Decizie nr. 122 din 1 februarie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 pct. 1 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi ale art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Prestserv Discount" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.238/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 2 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.238/303/2010, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 pct. 1 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi ale art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Prestserv Discount" - S.R.L. din Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 32 pct. 1 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009, prin modificările aduse Codului fiscal, încalcă prevederile art. 44 alin. (4) şi (8) şi ale art. 56 alin. (2) din Legea fundamentală. Astfel, dispoziţiile criticate impun o aşezare injustă a sarcinilor fiscale, unii contribuabili fiind nevoiţi să plătească un impozit ce echivalează cu veniturile realizate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se arată că impunerea de către organul fiscal a unei declaraţii tip ce trebuie completată de către contribuabil la declararea cuantumului obligaţiei fiscale datorate este de natură a înfrânge prevederile art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală.

Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că stabilirea obligaţiei de plată a impozitelor şi taxelor locale, precum şi scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie. Stabilirea impozitelor datorate bugetului de stat, precum şi cuantumul acestora reprezintă dreptul exclusiv al legiuitorului, în conformitate cu prevederile art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală. Astfel, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale şi bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite şi taxe, cu respectarea principiilor ce trebuie să guverneze politica fiscală. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în raport cu prevederile art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, se arată că aceasta nu poate fi primită, dispoziţiile criticate, prin care sunt stabilite forma şi conţinutul declaraţiei fiscale, nefiind de natură a cenzura în vreun mod libertatea de exprimare a contribuabilului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Prin Încheierea de sesizare din 2 iunie 2010, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 pct. 1 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 şi art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Se observă că art. 32 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 modifică dispoziţiile art. 18 alin. (1)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar art. 32 pct. 5 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă modifică dispoziţiile art. 34 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 alin. (1)-(4) şi ale art. 34 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Ulterior sesizării Curţii, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, a fost publicată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Potrivit art. II din ordonanţa de urgenţă, aceasta a intrat în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2010. Potrivit art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010, art. 18 alin. (2)-(7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se abrogă, iar art. I pct. 3 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă modifică dispoziţiile art. 34 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, preluând soluţia legislativă criticată.

Textele criticate au următorul conţinut:

–Art. 18 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: "Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, şi în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.";

–Art. 18 alin. (2)-(4) este abrogat;

–Art. 34 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal:

(7)Prin excepţie de la prevederile alin. (6), contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) lit. a) nou-înfiinţaţi sau care la sfârşitul anului fiscal precedent înregistrează pierdere fiscală efectuează plăţi anticipate în contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectuează plata anticipată.

(8)În cazul contribuabililor care în anul precedent au beneficiat de scutiri de la plata impozitului pe profit, conform legii, iar în anul pentru care se calculează şi se efectuează plăţile anticipate nu mai beneficiază de facilităţile fiscale respective, impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plăţile anticipate, este impozitul pe profit determinat conform declaraţiei privind impozitul pe profit pentru anul precedent, luându-se în calcul şi impozitul pe profit scutit.;

–Art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală:

(1)Declaraţia fiscală se întocmeşte prin completarea unui formular pus la dispoziţie gratuit de organul fiscal.

(2)În declaraţia fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligaţiei fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 30 alin. (1) şi (2) referitoare la libertatea de exprimare, art. 44 alin. (4) şi (8) referitoare la dreptul de proprietate privată şi art. 56 alin. (2) referitoare la contribuţiile financiare.

I. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că acestea au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010.

Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare [...]". Având în vedere aceste dispoziţii legale, precum şi jurisprudenţa sa constantă în astfel de situaţii, Curtea urmează să respingă ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi ale art. 34 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că regula generală în materia impozitelor şi taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 56 din Constituţie, contribuţia cetăţenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, neputându-se reţine, în consecinţă, că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.

Din aceste reglementări constituţionale rezultă că stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor şi taxelor şi de a opta pentru acordarea unor exceptări sau scutiri de la aceste obligaţii în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiară a ţării în perioadele respective.

În acest sens este şi Decizia nr. 1.286 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală impun completarea de către contribuabil a unui formular-tip, Curtea constată că autorităţile fiscale trebuie să dispună de informaţii corecte şi adecvate în exercitarea atribuţiilor ce le sunt prevăzute de lege, informaţii ce sunt destinate doar acestor autorităţi, neputându-se susţine că prin declararea anumitor informaţii se încalcă libertatea de exprimare a contribuabilului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Prestserv Discount" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.238/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

II. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi art. 34 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi ale art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în cadrul aceluiaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu