Decizie nr. 185 din 10 octombrie 2000

Ioan Muraru - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Deliana Com" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.188/C/2000 al Curţii de Apel Oradea.

La apelul nominal răspunde Consiliul Local Oradea - Direcţia imobiliară, reprezentată de consilier juridic Dinu Florian Toia, constatandu-se lipsa Societăţii Comerciale "Deliana Com" - S.R.L. din Oradea, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Consiliului Local Oradea - Direcţia imobiliară solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arata ca prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru nu încalcă prevederile art. 16, 20 şi 41 din Constituţie şi nici pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, se apreciază ca prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 41 din Constituţie nu au legătură cu cauza, iar susţinerea referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), care consacra principiul supremaţiei legii, nu poate fi reţinută, deoarece Legea nr. 146/1997 a fost adoptată conform procedurii şi cu cvorumul cerut de acest text. Se considera, de asemenea, ca art. 20 din Constituţie a fost invocat din eroare, întrucât acest articol "face trimitere la drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor (menţionate în art. 22-49 din Constituţie) şi nu la dreptul unei instituţii de a beneficia de o scutire de la plata taxelor de timbru judiciar". În sensul acestor sustineri invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale, din care menţionează Decizia nr. 34/2000.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, arătând ca dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 sunt constituţionale. Se apreciază ca scutirea de plată taxelor judiciare de timbru reprezintă o problemă de opţiune a legiuitorului, iar nu o problemă de constituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 aprilie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.188/C/2000, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Deliana Com" - S.R.L. din Oradea într-un litigiu având ca obiect plata chiriei restante, a majorărilor de întârziere şi a taxei judiciare de timbru aferente.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile criticate, potrivit cărora sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile formulate de instituţiile publice când au ca obiect venituri publice, contravin art. 16 şi 41 din Constituţie, precum şi "art. 6 din Pactul 11, Legea 79/1995". Astfel, în legătură cu încălcarea art. 16 din Constituţie, care consacra principiul egalităţii în drepturi, se apreciază ca un proces civil trebuie să se desfăşoare în condiţii de deplina egalitate între părţi şi de aceea nu exista nici un motiv ca acţiunile formulate de stat să fie scutite de taxa de timbru, asa încât art. 17 din Legea nr. 146/1997 conţine prevederi discriminatorii faţă de partea din proces care nu beneficiază de scutire. Se arata ca dispoziţiile criticate contravin art. 41 din Constituţie, care "ocroteşte în aceleaşi condiţii proprietatea, publică sau privată, indiferent de forma sau de titularul ei", ceea ce înseamnă "ca şi veniturile realizate din dreptul de proprietate să se bucure de acelaşi tratament", iar scutirea instituţiilor publice de plată taxei de timbru, atunci când acestea formulează acţiuni în justiţie, are semnificatia ca "forma de proprietate publică beneficiază de o discriminare pozitiva, nejustificată însă, în raport cu celelalte forme de proprietate". Cu referire la contrarietatea dintre art. 17 din Legea nr. 146/1997 şi art. 6 din Protocolul nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin Legea nr. 79/1995, sub aspectul dreptului de a beneficia de un proces echitabil, se apreciază ca "echitatea procesului reclama egalitatea de tratament, egalitatea de drepturi sau egalitatea de obligaţii", or, "Exemplul practic este al aceluia care nu poate exercita o cale de atac pentru că nu poate plati taxa de timbru, faţă de categoria privilegiată a celor scutiţi de taxa de timbru [...]".

Curtea de Apel Oradea, exprimandu-şi opinia, apreciază ca, "Prin instituirea scutirii de taxe judiciare de timbru în favoarea autorităţilor publice, se instituie o inegalitate procesuala a cetăţenilor faţă de aceste autorităţi".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece, pe de o parte, aceste prevederi constituţionale consacra egalitatea între cetăţeni şi nicidecum egalitatea între cetăţeni şi autorităţile publice, iar pe de altă parte, prin conţinutul sau, art. 16 alin. (1) se corelează cu art. 4 alin. (2), care stabileşte egalitatea între cetăţeni, fără deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială, şi aceste criterii caracterizează persoanele fizice. Se considera ca partea finala a dispoziţiilor criticate, aplicabile în speta, potrivit cărora sunt scutite de plată taxei de timbru cererile "formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice", nu încalcă art. 41 din Constituţie, care garantează protecţia proprietăţii private.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999. Acest text de lege are următorul conţinut: "Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază ca art. 17 din Legea nr. 146/1997 încalcă prevederile art. 16 şi 41 din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificat şi completat prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999, a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, într-un dosar în care, ca şi în speta, părţi în procesul aflat pe rolul instanţei de judecată erau o societate comercială şi un organ al administraţiei publice. Astfel, prin Decizia nr. 121 din 27 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, respingandu-se excepţia de neconstituţionalitate, s-a statuat ca textul criticat nu contravine art. 16 din Constituţie, care garantează egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu egalitatea persoanelor juridice. Cele statuate prin acea decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea acestei jurisprudente.

Un alt motiv de neconstituţionalitate consta în susţinerea conform căreia, în temeiul textului criticat, "forma de proprietate publică beneficiază de o discriminare pozitiva, nejustificată însă, în raport cu celelalte forme de proprietate", ceea ce contravine art. 41 din Constituţie, care, în opinia autorului excepţiei, "ocroteşte în aceleaşi condiţii proprietatea publică sau privată, indiferent de forma sau de titularul ei".

Analizând aceasta sustinere, Curtea Constituţională constata ca art. 41 privitor la "Protecţia proprietăţii private" stabileşte în alin. (2) fraza întâi ca "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular". Rezultă ca aceste garanţii constituţionale privesc orice fel de proprietate privată, care este ocrotită în mod egal, indiferent de proprietar, şi nicidecum proprietatea publică, al carei regim este stabilit la art. 135 din Constituţie, astfel ca, şi sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

În sfârşit, autorul excepţiei de neconstituţionalitate invoca şi încălcarea dreptului fiecărui cetăţean de a beneficia de un proces echitabil, în conformitate cu prevederile art. 6 din Protocolul nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, sustinand ca "echitatea procesului reclama egalitatea de tratament, egalitatea în drepturi sau egalitatea de obligaţii".

Din examinarea acestei sustineri Curtea retine ca în realitate autorul excepţiei de neconstituţionalitate se referă la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 fraza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa".

Curtea Constituţională constata ca prevederile art. 6 paragraful 1 fraza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale reglementează dreptul oricărei persoane de a beneficia de un proces echitabil şi nu conţin nici o interdicţie referitoare la scutirea de plată taxei judiciare de timbru. Asa fiind, art. 17 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999, nu contravine acestor prevederi din convenţie şi, în consecinţa, şi sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Deliana Com" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.188/C/2000 al Curţii de Apel Oradea.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2000.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu