Strategia naţională din 9 august 2004

1.INTRODUCERE

Strategia naţională pe termen mediu şi lung privind gestionarea combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive, inclusiv depozitarea definitivă şi dezafectarea instalaţiilor nucleare şi radiologice este parte integrantă a Planului Nuclear Naţional, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1259/2002, ale cărei obiective referitoare la gestionarea combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive sunt:

1.Obiectivele derivate privind gestionarea deşeurilor radioactive

–Managementul deşeurilor radioactive şi a combustibilului uzat în conformitate cu cerinţele internaţionale;

–Asigurarea unui nivel radiologic, în concordanţă cu cerinţele naţionale şi atât pentru personalul implicat în domeniul nuclear, cât şi pentru public. Reducerea impactului asupra mediului;

–Dezvoltarea programelor de cercetare aferente managementul combustibilului uzat şi al deşeurilor radioactive până la depozitarea finală;

–Susţinerea activităţilor de cercetare-dezvoltare-inovare şi dezvoltare privind determinarea şi aplicarea metodelor de reducere a activităţii izotopilor de viaţă lungă, metodelor de determinare a actinidelor în mediu, transferului şi impactului deşeurilor radioactive asupra mediului, modelelor privind migrarea radionuclizilor în mediu.

2.Obiectivele europene privind gestionarea deşeurilor radioactive

–Ridicarea continuă a performanţelor de securitate nucleară şi securitate radiologică, inclusiv în privinţa depozitării deşeurilor radioactive;

–Asigurarea şi creşterea continuă a nivelului de protecţie fizică a deşeurilor radioactive, inclusiv în timpul transportului;

–Refacerea mediului în urma încetării activităţilor unor centrale sau obiective nucleare.

În prezent, majoritatea deşeurilor radioactive produse în România se datorează activităţilor nucleare care concura la producţia de energie electrica de origine nucleara de la Unităţii 1 de la CNE Cernavodă, intrata în funcţiune în anul 1996. Prin punerea în funcţiune în anul 2007 a Unităţii 2 de la CNE Cernavodă, producţia de energie electrica de origine nucleare se va dubla, urmarea fireasca a acestui fapt fiind dublarea producţiei de deşeuri radioactive în acest sector industrial de activitate. Aplicaţiile radioizotopilor în industrie, medicina, cercetare şi alte domenii socio-economice generează şi ele o mica parte din cantitatea totala de deşeuri radioactive produse.

Deseurile radioactive produse prin operarea reactorului tip CANDU 6(R) se impart în două categorii mari: combustibil uzat şi deşeuri slab şi mediu active. Având în vedere faptul ca România a decis sa utilizeze combustibilul nuclear în ciclu deschis (SFuDD), considerându-l drept deseu înalt activ (HLW), în cele ce urmează ne vom rezuma la utilizarea termenului "gestionarea deşeurilor radioactive".

Eliminarea deşeurilor radioactive slab şi mediu active tip LILW-SL prin depozitare definitivă constituie în prezent o practica industriala consacrata, atât pe plan internaţional cat şi la nivelul Uniunii Europene. Practicile de eliminare utilizate pentru cazul acestui tip de deşeuri nu sunt adecvate pentru eliminarea deşeurilor tip HLW, acestea din urma implicând riscuri deosebite pentru sănătatea omului şi a mediului înconjurător. În plus, deseurile tip HLW generează cantităţi importante de căldura reziduala produsa prin dezintegrare radioactiva, fapt care obliga la depozitare intermediara indelungata în vederea dezactivării (50-100 ani). Acest interval de timp este utilizat pentru dezvoltarea şi implementarea tehnologiilor de depozitare definitivă a SFuDD.

Gestionarea în siguranţa, la scara industriala, a deşeurilor radioactive produse în România, constituie un obiectiv politic naţional de prim rang, capabil să contribuie la dezvoltarea durabila a energeticii nucleare. Politica naţionala de gestionare a deşeurilor radioactive este aliniata în totalitate la cerinţele internaţionale, stabilite prin "Convenţia comuna asupra gestionarii în siguranţa a combustibilului uzat şi asupra gospodăririi în siguranţa a deşeurilor radioactive", ratificată prin Legea nr. 105/1999, precum şi la politica de gestionare a deşeurilor radioactive promovata la nivelul Uniunii Europene.

Obiectivul principal al politicii naţionale de gestionare a deşeurilor radioactive este de a asigura un impact negativ teoretic nul şi respectiv unul minim rezonabil posibil sub aspect practic, al activităţilor de gestionare a deşeurilor asupra populaţiei şi a mediului înconjurător. Un prim pas în aceasta direcţie este asigurarea conformităţii procesului de gestionare cu principiile recomandate de AIEA, prin documentul Safety Series No.111-F "Principiile fundamentale ale gestionarii deşeurilor radioactive". Un alt obiectiv important al politicii naţionale consta în armonizarea reglementarilor specifice cu cele practicate la nivelul UE.

Strategia naţionala pe termen mediu şi lung privind gestionarea în siguranţa a deşeurilor radioactive stabileşte modul general de organizare şi desfăşurare al proceselor de gestionare a deşeurilor radioactive, scopul urmărit fiind atingerea următoarelor obiective specifice:

–cuprinderea intregului inventar de deşeuri radioactive în procesul de gestionare, în Baza naţionala de evidenta informatizata a deşeurilor radioactive, pentru a asigura securitatea radiologica corespunzătoare a personalului expus profesional, a populaţiei şi a mediului înconjurător, faţă de efectele nocive ale radiaţiilor ionizante, atât în prezent cat şi în viitor.

–obţinerea şi menţinerea nivelului reglementat de securitate în procesul de gestionare, prin adoptarea de măsuri tehnice şi administrative corespunzătoare, pentru a asigura securitatea radiologica corespunzătoare a personalului ocupat profesional, a populaţiei şi a mediului înconjurător, faţă de efectele nocive ale radiaţiilor ionizante, atât în prezent cat şi în viitor.

–informarea efectiva a tuturor părtilor implicate cu responsabilităţi în procesul de gestionare, inclusiv a populaţiei, iar atunci când este necesar chiar consultarea acesteia din urma, asigurând pe aceasta cale transparenta necesară a procesului de luare a deciziilor.

Strategia se aplică în toate etapele procesului de gestionare şi tuturor instalaţiilor nucleare. Strategia nu se aplică deşeurilor radioactive care conţin prin natura lor doar materiale radioactive naturale şi care nu provin din ciclul combustibilului nuclear, cu excepţia cazului în care acestea nu sunt surse închise de radiaţii nucleare sau sunt declarate drept deşeuri radioactive de către titularii de autorizaţie.

2.CLASIFICARE. SURSE ŞI CANTITĂŢI.

2.1.CLASIFICAREA DEŞEURILOR RADIOACTIVE

Prin definiţie, deseu radioactiv înseamnă orice material radioactiv, în oricare din stările de agregare gazoasa, lichida sau solida, pentru care nu se intrevad nici un fel de utilizări ulterioare, atât la nivel naţional cat şi la nivelul persoanei juridice care l-a produs şi a cărei decizie în acest sens este legal acceptata şi care este înregistrat şi controlat de CNCAN.

Prin similitudine cu clasificarea deşeurilor radioactive recomandata de AIEA în documentul Safety Series No.111-G-1-1 "Clasification of Radioactive Waste" şi practicata cu unele mici modificări şi în tarile membre ale UE, se introduc următoarele clase (categorii , tipuri) de deşeuri radioactive:

Categoria HLW exclude combustibilul uzat tip TRIGA(R)-HEU şi respectiv tip VVRS-HEU (SS 36), care vor fi returnati în tarile de origine, SUA şi respectiv Federaţia Rusa.

În plus, este important de luat în considerare faptul ca unele deşeuri radioactive, datorita modului de producere, pot conţine substanţe chimice toxice, iar toxicitatea lor, spre deosebire de radioactivitate, nu va scădea în timp, fapt care influenţează hotărâtor modul lor de gestionare.

2.2.SURSE DE PRODUCERE. CANTITĂŢI

În conformitate cu prevederile reglementarilor specifice în vigoare, titularii de autorizaţie pentru desfăşurarea de activităţi nucleare, care generează sau au generat deşeuri radioactive, sunt obligaţi:

–să răspundă pentru gestionarea deşeurilor radioactive generate de activitatea proprie;

–să suporte cheltuielile aferente colectării, manipulării, transportului, tratării, condiţionării şi depozitarii temporare şi/sau definitive a deşeurilor radioactive generate de activitatea proprie;

–să elaboreze un program de pregătire a dezafectării instalaţiei nucleare proprii şi sa-l prezinte spre aprobare CNCAN;

–să achite şi să facă dovada achitării contribuţiei legale la "Fondul de dezafectare şi depozitare definitivă a deşeurilor radioactive ".

Instalaţiile nucleare şi titularii de autorizaţii, producători de combustibil nuclear uzat şi/sau deşeuri radioactive, vizaţi prin lege sunt:

–reactorul energetic tip CANDU 6(R) de la U1, împreună cu instalaţiile nucleare asociate (FCN, DICA, DIDR) situate pe amplasamentul CNE Cernavoda, titularul autorizaţiilor de funcţionare fiind SNN din subordinea MEC;

–reactorul energetic tip CANDU 6(R) de la U2, împreună cu instalaţiile nucleare asociate (FCN, DICA, DIDR) situate pe amplasamentul CNE Cernavoda, titularul autorizaţiilor de funcţionare fiind SNN din subordinea MEC;

–filiala "FCN", situata pe amplasamentul RAAN-SCN de la Mioveni-Arges, titularul autorizaţiei de funcţionare fiind SNN din subordinea MEC;

–filiala "Feldioara" de fabricaţie a pulberii sinterizabile de dioxid de uraniu de calitate nucleara, titularul autorizaţiei de funcţionare fiind CNU din subordinea MEC;

–reactorul de încercări de materiale tip TRIGA(R)-14 MW împreună cu instalaţiile nucleare asociate (LEPI, SIGMA şi STDR), situate pe amplasamentul RAAN-SCN Mioveni-Arges, titularul autorizaţiilor de funcţionare fiind RAAN din subordinea MEC;

–reactorul de cercetare tip WR-S(R)-2 MW(t), împreună cu instalaţiile nucleare conexe (DCNU, CPR, STDR) situate pe amplasamentul IFIN "HH" Magurele-Bucureşti, titularul autorizaţiilor de funcţionare fiind IFIN "HH" din subordinea MEdC;

–depozitul naţional de deşeuri radioactive (DNDR), situat pe amplasamentul Baita-Bihor, titularul autorizaţiei de funcţionare fiind IFIN "HH" din subordinea MEdC;

–titularii de autorizaţie pentru utilizarea radioizotopilor, sub forma de surse închise şi/sau deschise de radiaţii nucleare, în aplicaţii nucleare din diferite sectoare de activitate (industrie, medicina, cercetare, apărare, s.a.).

Cantităţile de deşeuri radioactive estimat a fi produse prin operarea acestor instalaţii nucleare pe durata de viaţa proiectata sunt:

–reactorul energetic tip CANDU 6(R) - cca. 3750 tone de HLW (SFuDD) şi cca. 2100 mc de LILW, majoritar SL şi o parte mica LL;

–reactorul de încercări de materiale tip TRIGA(R)-14 MW: cca. 1 tona de HLW (SFuDD) şi cca. 300 mc de LILW majoritar SL şi o mica parte LL;

–reactorul de cercetare tip VVR-S(R)-2MW(t): cca. 0.5 tone de HLW (SFuDD) şi cca. 300 mc de LILW majoritar SL şi o mica parte LL;

–aplicaţiile radioizotopilor în industrie, medicina, cercetare: cca. 15 mc/(milion locuitori), de deşeuri tip LILW-SL.

Experienţa tarilor membre ale UE în materie de dezafectare a unităţilor energetice, indica producerea unor cantităţi de deşeuri de max. 10 000 mc/unitate, acestea fiind majoritar de tipul LILW-SL. Pentru reducerea considerabila a volumului de deşeuri cat şi a costurilor dezafectării, UE recomanda amânarea operaţiunilor propriu-zise de dezafectare cu 30-50 ani, după oprirea definitivă din funcţionare.

O cantitate importanţa de deşeuri radioactive, cu mult peste valorile caracteristice producţiei de deşeuri generate prin operarea şi respectiv dezafectarea instalaţiilor nucleare, este generata prin operarea instalaţiilor nucleare industriale de extracţie şi prelucrare a minereurilor de uraniu. Principalele caracteristici radiologice ale acestor deşeuri sunt, radioactivitatea deosebit de scăzuta, în limitele fondului natural de radiaţii din zona de extracţie sau prelucrare şi durata de viaţa deosebit de lunga. Deseurile lichide şi solide produse în cadrul acestor procese industriale sunt procesate şi stocate în imediata vecinătatea a instalaţiilor de producţie, în bazine de decantare şi respectiv tranşee de colectare, special amenajate în acest scop. După atingerea capacităţii maxime de depozitare aceste facilitaţi sunt izolate definitiv faţă de biosfera prin metode şi bariere inginereşti.

Cantităţi importante de deşeuri industriale, cum sunt cenuşa de la termocentrala (Mintia) şi cenuşa produsa în instalaţiile de producere a ingrasamintelor chimice pe bază de fosfaţi (Valea Călugăreasca, Năvodari, Bacău, Turnu Măgurele), precum şi slamurile rezultate în industria extractiva, conţin cantităţi mici de materiale radioactive existente în natura (NORM). Concentraţia de material radioactiv în aceste deşeuri este atât de redusa, încât ele nu sunt considerate deşeuri radioactive. Datorita volumelor mari acumulate şi care sunt în continua creştere, aceste deşeuri ridica în prezent probleme ecologice deosebite. În prezent, izolarea lor faţă de biosfera şi restaurarea ecologica a amplasamentelor de depozitare, sunt acţiuni care trebuie amânate, datorita lipsei standardelor de calitate privind nivelul admis de poluare radioactiva a solului şi a criteriilor de acceptanta privind curăţarea suprafeţelor de sol contaminate.

Problema cunoaşterii cu acurateţe a producătorilor şi a producţiei de deşeuri radioactive din România, precum şi a caracteristicilor lor radiologice, va fi soluţionată prin dezvoltarea şi implementarea în practica a "Bazei naţionale de evidenta informatizata a deşeurilor radioactive".

3.REGLEMENTAREA ŞI CONTROLUL ACTIVITĂŢILOR

Legea nr. 111/1996, republicată, modificata prin Legea nr. 193/2003, stabileşte clar condiţiile de desfăşurare a activităţilor nucleare în România, sub forma cerinţelor de autorizare a activităţilor nucleare, a obligaţiilor titularului autorizaţiei şi ale altor persoane fizice sau juridice care extrag sau prelucrează substanţe minerale asociate în zăcământ cu uraniu sau toriu sau substanţe care în fluxul tehnologic de prelucrare sunt susceptibile de a conţine materiale radioactive, a regimului de control şi a atribuţiilor şi răspunderilor părtilor implicate. În legătura cu problema gestionarii deşeurilor radioactive, legea stabileşte necesitatea instituirii "Fondului pentru dezafectare şi depozitare definitivă deşeuri radioactive", prin contribuţia financiară reglementata a producătorilor de deşeuri radioactive.

Prin ratificarea în 1999 a "Convenţiei comune asupra gestionarii în siguranţa a combustibilului uzat şi asupra gospodăririi în siguranţa a deşeurilor radioactive", România a devenit parte contractantă a unei înţelegeri de importanţa deosebită la nivel mondial. Ratificarea Convenţiei înseamnă asumarea integrală a responsabilităţilor cu privire la gestionarea în siguranţa a deşeurilor radioactive, adică asigurarea protecţiei corespunzătoare persoanelor ocupate profesional, a populaţiei şi a mediului înconjurător faţă de efectele nocive ale radiaţiilor nucleare, atât în prezent cat şi în viitor.

România este aliniata la cerinţele AIEA şi UE în materie de norme fundamentale de securitate radiologica, control al inventarului de materiale fisionabile, protecţie fizica a instalaţiilor nucleare, control al transportului de materiale radioactive şi analiza de impact a activităţilor nucleare asupra mediului. Recentele dezvoltări în domeniul legislativ specific, adică Ordonanţa Guvernului nr. 11/2003, aprobata şi modificata prin Legea nr. 320/2003, stabilesc înfiinţarea ANDRAD, atribuţiile şi responsabilităţile în domeniu ale ANDRAD şi titularilor de autorizaţii şi reglementează relaţiile între aceştia, în calitatea lor de co-ordonator unic la nivel naţional al activităţilor de gestionare deşeuri radioactive şi respectiv de producători de deşeuri radioactive.

O analiza atenta a situaţiei reglementarilor specifice domeniului gestionarii deşeurilor radioactive, evidenţiază necesitatea introducerii urgente în practica a următoarelor reglementari:

–clasificarea deşeurilor radioactive;

–dezafectarea reactorilor de cercetare;

–depozitarea definitivă a LILW-SL;

–gestionarea deşeurilor radioactive produse prin operarea CNE;

–gestionarea deşeurilor radioactive produse de aplicaţiile nucleare;

–gestionarea surselor uzate de radiaţii nucleare;

–gestionarea deşeurilor radioactive tip NORM;

–cerinţe referitoare la elaborarea şi revizia analizelor de securitate pentru depozite definitive;

–cerinţe referitoare la elaborarea şi revizia analizelor de impact ecologic pentru depozite definitive.

4.PRACTICI DE GESTIONARE

Primul pas pe calea co-ordonarii activităţilor de gestionare o reprezintă dezvoltarea şi implementarea Bazei naţionale de evidenta informatizata a deşeurilor radioactive. Sistemul de evidenta va conţine şi va stoca în timp următoarele date:

–descrierea sumara a proceselor care generează deşeuri;

–rezultatele obţinute prin segregarea şi sortarea deşeurilor;

–cantitatea şi caracteristicile deşeurilor produse (gazoase, lichide, solide);

–cantitatea şi caracteristicile efluentilor descărcaţi în mediu;

–descrierea sumara a proceselor de tratare şi condiţionare a deşeurilor;

–descrierea sumara a ambalajelor/containerelor, şi a supraambalajelor;

–descrierea sumara a proceselor de depozitare definitivă;

–inventarul deşeurilor depozitate temporar, inclusiv caracteristicile lor;

–inventarul deşeurilor depozitate definitiv, inclusiv caracteristicile lor;

–rezultatele inspecţiilor, evaluărilor şi verificărilor privind activităţile de gestionare;

–neconformitati şi acţiuni corective privind activităţile de gestionare;

–rezultatele evaluărilor de securitate;

–rezultatele evaluărilor de impact mediu;

–rezultatele monitorizării mediului;

–date cu privire la defecţiuni, incidente sau accidente;

–pregătirea, calificarea şi perfecţionarea personalului;

–date cu privire la autorizare.

Sistemul de evidenta poate fi lărgit, în funcţie de obiectivele particulare urmărite prin implementarea bazei de date. Calitatea mediilor de reţinere a datelor precum şi metodele de depozitare în timp a acestor date vor fi consistente cu perioadele estimate de reţinere, şi vor trebui să asigure o recuperare uşoara a informaţiilor şi datelor şi simplitate deosebită la citire.

Gestionarea deşeurilor radioactive este determinata în mod hotărâtor de următorii factori:

–nivelul de radiaţii debitat de materialul radioactiv;

–durata de viaţa a materialului radioactiv, determinata de T(1/2) ai radionuclizilor preponderenţi.

Primul factor determina caracteristicile protecţiei biologice necesare pentru asigurarea securităţii protecţiei radiologice a personalului operator, a populaţiei şi a mediului. Cel de al doilea factor determina intervalul de timp necesar pentru izolarea deşeurilor faţă de populaţie şi biosfera.

Toate metodele de izolare a deşeurilor radioactive, atât cele actuale cat şi cele aflate în curs de dezvoltare, se bazează pe utilizarea mai multor bariere fizice. O parte din acestea, numite bariere inginereşti, sunt confecţionate din materiale cum ar fi betonul, fonta şi otelul şi servesc şi drept protecţie biologica. Altele sunt naturale, sub forma de straturi groase de roca şi sunt numite bariere naturale.

Deseurile radioactive tip LILW-SL îşi pierd radioactivitatea aproape în intregime în câteva sute de ani iar izolarea lor sigura faţă de om şi biosfera este asigurata în principal prin bariere inginereşti. Pentru cazul deşeurilor radioactive tip HLW (SFuDD) şi LILW-LL, barierele inginereşti singure nu sunt capabile să asigure izolarea sigura pe termen lung faţă de om şi biosfera, aceasta fiind asigurata printr-o combinaţie inteligenta de bariere inginereşti şi naturale.

Pentru gestionarea în siguranţa a deşeurilor radioactive, pentru programe nucleare similare cu cele stabilite prin PNN, practica curenta a UE recomanda centralizarea şi industrializarea activităţilor de gestionare drept forme sigure şi eficiente de gestionare. În acest sens, practica internaţionala şi în particular practica UE, pune la dispoziţie următoarele tehnici şi tehnologii, bine verificate la scara industriala:

–caracterizarea deşeurilor radioactive;

–tratarea deşeurilor în vederea condiţionării, prin reducerea considerabila a volumului (evaporare, incinerare, precipitare, uscare în vid, supercompactare);

–condiţionarea deşeurilor în vederea depozitarii definitive, prin incapsulare în beton, fonta sau otel, după caz;

–controlul calităţii în procesele de tratare, condiţionare şi depozitare a deşeurilor;

–decontaminarea şi demontarea structurilor şi instalaţiilor nucleare în procesele de dezafectare;

–transportul deşeurilor între instalaţiile de gestionare, prin utilizarea de echipamente specifice de transport, capabile sa satisfacă reglementările internaţionale în domeniu;

–depozitarea pe termen lung în depozite amenajate corespunzător, în aşteptarea depozitarii definitive;

–eliminarea propriu-zisa, în depozite definitive la suprafaţa sau în depozite geologice la adâncime.

Un rol deosebit în asimilarea şi implementarea practica a acestor tehnici şi tehnologii, revine instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu adică SNN, RAAN-SITON, RAAN-SCN, IFIN"HH", CNU, s.a. Este evident faptul ca asimilarea şi implementarea lor, este practic imposibila în absenta unei co-operari internaţionale deosebit de active, la baza căreia trebuie să stea principiile statuate prin:

–convenţia comuna asupra gestionarii în siguranţa a combustibilului uzat şi asupra gestionarii în siguranţa a deşeurilor radioactive;

–recomandările de securitate ale AIEA privind domeniul gestionarii în siguranţa a combustibilului uzat şi a deşeurilor radioactive.

În legătura cu rolul şi scopul activităţilor de cercetare-dezvoltare în sprijinul programelor de gestionare a deşeurilor radioactive, în ultimul deceniu la nivelul UE s-a înregistrat o reducere a volumului acestor activităţi, datorita faptului ca principalele tehnici şi tehnologii au fost dezvoltate anterior la nivel industrial. În prezent, activităţile de cercetare-dezvoltare sunt orientate spre rezolvarea problemelor care privesc minimizarea cantităţilor de deşeuri, perfecţionarea formelor obţinute prin tratare şi condiţionare, şi perfecţionarea proceselor de management a calităţii. Eforturile principale de cercetare-dezvoltare sunt directionate spre rezolvarea problemelor ridicate de siguranţă procesului de depozitare definitivă geologica, la adâncime, a HLW, precum şi către definirea şi introducerea în practica a indicatorilor de securitate aferenţi acestui mod de depozitare.

Laboratoarele subterane, amenajate în mod special pentru execuţia lucrărilor de cercetare-dezvoltare specifice depozitarii geologice, au şi vor avea un rol hotărâtor în dezvoltarea tehnicilor şi tehnologiilor specifice de depozitare a HLW şi vor produce informaţii specifice privind formaţiunile geologice gazda utilizate. Majoritatea acestor laboratoare sunt utilizate sub forma de acţiuni co-ordonate în cadrul unor programe de cercetare-dezvoltare internaţionale. În prezent, ne aflam la momentul oportun de aderare la astfel de programe, avantajul participării constând în accesibilitatea la toate informaţiile şi datele obţinute pe aceasta cale.

Informaţii valoroase privind migrarea în timp indelungat a radioizotopilor în diferite medii geologice, au fost obţinute în cadrul cercetărilor privind analogiile naturale cu depozitele definitive geologice, acestea fiind reactorul natural Oklo (Gabon), cu o vechime de 2 000 milioane de ani şi bogatele zăcămintele de uraniu de la Cigar Lake (Canada). Aceste cercetări au scos în evidenta o serie de caracteristici ale migrării materialelor radioactive prin medii geologice, pe durate de timp deosebit de lungi. Rezultatele cercetărilor reprezintă probe indubitabile pentru securitatea depozitarii definitive geologice, la adâncime, a HLW.

5.SECURITATEA GESTIONARII DEŞEURILOR

Pentru cazul deşeurilor LILW-SL, securitatea etapelor procesului de gestionare, inclusiv a depozitarii definitive, este obţinută prin utilizarea de tehnologii industriale bine verificate, capabile să asigure şi eficienta economica corespunzătoare şi mai ales prin implementarea unor sisteme corespunzătoare de reglementare şi control al activităţilor.

Instalaţiile de depozitare definitivă de suprafaţa pot fi amplasate, construite şi operate numai dacă CNCAN este satisfăcuta de modul în care sunt indeplinite cerinţele de securitate, impuse sistemelor de bariere utilizate precum şi de sistemul de management al calităţii. După incheierea activităţii de depozitare definitivă, este obligatorie menţinerea pentru o durată determinata a controlului instituţional asupra amplasamentului, adică restrictionarea accesului persoanelor pe amplasament şi monitorizarea radioactivităţii pe amplasament.

Pentru cazul deşeurilor HLW şi LILW-LL, securitatea depozitarii definitive geologice la adâncime este asigurata prin utilizarea sistemului de bariere multiple, una din acestea fiind formaţiunea geologica gazda. Securitatea sistemelor cu bariere multiple depinde direct de performanţă pe termen lung a fiecărei bariere în parte, care poate fi evaluata numai prin calcul, acesta având la baza cunoaşterea profunda a fenomenelor şi proceselor care conduc la defectarea barierelor şi eliberarea de material radioactiv din deşeuri către mediul gazda şi ulterior către biosfera. Având în vedere durata deosebit de mare a depozitarii definitive, implementarea controlului instituţional asupra amplasamentului, după oprirea activităţii de depozitare definitivă, nu este obligatorie

Evaluarea securităţii depozitelor definitive este o activitate complexa, şi este bazata pe analiza detaliata prin calcul a consecinţelor pe termen lung ale depozitarii. Scopul evaluării securităţii depozitarii rezida în cuantificarea riscurilor potenţiale, care pot interveni la orice moment după închiderea depozitului.

Rezultatele obţinute sunt apoi comparate cu limitele reglementate de securitate radiologica stabilite de CNCAN, pentru a permite luarea deciziei cu privire la eliberarea autorizaţiilor de amplasare, construcţie şi respectiv de operare ale depozitului. De asemenea, evaluările de securitate sunt extrem de utile pentru identificarea problemelor pentru care sunt necesare lucrări suplimentare de cercetare-dezvoltare.

6.PROBLEME DE NATURA FINANCIARĂ ŞI SOCIALA

6.1.COSTURI. FINANŢARE

Pentru cazurile similare cu cel luat în considerare în PNN, costul global al gestionarii deşeurilor radioactive, în particular al depozitarii lor definitive, este ridicat, acesta reprezentând 3000-3500 MEUR, pentru deseurile radioactive generate pe durata a 50 de ani de operare şi apoi prin dezafectarea instalaţiilor nucleare. De fapt, acest cost reprezintă doar câteva procente din valoarea totala a incasarilor obţinute prin vânzarea cantităţii totale de energie electrica produsa. Costul global al gestionarii deşeurilor radioactive este dominat de cheltuielile pentru depozitarea definitivă a HLW.

Costul specific pentru depozitare definitivă a LILW-SL, determinat la nivelul UE, după mulţi ani de experienţa, este cuprins între 1 000 EUR/mc şi 6 000 EUR/mc, în funcţie de cantitatea totala de deşeuri necesar a fi depozitata şi de soluţia de depozitare definitivă aleasa, adică la suprafaţa, la adâncime mica sau la adâncime mare. Costul specific pentru depozitarea definitivă a HLW şi LILW-LL, estimat la nivelul UE, este cuprins inte între 300 KEUR/mc şi 1 000 KEUR/mc, în funcţia de cantitatea de deşeuri necesar a fi depozitata, soluţia de depozitare aleasa (în galerie, puţuri) şi de stratul geologic gazda selecţionat pentru depozitare (argila, sare, tuf vulcanic, granit).

Costul specific al dezafectării reactorilor energetici, determinat de asemenea la nivelul UE, după o experienţa indelungata în domeniu, este cuprins între 180 MEUR şi 400 MEUR, şi este determinat de particularităţile constructive ale instalaţiei nucleare şi de soluţia de dezafectare aleasa.

Principiul "poluatorul plăteşte", alături de alte doua principii "poluatorul este obligat sa achite integral costurile gestionarii" şi "gestionarea deşeurilor radioactive este un serviciu naţional public de lunga durata" stau la baza finanţării activităţilor de gestionare a deşeurilor radioactive. Aceasta înseamnă ca operatorii de instalaţii nucleare fac provizii de natura financiară, pe seama incasarilor de la beneficiarii serviciilor nucleare produse, numite în general "Fondul de dezafectare şi depozitare definitivă a deşeurilor radioactive".

Schemele de finanţare diferă mult de la tara la tara, ele fiind bazate pe contribuţii băneşti reglementate, acestea având la baza:

–taxa reglementata pe costurile de producţie ale serviciilor nucleare care au generat deşeuri;

–taxa reglementata pe costurile aferente unuia din parametrii specifici ai deşeurilor generate, (volum, greutate, caracteristici radiologice) şi tip (LILW-SL, LILW-LL, SFuDD)

–taxa reglementata pe costurile de vânzare ale energiei electrice vânduta şi pentru producătorii mici de deşeuri pe costurile aferente unuia din parametrii deşeurilor generate.

Necesităţile de finanţare pentru activităţile coordonate de ANDRAD vor reprezenta suma costurilor implicate de următoarele activităţi:

–retehnologizarea şi închiderea DNDR Baita;

–dezafectarea reactorului VVR-S de la IFIN"HH";

–dezafectarea reactorului TRIGA(R) de la RAAN-SCN;

–dezafectarea reactorului CANDU 6(R) de la U1 a CNE Cernavoda;

–dezafectarea reactorului CANDU 6(R) de la U2 a CNE Cernavoda;

–amplasarea, construcţia, operarea, închiderea şi supravegherea post-inchidere a unui centru naţional pentru depozitarea definitivă a deşeurilor tip LILW-SL;

–amplasarea, construcţia, operarea şi închiderea unui centru naţional pentru depozitare definitivă a deşeurilor tip HLW (SFuDD) şi LILW-LL;

–închiderea şi ecologizarea depozitelor definitive de deşeuri de la CNU-Filiala Feldioara.

Un studiu recent întocmit de SNN, privind la dezafectarea reactorului CANDU 6(R) de la CNE Cernavoda, după perioada proiectata de funcţionare şi în condiţiile utilizării strategiei de dezafectare SAFESTORE, a relevat necesitatea stringenta a instituirii şi iniţierii colectării contribuţiei lunare reglementate la "Fondul de dezafectare şi depozitare definitivă a deşeurilor radioactive". În acest sens AN, în colaborare cu CNCAN şi ANDRAD, vor elabora în regim de urgenta, proiectul de HG privind instituirea acestui fond, valoarea iniţiala a contribuţiei la fond şi modul de depunere a contribuţiei titularilor de autorizaţii la fond.

6.2.INFORMAREA ŞI IMPLICAREA PUBLICULUI

Modul de percepţie al publicului faţă de industria nucleara, atât pe plan internaţional cat şi în unele State Membre ale UE, este strâns legat de modul de percepţie al problemei gestionarii deşeurilor radioactive, iar ingrijorarea acestuia este deosebit de mare atunci când se pune problema amplasării şi construcţiei depozitelor definitive geologice. Anxietatea publicului este determinata mai ales de riscurile induse de utilizarea energiei nucleare, în particular, cele datorate generării deşeurilor radioactive cu durata lunga de viaţa.

În prezent, este bine cunoscut faptul ca publicul este insuficient informat şi educat în legătură cu avantajele utilizării energiei nucleare în raport cu energetica bazata pe utilizarea combustibililor fosili, asupra faptului ca producţia actuala de deşeuri radioactive este extrem de mica în raport cu cantităţile de deşeuri toxice şi periculoase, produse de alte activităţi industriale şi mai ales asupra tehnologiilor aplicabile de gestionare a deşeurilor radioactive.

În aceste condiţii, pentru a preveni apariţia unor probleme deosebite în legătură cu energetica nucleara, în general şi cu problema gestionarii deşeurilor radioactive, în particular, ANDRAD îi revine responsabilitatea informării publicului asupra problemelor gestionarii deşeurilor radioactive, fapt ce poate fi realizat prin editarea şi răspândirea de materiale scrise, înfiinţarea unui site adecvat pe internet, organizarea periodica de conferinţe de informare, asociate cu expoziţii de prezentare a realizărilor în domeniu şi mai ales prin realizarea de acţiuni cu caracter educativ în scoli şi universităţi.

7.PLAN DE ACŢIUNE PRIVIND IMPLEMENTAREA STRATEGIEI

Prezenta strategie de gestionare a deşeurilor radioactive prezintă în continuare un plan de acţiuni pe diferite subdomenii, cu accent pe necesităţile de termen scurt, dar fără a lăsa la o parte acţiunile pe termen mediu sau lung. Planul de Acţiune constituie anexa la prezenta strategie.

Prezenta strategie şi/sau Planul de Acţiune pentru implementarea acesteia poate fi revizuita la iniţiativa Agenţiei Naţionale pentru Deşeuri Radioactive sau la solicitarea Agenţiei Naţionale.

ABREVIERI

PLAN DE ACŢIUNE

STRATEGIA NAŢIONALĂ PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG PRIVIND

GESTIONAREA COMBUSTIBILULUI NUCLEAR UZAT ŞI A DEŞEURILOR RADIOACTIVE,

INCLUSIV DEPOZITAREA DEFINITIVĂ ŞI

DEZAFECTAREA INSTALAŢIILOR NUCLEARE ŞI RADIOLOGICE

1.1.LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTARI

1.2.CARACTERIZAREA RADIOLOGICA ŞI EVIDENTA INFORMATIZATA A DEŞEURILOR RADIOACTIVE

1.3.GESTIONAREA IN SIGURANŢA DEŞEURILOR SLAB ŞI MEDIU ACTIVE

1.4.DEPOZITAREA INTERMEDIARA A COMBUSTIBILULUI NUCLEAR UZAT

1.5.DEPOZITAREA DEFINITIVA A DEŞEURILOR RADIOACTIVE

1.6.DEZAFECTAREA INSTALAŢIILOR NUCLEARE