Decizie nr. 88 din 2 iunie 1998

Curtea Constituţională a fost sesizată, la data de 28 mai 1998, asupra neconstitutionalitatii prevederilor art. 9 alin. (1), corelat cu anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998, de către 75 de deputaţi, şi anume: Anghel Stanciu, Gheorghe Secara, Miron Tudor Mitrea, Ecaterina Andronescu, Niculae Napoleon Antonescu, Constantin Eremia Cotrutz, Petru Bejinariu, Ioan Iuliu Furo, Leonida Lari Iorga, Mihai Vitcu, Mihai Sireteanu, Mihai Ioan Popa, Daniela Bartos, Marian Ianculescu, Vasile Panteliuc, Mihai Nicolescu, Florin Serac, Hildegard Puwak, Vasile Candea, Marina Ionescu, Gheorghe Vâlceanu, Traian Sabau, Radu Liviu Bara, Dumitru Buzatu, Adrian Croitoru, Marin Cristea, Ion-Florentin Sandu, Romulus Ion Moucha, Dumitru Popescu, Ilie Neacsu, Gheorghe Ariton, Mitica Balaet, Nicolae Leonachescu, Mitzura Domnica Arghezi, Nicolae Vasilescu, Constantin Babalau, Florea Buga, Mihai Drecin, Nicolae Bud, Miron Chichisan, Vasile Miclaus, Valentin Adrian Iliescu, Ioan Gavra, Petru Steolea, Corneliu Ciontu, Viorel Burlacu, Viorel Pop, Vasile Ghiga, Ştefan Ignat, Daniela Popa, Iosif Boda, Victor Achimescu, Ioan Bivolaru, Viorel Hrebenciuc, Victor Neagu, Ion Munteanu, Gheorghe Oana, Alexandru Lapusan, Virgil Popa, Traian Dobre, Madalin Voicu, Vichentie Nicolaiciuc, Sevastian Fenoghen, Iosif Panes, Florea Simion, Ioan Sonea, Sever Mesca, Ion Dutu, Luca Stefanoiu, Romulus Raicu, Petre Turlea, Dumitru Gheorghe, Mircea Cosea, Marcu Tudor, Lazar Ladariu şi Osman Fedbi.

Prin obiecţia de neconstituţionalitate formulată, se arata ca prevederile legale atacate sunt neconstituţionale, pentru următoarele motive:

Alocaţia bugetară de 11.850,3 miliarde lei, prevăzută pentru învăţământ la art. 9 alin. (1) şi în anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998, este inferioară cu 1.809,883 miliarde lei faţă de limita minima a acestei alocaţii, de 4% din produsul intern brut, prevăzută la art. 169 alin. (1) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată. Aceasta derogare este considerată neconstitutionala "prin încălcarea flagrantă a prevederilor unei legi organice (Legea nr. 84/1995), anulate printr-o lege ordinară (Legea bugetului de stat)", contravenind astfel următoarelor norme constituţionale: art. 51, potrivit căruia respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, şi art. 16 alin. (2), potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege.

În temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca obiecţiile de neconstituţionalitate sunt neintemeiate. Astfel, în legătură cu susţinerea ca Parlamentul a încălcat prevederile unei legi organice printr-o lege ordinară, se susţine ca aceasta este nefondata, întrucât "nu se tine seama de faptul ca într-o lege organică exista şi dispoziţii de natura legii ordinare şi nici de principiul specialia generalibus derogant". Legea nr. 84/1995 este o lege organică, cuprinzând dispoziţii normative ce reglementează organizarea generală a învăţământului, însă ea conţine şi prevederi de natura unei legi ordinare, cum sunt şi dispoziţiile art. 169 alin. (1) care stabilesc limita de 4% din produsul intern brut pentru finanţarea învăţământului de stat. Se arata, în continuare, ca Legea bugetului de stat, fiind o lege specială, poate deroga de la prevederile cu caracter general ale art. 169 din Legea învăţământului, fără a infrange Constituţia, fiind o situaţie tipica de derogare legislativă. În concluzie se afirma ca prevederile art. 9 alin. (1) corelat cu anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998, nu încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi ale art. 51 din Constituţie, invocate în sesizare.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca obiecţia de neconstituţionalitate, formulată prin sesizare, este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Totalitatea sumelor prevăzute pentru învăţământ în bugetul de stat, pentru anul 1998, este de 16.425,1 miliarde lei, cuprinzând atât alocaţia bugetară, cat şi alte surse. Faţa de produsul intern brut preliminat pentru anul 1997, ponderea cheltuielilor de învăţământ reprezintă circa 6,6%, iar, dacă se are în vedere exclusiv alocaţia bugetară de 11.850,3 miliarde lei, aceasta pondere este de 4,7% . În cazul în care comparatia se face cu produsul intern brut prognozat pentru anul 1998, ponderea cheltuielilor de învăţământ în totalul acestuia reprezintă 4% .

De asemenea, se precizează ca, ţinând seama de conţinutul bugetului, pentru suma suplimentară de 1.809,883 miliarde lei, prevăzută în sesizare, nu exista surse de finanţare.

Deşi art. 169 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 nu face obiectul sesizării, Guvernul considera ca poate fi pusă la indoiala însăşi constituţionalitatea prevederilor respective, pentru ca este contrar dispoziţiilor art. 137 alin. (2) din Constituţie ca Parlamentul sa stabilească prin legi, având un alt obiect de reglementare, proportiile sumelor ce urmează să fie alocate prin buget pentru diverse capitole de cheltuieli.

Referitor la caracterul normei cuprinse la art. 169 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, se apreciază ca aceasta nu este de natura legii organice. O lege organică poate să nu cuprindă, în totalitate, norme de natura organică, ci sa conţină, pe lângă dispoziţii de domeniul legii organice, şi prevederi de domeniul legii ordinare. Astfel, Legea nr. 84/1995 este o lege organică, însă ea include şi dispoziţii ce reglementează domenii ale legii ordinare, cum este şi art. 169 alin. (3) din această lege, care conţine prevederi referitoare la finanţarea învăţământului.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

având în vedere obiecţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor şi prevederile Legii bugetului de stat pe 1998, ce fac obiectul sesizării, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:

Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată, potrivit art. 144 lit. a) din Constituţie şi prevederilor Legii sale organice nr. 47/1992.

În esenta, obiecţia de neconstituţionalitate invocată consta în aceea ca alocaţia pentru învăţământ prevăzută la art. 9 alin. (1) şi în anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998 este inferioară cotei de 4% din produsul intern brut, alocata învăţământului prin Legea învăţământului nr. 84/1995, la art. 169 alin. (1), ceea ce, reprezentând o abatere, printr-o lege ordinară, de la dispoziţiile unei legi organice, are semnificatia unei încălcări a regimului constituţional al legii organice.

Potrivit art. 72 alin. (3) lit. m) din Constituţie, organizarea generală a învăţământului constituie un domeniu rezervat legii organice, din care cauza Legea învăţământului nr. 84/1995, având în vedere şi majoritatea cu care a fost adoptată, constituie o asemenea lege.

Potrivit art. 169 alin. (1) din această lege, finanţarea învăţământului de stat se face de la bugetul de stat, în limita a cel puţin 4% din produsul intern brut. Totodată la alin. (3) al acestui articol se prevede că veniturile proprii ale unităţilor de învăţământ, subvenţiile, donaţiile, sponsorizarile şi taxele încasate de acestea nu afectează alocaţia de la bugetul de stat.

Prin Decizia nr. 6/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, Curtea Constituţională a statuat ca o derogare poate fi stabilită numai printr-o lege de aceeaşi natura cu aceea a legii de la care se deroga. Rezultă, pe cale de consecinţa, ca printr-o lege ordinară nu se poate deroga de la o prevedere de natura legii organice, deoarece ar insemna ca, printr-o asemenea derogare, legea ordinară sa reglementeze în domenii rezervate de Constituţie legii organice.

În ceea ce priveşte Legea bugetului de stat pe anul 1998, aceasta este o lege ordinară, întrucât bugetul de stat nu constituie o materie rezervată de Constituţie legii organice, iar potrivit normei constituţionale prevăzute la art. 137 alin. (3), bugetul de stat se aproba prin lege.

Prevederile art. 169 alin. (1) din Legea învăţământului nr. 84/1995, referitoare la cota de 4% din produsul intern brut pentru învăţământul de stat, constituie însă o norma financiară, prevăzută în titlul VI al acestei legi. Deci ea nu face parte din sfera regulilor referitoare la organizarea generală a învăţământului, ce constituie domeniul rezervat legii organice de art. 72 alin. (3) lit. m) din Constituţie şi care face obiectul de reglementare al textelor din celelalte titluri ale Legii nr. 84/1995. Dacă aceasta norma ar fi de natura legii organice, atunci şi prevederea corespunzătoare din bugetul de stat ar trebui să fie de aceeaşi natura, ceea ce, asa cum s-a arătat, ar contraveni dispoziţiilor art. 137 alin. (3) din Constituţie. Faptul ca dispoziţia legală respectiva a fost cuprinsă, sub aspect tehnic-legislativ, în Legea învăţământului nr. 84/1995, nu-i schimba natură. O norma de natura legii ordinare nu devine o norma de natura legii organice, întrucât este cuprinsă într-o asemenea lege, caracterizarea sa, ca fiind ordinară sau organică, rezultând din obiectul reglementării. Astfel cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 53/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994, domeniile legii organice sunt limitativ prevăzute de Constituţie şi de stricta interpretare. De aceea o lege organică, chiar dacă din motive de politica legislativă cuprinde şi norme de natura legii ordinare, nu poate extinde domeniile rezervate de Constituţie legii organice şi asupra acestor norme. Asemenea consecinţa este inadmisibila, deosebirea dintre legea organică şi cea ordinară fiind exclusiv de natura constituţională, nu legală.

De altfel, în legătură cu procedeul de a se stabili cote din produsul intern brut ce urmează a fi alocate pentru dimensionarea cheltuielilor bugetare, Curtea, prin Decizia nr. 36/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, a constatat, cu referire la cheltuielile pentru activitatea de cercetare ştiinţifică, ca acest procedeu este neconstitutional. În cauza de faţa Curtea nu a fost sesizată pentru a controla legitimitatea constituţională a art. 169 alin. (1) din Legea învăţământului nr. 84/1995, problema asupra căreia nici nu s-ar putea pronunţa decât în cadrul controlului posterior al constituţionalităţii legii, prin soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, astfel cum s-a statuat în jurisprudenta Curţii prin deciziile nr. 6/1993, nr. 26/1995 şi nr. 62/1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 martie 1993, nr. 66 din 11 aprilie 1995 şi, respectiv, nr. 122 din 19 iunie 1995.

În consecinţa, prevederile art. 169 alin. (1) din Legea învăţământului nr. 84/1995, neavând caracterul unor norme de natura legii organice, rezultă ca obiecţia din sesizare, referitoare la neconstituţionalitatea derogarii, prin art. 9 alin. (1) şi prin anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998, de la dispoziţiile acestui articol, este neîntemeiată.

Relaţia dintre cele doua norme, din Legea învăţământului nr. 84/1995 şi din Legea bugetului de stat pe anul 1998, nu este o problemă de constituţionalitate, iar prevederile ce fac obiectul sesizării sunt constituţionale, întrucât, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 36/1996 sus-menţionată, legea bugetului de stat fiind temporară, instituirea unei alocaţii bugetare nu poate fi decât tot temporară, potrivit principiului constituţional al anualitatii bugetului de stat.

Faţa de cele arătate, în temeiul art. 16 alin. (2), al art. 51, al art. 72 alin. (3) şi al art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi al Legii nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constata ca prevederile art. 9 alin. (1), corelat cu anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998, sunt constituţionale.

Definitivă.

Decizia se comunică Preşedintelui României.

Deliberarea a avut loc la data de 2 iunie 1998 şi la ea au participat: Ioan Muraru, preşedinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica şi Victor Dan Zlatescu, judecători.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent şef,

Claudia Miu