Decizie nr. 97 din 9 februarie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Iulian Costel Tocu şi Lăcrămioara Tocu în Dosarul nr. 5.115/2005 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi de Societatea Comercială "Infobusiness" - S.A. şi Societatea Comercială "Serviciile Tehnice Nemţene" - S.A. din Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 5.919/2005 al aceleiaşi instanţe.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 748D/2005 la Dosarul nr. 702D/2005, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cele două dosare este identic.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării. În consecinţă, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea dosarelor anterior menţionate, pentru o mai bună administrare a justiţiei.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 14 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.115/2005, şi prin Încheierea din 4 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.919/2005, Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Iulian Costel Tocu, Lăcrămioara Tocu, Societatea Comercială "Infobusiness" - S.A. şi Societatea Comercială "Serviciile Tehnice Nemţene" - S.A. din Piatra-Neamţ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că dispoziţiile legale criticate instituie un regim discriminatoriu în defavoarea părţilor litigante, întrucât prevăd formarea completului de judecată, învestit cu soluţionarea cererii de recuzare, numai din rândul judecătorilor colegi de instanţă cu persoana recuzată. Mai mult, procedura judecării cererii de recuzare nu cuprinde etapa orală şi contradictorie, ce ar fi permis părţilor să-şi expună motivele pentru care au invocat o astfel de cerere, fapt ce este de natură a elimina caracterul echitabil, imparţial şi transparent al judecăţii. Aşa fiind, dispoziţiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), art. 24 şi art. 53, precum şi celor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi restrângerile pe care le pot suferi unele drepturi.

Pe de altă parte, în condiţiile în care încheierea prin care s-a soluţionat cererea de recuzare nu poate fi atacată decât odată cu fondul, se îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanei nemulţumite de soluţia pronunţată de instanţă. În acest sens, autorii excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a constatat existenţa violării art. 6 paragraful 1 al convenţiei atunci când formele procedurale ce trebuie respectate pentru introducerea unui recurs şi aplicarea lor îi împiedică pe justiţiabili să se prevaleze de căile de atac disponibile.

Totodată, se mai susţine că dispoziţiile legale criticate aduc atingere şi dreptului de proprietate privată, garantat constituţional în art. 44, întrucât îngrădirea dreptului părţii la un proces echitabil se răsfrânge şi asupra protecţiei proprietăţii dobândite în condiţiile legii.

Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că interdicţia de a recuza judecătorii unei instanţe nu reprezintă o încălcare a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale părţilor, ci o măsură legislativă care să asigure soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, cu respectarea drepturilor tuturor părţilor din cauză.

În acest sens, dispoziţiile art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă reglementează calea de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, care poate fi formulată numai odată cu atacarea fondului cauzei. În această situaţie, dacă instanţa superioară constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, va reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, fapt ce asigură controlul actelor îndeplinite de judecătorul recuzat de către judecătorii instanţei superioare.

Prin urmare, instanţa apreciază că reglementările criticate se încadrează în limitele permise în scopul asigurării prestigiului justiţiei, fără a desfiinţa drepturile şi libertăţile recunoscute prin Constituţie şi Convenţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere accesului liber la justiţie sau dreptului la un proces echitabil şi nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ori încălcarea principiului constituţional care consacră unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prevederi introduse prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, care au următorul conţinut: "Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia."

Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) ce consacră liberul acces la justiţie, art. 24 alin. (1) cu privire la dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la proprietatea privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 127 cu privire la caracterul public al dezbaterilor.

De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1, art. 13, 17 şi 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Analizând textul de lege ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că susţinerile autorilor excepţiei sunt neîntemeiate.

Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalităţile instituite de lege.

În consecinţă, prin reglementările cuprinse în art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, referitoare la imposibilitatea recuzării tuturor judecătorilor unei instanţe sau unei secţii a acesteia, legiuitorul nu a înţeles să limiteze accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiţii optime, a acestui drept constituţional. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.

De altfel, în situaţia în care există legături de rudenie sau afinitate între una dintre părţile implicate în litigiu şi magistraţii instanţei sau există motive de suspiciune legitimă privind imparţialitatea acestora sau motive de siguranţă publică, partea interesată poate formula cerere de strămutare a cauzei către o altă instanţă, de acelaşi grad.

Faţă de cele arătate, Curtea constată că dispoziţiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu prevederile internaţionale cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul persoanei de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale şi de a beneficia de un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Iulian Costel Tocu şi Lăcrămioara Tocu în Dosarul nr. 5.115/2005 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi de Societatea Comercială "Infobusiness" - S.A. şi Societatea Comercială "Serviciile Tehnice Nemţene" - S.A. din Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 5.919/2005 al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu