Decizie nr. 76 din 20 februarie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Naţionala a Societăţilor de Valori Mobiliare în Dosarul nr. 1.137/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (2), invocand în acest sens şi jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie (deciziile nr. 150/2002 şi nr. 160/2002).

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.137/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Naţionala a Societăţilor de Valori Mobiliare într-o cauza având ca obiect suspendarea executării silite începute în baza unei sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei susţine ca i-au fost incalcate drepturile constituţionale "prin stabilirea de către instanţa de judecată a doua cauţiuni pentru aceeaşi cauza, una în vederea soluţionării cererii de suspendare provizorie a executării silite şi a doua cauţiune pentru soluţionarea cererii de suspendare pe fondul acesteia, formulată în temeiul art. 300 din Codul de procedură civilă". De asemenea, apreciază ca stabilirea, prin dispoziţiile legale criticate, a doua cauţiuni încalcă şi dreptul de proprietate garantat de art. 41 din Constituţie, "conducand la ideea dublei impuneri", iar neprecizarea de către legiuitor a unei cauţiuni fixe sau a unui procent aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială considera ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale şi, ca atare, excepţia este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca susţinerile autorului referitoare la cuantumul cauţiunii stabilite în speta nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a textului legal criticat. Pe de altă parte, textele criticate trebuie analizate în contextul reglementării unitare conţinute de art. 403 din Codul de procedură civilă, reglementare concepută cu respectarea prevederilor constituţionale referitoare la realizarea drepturilor în justiţie. Astfel, potrivit alin. 3 al art. 403 din Codul de procedură civilă, partea interesată are posibilitatea sa atace încheierea data asupra suspendării executării, realizandu-se astfel un tratament juridic egal pentru cei interesaţi în exercitarea dreptului de a se adresa justiţiei atât în ceea ce priveşte încuviinţarea suspendării executării silite, cat şi pentru controlul judecătoresc al soluţiei pronunţate. Cu privire la alin. 4 al art. 403 din Codul de procedură civilă, apreciază ca acesta consacra o soluţie fireasca, în concordanta cu necesitatea respectării drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor, suspendarea executării pe calea ordonanţei preşedinţiale având caracter provizoriu şi putând fi luată numai în cazuri urgente de către preşedintele instanţei.

Pe de altă parte, Guvernul apreciază ca stabilirea cauţiunii reprezintă o garanţie în favoarea creditorului, având şi o funcţie de prevenire a exercitării abuzive a unor drepturi procesuale şi a tergiversarii executării unor obligaţii stabilite prin titlu executoriu.

Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru considerentele arătate în deciziile nr. 150/2002 şi nr. 160/2002 ale Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 156 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având următorul conţinut: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competenţa poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţa, în afară de cazul în care legea dispune altfel. [...] În cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanţa preşedinţială, până la soluţionarea de către instanţa a cererii de suspendare prevăzute de prezentul articol."

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituţionale:

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate prevăd obligativitatea depunerii unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanţa, în cazul suspendării executării silite. Aceste prevederi trebuie apreciate în raport cu întregul sistem de garanţii procedurale instituite de lege pentru asigurarea posibilităţii debitorului de a se apara prin mijloace judiciare.

În acest sens, judecătorul nu are libertatea de a stabili cauţiuni exorbitante, chiar dacă legea nu stabileşte anumite limite, dat fiind ca un eventual abuz în acest sens poate fi sancţionat prin exercitarea de către debitor a căilor de atac prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, încheierea de soluţionare a cererii de suspendare poate fi atacată cu recurs, debitorul beneficiind astfel de toate garanţiile accesului liber la justiţie.

Cu privire la dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea constata ca nici acestea nu contravin prevederilor constituţionale, deoarece măsura suspendării executării pe calea ordonanţei preşedinţiale are caracter vremelnic şi poate fi luată numai în cazuri urgente de către preşedintele instanţei.

Totodată, Curtea constata ca s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 150 din 9 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată. Neintervenind elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.

Faţa de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Naţionala a Societăţilor de Valori Mobiliare în Dosarul nr. 1.137/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 februarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiva