Decizie nr. 388 din 26 iunie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ileana Rai în Dosarul nr. 10.860/303/2013 al Judecătoriei Sectorului 6 - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 338D/2014.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4.Prin Încheierea din 19 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10.860/303/2013, Judecătoria Sectorului 6 - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Excepţia a fost invocată de Ileana Rai într-un dosar având ca obiect anularea unei hotărâri a adunării generale a unei asociaţii de proprietari.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea excepţiei arată, în esenţă, că, prin noua reglementare în materia taxelor judiciare de timbru, legiuitorul a preluat o soluţie legislativă declarată neconstituţională prin Decizia nr. 778 din 12 mai 2009.

6.Judecătoria Sectorului 6 - Secţia civilă şi-a exprimat opinia potrivit căreia excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal ca persoanele care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Or, cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Astfel, plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru sesizarea instanţei cu soluţionarea litigiilor civile, obligarea la plata anticipată a acestor taxe este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau a cererii în caz de neplată în considerarea dreptului statului de a institui prin lege anumite limite ale drepturilor cetăţenilor, în temeiul art. 53 din Constituţie.

7.Instanţa mai reţine că interesele unei bune administrări a justiţiei ar putea justifica impunerea unei restricţii financiare la accesul unei persoane la o instanţă, însă, deşi statul dispune de o marjă de apreciere în materie, o limitare a accesului la o instanţă nu este compatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale decât dacă urmăreşte un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului. În opinia instanţei, există un scop legitim al reglementării, impunerea prin lege a contribuţiei financiare a persoanelor care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti având ca scop acoperirea cheltuielilor ocazionate de punerea la dispoziţia justiţiabilului, pe care, de altfel, aceasta le recuperează în măsura admiterii cererii sale.

8.În privinţa existenţei unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit, spre deosebire de reglementarea constatată ca fiind neconstituţională anterior adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, prin textul criticat se impune obligaţia reclamantului de a achita o taxă de timbru în cuantum fix, fără ca stabilirea taxei să se raporteze la criteriul valorii sumei solicitate în vederea determinării cuantumului acesteia. Actuala reglementare a taxei judiciare de timbru aferentă cererilor având ca obiect daune morale nu poate determina o limitare a dreptului de acces la instanţă, în condiţiile în care are un cuantum modic, iar natura dreptului invocat de către reclamant în această categorie de cauze nu justifică prin elemente speciale faţă de celelalte drepturi ale persoanei o scutire totală de obligaţia de plată a taxei de timbru.

9.În concluzie, atât prin raportare la art. 53 din Constituţie, cât şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, textul legal criticat apare ca fiind constituţional

10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, arătând că accesul liber la justiţie nu este afectat prin stabilirea unei taxe în cuantum fix (100 lei). În acest fel, se previn abuzurile din partea celor vătămaţi prin fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, avându-se în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora. Mai mult, accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului.

12.În plus, echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o caracteristică a principiului accesului liber la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. Pe cale de consecinţă, având în vedere modicitatea sumei stabilite ca taxă de timbru pentru acţiunile privind stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice, nu se poate susţine că prin cuantumul taxei se determină îngrădirea accesului la justiţie.

13.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, prevederi care au următorul conţinut: "Acţiunile privind stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice se taxează cu 100 lei."

16.Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu arată expres care sunt dispoziţiile constituţionale încălcate, dar, din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, reiese că se raportează la prevederile art. 147 alin. (4) referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale.

17.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 778 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 6 iulie 2009, Curtea a constatat că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a acţiunilor şi cererilor, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la "stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice", prevăzută de art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, reprezintă un mod specific de apărare juridică a menţionatelor atribute ale personalităţii umane - caracterizate în art. 1 alin. (3) din Constituţia României ca fiind valori supreme în statul de drept. În felul acesta se asigură accesul la justiţie, necondiţionat de plata unei taxe judiciare de timbru, persoanelor vătămate prin proferarea de expresii insultătoare, calomnii ori denigrări săvârşite pe orice cale, direct sau prin mijloacele de comunicare în masă.

18.Luând în considerare aceste raţiuni ale art. 1 alin. (3) din Constituţia României care au justificat scutirea de taxe judiciare de timbru a acţiunilor având ca obiect stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice, Curtea Constituţională a constatat că abrogarea art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 contravine prevederilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

19.Spre deosebire de situaţia menţionată, Curtea reţine că în speţa de faţă situaţia este diferită şi că nu se poate susţine că cele constatate de Curte în decizia menţionată sunt valabile şi în acest dosar. Prin abrogarea art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997, devenea aplicabil, în privinţa acordării despăgubirilor morale, art. 2 din Legea nr. 146/1997 ce permitea o taxare variabilă, în funcţie de cuantumul sumei solicitate cu titlu de despăgubiri morale şi tocmai o astfel de condiţionare a fost sancţionată de către Curtea Constituţională. Or, soluţia legislativă actuală este justificată atât timp cât legiuitorul optează, în ipoteza despăgubirilor pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice, pentru sistemul unei taxe fixe şi nu la valoare.

20.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ileana Rai în Dosarul nr. 10.860/303/2013 al Judecătoriei Sectorului 6 - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 iunie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae