare proba de laborator, prin cantarirea nucilor întregi, decojirea şi recantarirea părţilor de coaja şi de miez. Totuşi raportul coaja/miez poate fi calculat de laborator prin estimarea unui număr de probe şi astfel se poate folosi pentru determinarile analitice viitoare. În cazul în care o anumită proba este în contravenţie cu orice limite, acest raport va trebui determinat pentru acea proba care se foloseşte de cele aproximativ 100 de nuci separate.

2.Tratarea probei sub forma primită în laborator

La sfârşit toate probele de laborator se macina şi se amesteca bine printr-un proces căruia i s-a demonstrat eficienta de omogenizare completa.

3.Subdivizarea probelor pentru măsurile de aplicare şi pentru acţiunile de apărare

Probele identice utilizate în măsurile de aplicare, comerţ şi în scopuri de arbitraj vor fi prelevate din materialul omogenizat, dacă acest lucru nu contrazice reglementările în vigoare privind prelevarea de mostre.

4.Metodele de analiza care vor fi utilizate în laborator şi condiţiile de control ale laboratorului

4.1.Definiţii

Mai jos este prezentat un număr de definiţii cel mai des întrebuinţate şi care se utilizează în laboratoare.

Cel mai des citaţi parametri de precizie sunt repetabilitatea şi reproductibilitatea.

r = repetabilitatea - valoarea sub care diferenţa absolută dintre rezultatele a doua teste separate, obţinute în condiţii de repetabilitate (de exemplu: aceeaşi proba, acelaşi operator, acelaşi aparat, acelaşi laborator şi intervalul scurt de timp), se situeaza în limitele de probabilitate specifice (în principiu 95%); astfel, r = 2,8 x S(r) ;

S(r) = deviatia standard calculată din rezultatele obţinute în condiţii de repetabilitate;

RSD(r) = deviatia standard relativă, calculată din rezultate obţinute în condiţii de repetabilitate [(S(r)/x) x 100], unde x este media rezultatelor tuturor laboratoarelor şi probelor;

R = reproductibilitate - valoarea sub care diferenţa absolută dintre rezultatele unui singur test, obţinute în condiţii de reproductibilitate (de exemplu, pentru materialul identic obţinut de operatori în diferite laboratoare prin utilizarea metodei testului standardizat), se situeaza în limitele de probabilitate specifică (în principiu 95%); R = 2,8 S(R);

S(R) = deviatia standard calculată din rezultate obţinute în condiţii de reproductibilitate;

RSD(R) = deviatia standard relativă, calculată din rezultatele obţinute în condiţii de reproductibilitate [(S(R)/x) x 100], unde

x este media rezultatelor tuturor laboratoarelor şi probelor.

────────────────