Decizie nr. 786 din 7 noiembrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "TC Compil Impex" S.R.L. din Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 218/2006 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere de renunţare la judecată.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, în faţa Curţii Constituţionale, nu se aplică principiul disponibilităţii, astfel încât nu se poate renunţa la judecată.

Curtea, având în vedere prevederile art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora în faţa instanţei de contencios constituţional nu sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la stingerea procesului, deci inclusiv cele referitoare la renunţarea la judecată, constată că cererea autorului excepţiei este inadmisibilă şi, în consecinţă, reţine excepţia spre judecare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, de asemenea, că soluţia legislativă cuprinsă de dispoziţiile legale criticate a fost preluată de textul art. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 218/2006, Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "TC Compil Impex" - S.R.L din Piatra-Neamţ într-un litigiu având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei hotărâri a judecătorului-sindic.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că judecarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor judecătorului-sindic de către curţile de apel împiedică exercitarea rolului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, determinând practici divergente. Existenţa unei singure căi de atac şi faptul că hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic nu pot fi suspendate, prin derogare de la dreptul comun, încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la judecarea cauzei lor în mod echitabil de o instanţă imparţială şi independentă. Mai arată că netrimiterea la instanţa de recurs a întregului dosar, ci numai a actelor selectate de o persoană neprecizată, încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în justiţie, la competenţa şi la procedura de judecată.

Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 64/1995 sunt conforme scopului urmărit de legiuitor prin instituirea procedurii speciale a reorganizării judiciare şi a falimentului, neîncălcând nici o dispoziţie sau principiu constituţional.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstitu-ţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere arată că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 64/1995, abrogate, dar preluate în art. 8 din Legea nr. 85/2006, nu îngrădesc exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie şi, constituind norme de procedură, stabilirea lor intră în competenţa exclusivă a legiuitorului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, la 21 iunie 2006 a intrat în vigoare Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care, prin art. 156 alin. (3), a abrogat expres şi în întregime Legea nr. 64/1995, însă soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei a fost preluată de art. 8 din Legea nr. 85/2006, text asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmează a se pronunţa. Textul criticat are următorul cuprins:

–Art. 8: "(1) Curtea de apel va fi instanţa de recurs pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11.

(2)Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

(3)Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea părţilor se face prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. În vederea soluţionării recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată de grefierul-şef al tribunalului, numai actele care interesează soluţionarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic. În cazul în care instanţa de recurs consideră necesare şi alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părţilor interesate să le depună în copie certificată.

(4)Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.

(5)Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:

a)sentinţa de respingere a contestaţiei debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);

b)sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată;

c)sentinţa prin care se decide intrarea în faliment, pronunţată în condiţiile art. 107;

d)sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, introdusă în temeiul art. 122 alin. (3).

(6)Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar.

(7)Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională."

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul de acces liber la justiţie, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei pentru toţi şi art. 126 alin. (2) şi (3) privind stabilirea numai prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată, respectiv, rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Competenţa tribunalelor, prin judecătorul-sindic, ca primă instanţă, a curţilor de apel pentru judecarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic, precum şi întreaga procedură judiciară a insolvenţei au fost stabilite prin lege, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, iar nu prin încălcarea acestora.

Curtea reţine că opţiunea legiuitorului pentru stabilirea competenţei curţilor de apel în soluţionarea recursurilor a fost determinată de faptul că acestea sunt instanţele imediat superioare în grad tribunalelor în cadrul cărora funcţionează judecătorul-sindic. Practic ar fi imposibilă judecarea tuturor recursurilor de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contrară şi raţiunii pentru care este stabilită procedura specială a insolvenţei. Curtea reţine că această competenţă a curţilor de apel nu afectează în niciun mod rolul constituţional al instanţei supreme de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti prin deciziile pe care le pronunţă în soluţionarea recursurilor în interesul legii.

Curtea constată că nicio dispoziţie constituţională şi nici-un instrument juridic internaţional nu stabilesc câte grade de jurisdicţie şi câte căi de atac trebuie să existe pentru înfăptuirea justiţiei în diferite categorii de cauze, astfel încât existenţa numai a unei singure căi de atac nu aduce nicio atingere dreptului de acces liber la justiţie. În considerarea acestui aspect, Curtea constată că art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale presupune doar existenţa posibilităţii efective de a supune judecăţii unei instanţe naţionale cazul violării unui drept consacrat de convenţie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţă, "nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003).

Curtea reţine că procedura insolvenţei, prin caracterul său special şi scopul urmărit, presupune soluţionarea cu celeritate a cauzelor de această natură, motiv pentru care nu trebuie întreruptă în mod nejustificat. În temeiul art. 11 din Legea nr. 85/2006 judecătorul-sindic pronunţă hotărâri în 14 probleme distincte şi în etape diferite ale procedurii. Astfel, Curtea reţine că, în cazul în care s-ar trimite în recurs de fiecare dată întreg dosarul cauzei ori s-ar dispune suspendarea executării hotărârii judecătorului-sindic, ar exista nenumărate întreruperi ale procedurii, condiţii în care aceasta nu ar putea fi finalizată într-un termen rezonabil şi util.

Curtea constată că înaintarea la instanţa de recurs doar a copiei actelor care privesc problema soluţionată prin hotărârea recurată nu împiedică judecarea recursului în mod echitabil. Actele care se înaintează în copie sunt selectate de judecătorul-sindic, iar grefierul-şef certifică doar exactitatea copiilor. La cererea părţii interesate sau din oficiu instanţa de recurs va putea solicita şi alte documente din dosarul cauzei.

Neputându-se reţine îngrădirea exerciţiului niciunui drept sau libertăţi fundamentale, Curtea constată că prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "TC Compil Impex" - S.R.L din Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 218/2006 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly